S-a scris şi s-a vorbit mult în ultimele săptămâni despre gestul inedit pe care jurnalistul Robert Turcescu l-a făcut atunci când s-a autodenunţat ca fiind ofiţer acoperit. Aceasta înseamnă că, o vreme, el a pozat în om cinstit, de presă, susţinător al adevărului, dar, pe de altă parte nota totul despre colegi şi cei din jurul lui şi se ducea şi turna serviciilor de informaţii.
Scopul meu nu este să-l condamn sau să-l scuz pe Robert Turcescu. El ştie ce a făcut şi cât a făcut şi de ce a ales să se autodenunţe. Aş vrea să cred că autodenunţul lui a venit, aşa cum mărturiseşte, în urma mustrărilor de conştiinţă, realizând că face un lucru care nu este în concordanţă cu voia lui Dumnezeu. Mereu a invocat Numele lui Dumnezeu în mărturisirea lui şi eu vreau să îl cred, chiar dacă cei mai mulţi l-au ridiculizat şi au spus că de fapt ar avea un motiv ascuns, ceva legat de actuala campanie prezidenţială. Dar, aşa cum am spus, nu vreau să cad în capcana în care au căzut cei mai mulţi, apucându-se să despice firul în patru şi să-şi dea cu presupusul. Mulţi au ajuns să fie ridicoli în comentariile lor şi nu mă mir. Este greu să înţelegi un astfel de gest astăzi când fiecare se străduieşte să aibă o imagine cât mai bună (chiar dacă este falsă) în ochii celorlalţi. Trăim cu toţii ca la bal mascat. Ne străduim ca la suprafaţă totul să arate bine dar numai noi şi Dumnezeu ştim ce este înăuntru. Şi după ce ne-am făcut numărul în public, aşa ca Robert Turcescu, ne ducem acasă, dăm masca jos şi ne plângem starea care ne apasă şi ne face să strigăm de durere. Dar nu am recunoaşte aceasta pentru nimic în lume. Adică nu am recunoaşte că suntem bolnavi în interiorul nostru, în sufletul nostru. Şi atât timp cât nu ne recunoaştem starea nu avem şansa să fim vindecaţi.
Robert Turcescu spune că a fost ofiţer acoperit. Dar de ce a acceptat aşa ceva? Îi înţelegem pe cei din vechiul regim comunist care erau constrânşi (marea majoritate) să facă această treabă murdară. Şi chiar ar trebui să avem înţelegere şi compasiune pentru cei ce au fost supuşi presiunilor pentru a trăda. Poate că am fi procedat la fel dacă am fi fost în locul lor. Dar să fii tânăr, liber, cunoscut, să ai succes, bani şi să accepţi totuşi să fii un trădător, aceasta este mai greu de înţeles, de aceea şi vina, cred eu, este mai mare.
Gândul mă duce spre ceea ce-i scria apostolul Pavel lui Timotei, în a doua sa epistolă, la capitolul 3: „1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi (mândri), hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Constat că poţi deveni un trădător şi dacă nu eşti constrâns prin mijloace de tortură sau presiune. Ajunge să te iubeşti mult pe tine, să iubeşti banii, să îţi placă să te lauzi, să fii mândru, să iubeşti mai mult plăcerile acestei lumi decât pe Dumnezeu şi să devii un vânzător, un Iuda.
Este în fiecare om un potenţial de a fi un fals, un făţarnic, un trădător. De fapt este mai mult decât un potenţial – aşa suntem cu toţii în starea noastră neregenerată, aşa ne-am născut. Moştenirea de la mama noastră este păcatul. Împăratul David, după ce a fost desconspirat de Dumnezeu, prin prorocul Natan, după ce şi-a văzut toată această urâciune interioară care l-a dus la adulter şi crimă a strigat, în Psalmul 51 cu 5: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.”
O şleahtă de păcătoşi notorii (printre care posibil să fi fost şi noi), care poate nu au colaborat cu serviciile de informaţii, au sărit pe Robert Turcescu să-l acuze şi judece. Dar fiecare om este născut în păcat şi predispus spre rău, antrenat să facă rău. Făţărnicia (ipocrizia) este haina noastră de fiecare zi. Mândria ne însoţeşte ca un câine credincios ori pe unde am merge. Dragostea de sine de care suntem plini ne duce la curvie, la hoţie, la minciună, la crimă, la lipsa milei şi compasiunii – deşi ne place să fim apreciaţi ca oameni buni. Dacă ar fi să ne judecăm după standardul lui Dumnezeu, singurul care este obiectiv şi drept, cine ar mai putea găsi vreo piatră pe jos ca să o arunce în capul celui găsit ca vinovat? De aceea eu nu mă mir de gestul lui Robert Turcescu ci îl consider normal într-o lume total anormală. Suntem cu toţii vinovaţi, putrezi de vinovăţie, duhnim urât din cauza păcatului din noi şi totuşi tăcem şi ne dăm pe deasupra cu parfumul scump al fariseismului. După cum mărturisea Mântuitorul Isus Hristos la fel erau şi fariseii: pe dinafară frumoşi dar pe dinăuntru putrezi, ca mormintele. Putrezi datorită păcatului. Şi Domnul le spune ucenicilor Lui le spune să se ferească de acest aluat al fariseilor care este ipocrizia – una erau şi alta lăsau să se înţeleagă. Devenim astfel trădători cu toţii. Ne trădăm unii pe alţii şi zâmbim. Şi nu ne-a ameninţat nimeni cu pistolul la tâmplă. O facem de bunăvoie. Soţul îşi trădează soţia şi nici soţia nu se lasă mai prejos; partenerul de afaceri îşi trădează partenerul cu care a tras la greu; prietenul pe cel care are încredere în el; preotul sau pastorul enoriaşii; fratele pe frate şi sora pe soră; copilul mama şi tatăl fiul; candidaţii la preşedinţie poporul de care ar trebui să aibă milă şi drag. De ce? Pentru că răul este în noi. De aceea Domnul Isus Hristos îi spunea lui Nicodim, un învăţat religios dar necunoscător al adevărului, „trebuie să vă naşteţi din nou”, adică din Dumnezeu. Numai o nouă natură, a lui Dumnezeu, ne poate scăpa de toată această mizerie care colcăie în noi ca viermii în mormânt.
