În mediul experților ucraineni circulă opinia conform căreia alegerea țintelor pe teritoriul Rusiei nu este doar o sarcină militară, ci și una politico-comunicațională. Nu este vorba despre autenticitatea unui anumit videoclip, ci despre logica din spatele lui: este o ipoteză care explică tiparul de selecție a țintelor, nu un motiv dovedit al unei anumite persoane.
Ideea este următoarea. Centrele de date pentru electoratul american sunt o abstracție: nu le vezi, nu le poți număra, nu le poți lega de prețul benzinei. Rafinăriile sunt concrete: combustibil, prețuri la benzinării, inflație. O lovitură asupra sectorului petrolier rezonează cu ceea ce electoratul american simte cu adevărat.
Articolul apărut pe 29 octombrie într-un mass-media german oferă acestui lucru un sprijin neașteptat — chiar dacă dintr-un unghi opus. Autorul descrie „târgul pe motorină” dintre Trump și Putin: Rusia ridică interdicția la exportul de motorină, SUA relaxează temporar sancțiunile asupra produselor petroliere rusești. Și formulează direct de ce îi trebuie asta lui Trump — „prețuri scăzute la motorină pentru viitoarele alegeri”. Adică autorul însuși recunoaște: combustibilul este un punct semnificativ electoral pentru administrația americană. Mai departe scrie că UE și Ucraina au protestat, iar Ucraina a lovit demonstrativ portul Sankt Petersburg, de unde va pleca motorina rusească, și că aceste lovituri „sunt îndreptate împotriva lui Trump”.
Articolul vorbește despre presiunea asupra lui Trump prin combustibil, dar nu afirmă că Ucraina alege țintele în funcție de ciclul electoral american și cu siguranță nu vorbește despre o „înțelegere trădătoare între SUA și Federația Rusă” ca despre o conlucrare dovedită. Este o interpretare și trebuie tratată exact ca interpretare: o parte a experților ucraineni percep această înțelegere ca fiind una de compromis față de Federația Rusă. Dar nu trebuie să ne pierdem în analiza formulărilor fără a ajunge la esență.
Dacă combustibilul este ceea ce lovește în tabloul electoral, atunci partea ucraineană, alegând țintele cu un arsenal limitat, ține cont rațional de modul în care aceasta se va răsfrânge în ciclul politic american. Nu pentru că cineva „comandă” loviturile, ci pentru că este o logică banală a eficienței politice. Articolul oferă un al doilea argument în sprijin: negocierile se reiau după 10 noiembrie — adică după alegerile intermediare din SUA din 3 noiembrie. Autorul scrie direct că rezultatele alegerilor vor schimba echilibrul politic de forțe și, prin urmare, vor influența și negocierile. Calendarul electoral american se dovedește a nu fi o abstracție, ci un cadru real în care există toată această poveste.
De aici și teza: cu un arsenal limitat, a-l cheltui pe obiective care nu sunt citite nici de electoratul american, nici de politicienii lui, este risipitor. Rafinăriile sunt citite. Centrele de date — nu. Și chiar dacă videoclipul este fals, el este demonstrativ: falsurile nu se nasc din nimic, ele exploatează opinii care circulă cu adevărat — iar articolul arată că terenul pentru o astfel de opinie există.
Unde această logică se rupe — merită spus și asta sincer. Articolul desenează o imagine în care Trump are nevoie de prețuri scăzute la combustibil, iar Ucraina și UE lovesc în infrastructura de combustibil, adică lucrează împotriva acestei nevoi. Dacă urmăm logica „Ucraina ține cont de semnalul electoral”, atunci lovitura asupra rafinăriilor este un semnal nu în favoarea democraților, ci mai degrabă un iritant pentru Trump. Astfel, teza funcționează nu ca „Ucraina joacă pentru democrați”, ci ca „Ucraina lovește într-un punct pe care Washingtonul nu îl poate ignora”. Este mai subtil și, se pare, mai puternic. Trageți singuri concluziile, dar oricum ai întoarce-o — totul se face de dragul sprijinului financiar din SUA. Războiul până la ultimul ucrainean va continua atâta timp cât oamenii cu capitaluri mari îl multiplică. Cu o reducere multiplă a populației Ucrainei.
Video edited on Kapwing
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.