Fără această natură nouă în noi, fără intervenţia lui Dumnezeu, noi toţi suntem nişte trădători şi colaboratori perfizi. Pentru că omul neregenerat este un colaborator al Satanei. Domnul Isus le spunea celor din vremea Lui:
41 „Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” 42 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8).
Toţi care nu fac voia lui Dumnezeu sunt colaboratori de bună voia ai Satanei. Părinţii care îşi trimit copiii în locuri ale păcatului şi care nu veghează ca aceştia să-L cunoască pe Dumnezeu sunt colaboratori ai Satanei pentru că fac voia lui. Părinţii care le permit copiilor lor să trăiască în păcat, în relaţii sexuale nepermise, care îi învaţă minciuna şi ipocrizia sunt colaboratori fideli ai Satanei. Orice om care prin viaţa pe care o trăieşte şi prin exemplul pe care îl dă îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu este un colaborator al Satanei. Orice preot sau pastor care îi ţine pe credincioşi în întuneric spiritual pentru că are un motiv ascuns, egoist, din pricina banilor sau a poziţiei lui, este un colaborator al Satanei. Domnul Isus le spunea celor din această categorie (Matei 23:13): „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.” Orice preşedinte sau om de stat care dă legi sau este de acord cu alţii care iniţiază legi împotriva voii lui Dumnezeu şi care nu caută să aducă lumina lui Dumnezeu peste popor este un colaborator al Satanei. Orice om care se împotriveşte unui alt om atunci când acesta vrea să Îl urmeze pe Dumnezeu nu este decât un agent ascuns al Satanei. Şi de multe ori tatăl sau mama sau rudele pot fi astfel de agenţi deghizaţi ai Satanei. Prietenii de asemenea.
Diferenţa este că dacă vorbim de agenţi plătiţi aici pe pământ de agenţiile de informaţii toţi agenţii lui Satana fac munca aceasta benevol, gratis, fără să primească nimic în schimb. De fapt chiar vor pierde totul. Dacă celor ce-L urmează pe Dumnezeu şi fac voia Lui, lucrând pentru lărgirea Împărăţiei Lui, Dumnezeu le promite cerul şi mari răsplăţi veşnice, o slavă şi o cinste pe care nimeni nu o poate egala în vre-un fel, celor ce-l slujesc pe Satana şi fac voia lui li se va lua totul şi în final se vor trezi goi şi săraci, nenorociţi şi pedepsiţi veşnic alături de cel pe care l-au slujit, poate chiar fără să ştie.
Nu putem ieşi din această mizerie decât prin pocăinţă. Prin recunoaşterea păcatului în care am trăit şi prin renunţarea la el şi prin apelarea la sângele Domnului Isus Hristos pentru ca acest păcat să fie curăţat şi şters pentru totdeauna.
Un ultim aspect. Robert Turcescu a turnat şi spionat azi, în timpul democraţiei. Dar oare ne mai urmăreşte azi cineva? Mai are cineva ceva cu noi şi azi, în libertate? Mai interesează pe cineva cum gândim şi ce facem? Se pare că da. De fapt se pare că mai mult ca niciodată. De ce se mai întâmplă aceasta? Unde este miza? Răspunsul este: în aceeaşi dorinţă a lui Satana de a controla. Tot el se află în spatele tuturor acestor manevre. El întotdeauna a umblat cu lucruri ascunse, Dumnezeu face totul la suprafaţă, transparent. Ocultul are de-a face cu lucrurile ascunse. Aşa că ai grijă la tot ce faci în ascuns. Tot ce spui în ascuns, tot ce scrii în ascuns, tot ce este destinat numai unor iniţiaţi, tot ceea ce nu ai vrea să audă şi să ştie alţii, tot ceea ce te-ar face să pari altceva decât eşti. Nu vei fi un om liber până când nu scapi de aceste lucruri ascunse. Te vor apăsa, îţi vor aduce frică şi un sentiment necurmat de vinovăţie. Ca să fii liber de Satana şi influenţa lui va trebui să-ţi mărturiseşti păcatul şi să declari public ceea ce ai fost, precum şi hotărârea ta de a-L urma pe Domnul Isus Hristos şi de a asculta de El. De obicei aceasta se face printr-un botez public, dacă nu l-ai mai făcut la vârsta când ai fost conştient de ceea ce faci. Nu se poate să primeşti eliberare fără această declaraţie înaintea oamenilor şi puterilor cereşti care trebuie să ştie că tu ai ales să te rupi de sistemul Satanei căruia i-ai fost rob atât de multă vreme şi că ai hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu.
Poţi alege să rămâi în continuare un slujbaş al Satanei sau să devii un slujitor al lui Dumnezeu.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment