Aşa cum se întâmplă destul de frecvent, zilele acestea am găsit din nou în cutia poştală două reviste ale unei organizaţii religioase deosebit de active pe meleagurile noastre şi nu numai. Când le-am adus în casă şi le-a văzut, soţia a intenţionat să le arunce la coşul de gunoi. Dar am intervenit şi i-am spus că vreau să le citesc. S-a mirat de dorinţa mea şi m-a lăsat în pace. Şi chiar aşa a fost că mi-am dorit să le citesc.
Titlul uneia dintre aceste reviste era: „Cum să găseşti satisfacţie în munca ta?”. Subiectul muncii era abordat într-o manieră care, în cea mai mare parte, mi-a plăcut. Un alt titlu era: „De ce să examinăm Biblia?”. Se aduceau argumente în favoarea Bibliei şi a faptului că este actuală, deşi este o carte veche; nici aici nu aveam nimic de obiectat. Dar lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere. Luate la modul general, şi fără o cunoştinţă solidă a Scripturilor, punctele de vedere din aceste reviste par a fi corecte, dar la o analiză atentă nu stau în picioare. Citez din revista în cauză: „Principiile Bibliei ne arată cum putem avea un punct de vedere echilibrat cu privire la bani, cum putem avea o viaţă de familie fericită sau cum putem fi prieteni buni. Această carte arată drumul spre succes”.Vreau să menţionez că toate acestea sunt adevărate dar nu pentru aceasta a fost scrisă Biblia. Scopul ei a fost şi este cu totul altul. O să revin mai târziu.
În cealaltă revistă titlul principal era: „Este Biblia o carte de actualitate?”, continuându-se, într-un fel, ideea din prima revistă la care am făcut referinţă. Apoi se vorbea despre cinste, stăpânire de sine, fidelitate, iubire, înţelepciune, etc, aspecte care ne interesează pe toţi şi asupra cărora ar trebui să medităm. Pe ultimele două pagini am găsit următoarele titluri: „Cum aveau oamenii să îl recunoască pe Mesia?” şi „Cum îşi va duce Mesia la bun sfârşit rolul?”. Aceste ultime două titluri m-au interesat cel mai mult şi m-am oprit asupra lor cu mai multă cu atenţie. În final mi-am dat seama că un necunoscător în ale Scripturii, care cade în plasa acestor învăţături, cu uşurinţă va fi indus în eroare şi înşelat. Toate sunau frumos, chiar şi afirmaţiile făcute despre Mesia. Numai că nu erau adevărate şi în loc să prezinte adevărul Scripturii îl deformau.
Mă întorc la motivul pentru care au fost scrise Scripturile. Ele nu au fost scrise ca noi să putem avea o viaţă mai bună pe acest pământ ci pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi planul Său pentru mântuirea omenirii, plan adus la îndeplinire de Mesia, Isus Hristos. Sunt oameni care au o viaţă frumoasă pe acest pământ, nu le lipseşte nimic şi sunt fericiţi, dar ei nu vor merge în cer şi nu vor avea parte de El pentru că nu L-au cunoscut şi nu au crezut în Isus Hristos pentru mântuirea sufletelor lor. Încă de la căderea în păcat a primului om, Adam, imediat după aceea, Dumnezeu face o promisiune în Geneza 3:14-15: „14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Promisiunea era că Dumnezeu va trimite un Răscumpărător, născut din sămânţa femeii, care va zdrobi capul (puterea) şarpelui, adică a lui Satana. Toată Biblia vorbeşte despre acest plan măreţ al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului căzut, plan ce avea să fie adus la îndeplinire de Isus Hristos. Apostolul Ioan scria la Ioan 20 cu 31: „Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” Când vorbim despre „lucrurile acestea” putem înţelege că este vorba despre toată Biblia. Toată Biblia a fost scrisă pentru ca oamenii să creadă că Isus este Hristosul, Mesia, să Îl cunoască şi, crezând în El, să aibă viaţă veşnică. După cum Însuşi Domnul Isus Hristos mărturisea în Ioan 17 cu 3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
Scopul pentru care Dumnezeu ne-a dat Biblia, această Carte unică, măreaţă, care nu are egal între tot ceea ce s-a scris pe acest pământ, pentru că este singura Carte inspirată direct de Dumnezeu, nu este de a ne vorbi despre cum să trăim mai bine şi să avem relaţii mai bune ci ca să Îl cunoaştem pe Mesia şi planul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Iar organizaţia religioasă care publică revistele la care fac referinţă face tot posibilul ca să Îl ascundă pe adevăratul Mesia de ochii oamenilor, prezentântându-L într-un mod eronat, distorsionat.
Ce se întâmplă dacă omul nu ajunge la scopul adevărat pentru care Dumnezeu a dat Biblia, chiar dacă o citeşte şi ia din ea ceea ce îi pare a fi bun şi de folos pentru această viaţă? În acest caz omul poate fi mai bun, mai onorabil, mai sănătos, cu prieteni mai mulţi, cu o profesie mai bună, cu o familie frumoasă, mai religios, etc. Pentru că a urma principiile Scripturii, a asculta de poruncile lui Dumnezeu aşa cum asculţi de orice alte învăţături date de medici sau specialişti în sănătate sau care te învaţă cum să ai succes, cu siguranţă îţi va face bine. Dar un om care citeşte Biblia doar pentru a avea o viaţă mai bună pe acest pământ (şi nu pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu) nu va fi niciodată mântuit, salvat de sub puterea păcatului, a lui Satana şi, prin urmare, rămâne sub osânda şi mânia lui Dumnezeu, destinat iadului şi focului veşnic. Ori tocmai aceasta nu se spune în revistele cu pricina. Ba atunci când fac referinţă la Mesia prezintă un fals Mesia, deşi multe lucruri care se spun despre El sunt adevărate. Dar ceea ce este mai important nu se spune ci se evită cu abilitate. Ce se spune despre Mesia în aceste reviste? Că El „avea să fie un descendent al regelui David”; „să fie dispreţuit şi socotit un nimic”; „să fie trădat pentru 30 de arginţi”; „să fie un miel de jertfă care urma să anuleze păcatul, dându-le oamenilor posibilitatea de a avea o poziţie curată înaintea lui Dumnezeu”; „să fie omorât şi să fie înviat a treia zi”. Articolul se încheie cu „ce spune Biblia despre Mesia, în cel de-al doilea rol al său”. Şi se spunea aşa (citez selectiv): „va domni în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu, un guvern mondial”; „va fi o binecuvântare pentru toţi oamenii care manifestă credinţa în El”; „să păstreze în viaţă o mare mulţime de oameni din toate naţiunile, ce vor trăi într-o lume paşnică”; „să îi înveţe pe supuşi căile adevăratei păci”; „să înlăture păcatul, cauza principală a bolii şi a morţii”, etc. În toate aceste enunţuri este adevăr amestecat cu minciună şi sunt convins că mulţi chiar dintre cei ce se numesc creştini născuţi din nou vor fi induşi în eroare de limbajul religios folosit, care seamănă cu cel autentic dar care este departe de acesta ca şi cerul de pământ. O să mă opresc asupra unor aspecte.
Am subliniat afirmaţia că Domnul Isus avea să fie înviat a treia zi. O să-mi spuneţi că afirmaţia este corectă, că Dumnezeu L-a înviat a treia zi. Este adevărat dar nu este tot adevărul. Pentru că Domnul Isus a spus aşa (Ioan 10): 17 „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” Aspectul acesta este important pentru că ne spune clar că Domnul Isus a fost şi Dumnezeu: El avea puterea să-Şi ia viaţa înapoi. Niciodată nu veţi auzi din revistele la care fac referinţă lucrul acesta: că Domnul Isus a fost şi este Dumnezeu, aşa cum nu veţi auzi şi alte lucruri care sunt necesare ca un om să le cunoască pentru a fi mântuit.
Apoi se vorbeşte despre Mesia în cel de-al doilea rol al său. Şi în acest caz o să-mi spuneţi că este adevărat. Dar şi de data aceasta lucrurile sunt prezentate tot distorsionat. Pentru că nu se vorbeşte deloc despre faptul că, la a doua Sa venire, Domnul Isus va veni ca Judecător şi că îi va trimite în focul veşnic (în iad) pe toţi cei ce nu L-au recunoscut ca Dumnezeu (Domn) şi Mântuitor la prima Sa venire. Nu se spune aceasta, ba chiar se afirmă că nu va fi un foc veşnic şi o pedeapsă veşnică a celor ce L-au respins ca Mântuitor şi nu au ascultat de El.
Apoi se afirmă că, în cel de-al doilea său rol, Mesia va „înlătura păcatul, cauza principală a bolii şi a morţii”. Încă o afirmaţie care îmbracă adevărul în minciună. Se înţelege că abia atunci, cândva, omul va scăpa de puterea păcatului, ceea ce este un neadevăr. Domnul Isus a venit ca să ne scape de puterea păcatului încă de aici de pe pământ, nu doar cândva în viitor. El ne va naşte din Dumnezeu, prin credinţă, şi păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră încă de aici de pe pământ. Apostolul Ioan scria (la 1 Ioan 3): „4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. 5 Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. 6 Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. 8 Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Iar păcatul nu este doar cauza morţii fizice, deşi lucrul acesta este adevărat, ci păcatul este cauza morţii veşnice, a separării veşnice de Dumnezeu, separare care se va face prin pedeapsa omului în locul de chin veşnic, focul care nu se stinge.
Scopul acestor reviste şi învăţături nu este de a-i duce pe oameni spre Dumnezeu ci tocmai spre a-i duce cât mai departe de El, de a-L prezenta pe Dumnezeu într-o imagine care să nu fie conform cu adevărul. De ce? Pentru că, aşa cum aminteam, Însuşi Domnul Isus Hristos spunea: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Deci dacă un om nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum este nu poate avea viaţă veşnică. Aproape toţi oamenii, din orice religie, vorbesc despre Dumnezeu dar la cunoaşterea Lui nu poţi ajunge dacă nu ai ajuns să Îl cunoşti pe Isus Hristos aşa cum este El cu adevărat. Cât timp era pe pământ Domnul Isus îi întreba pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” şi „Dar voi cine ziceţi că sunt?”. De răspunsul la această întrebare atârnă veşnicia omului. Dai un răspuns bun, porneşti pe calea mântuirii; nu-l dai, rămâi veşnic sub osândă, oricât de frumoasă viaţă ai avea pe acest pământ.
Un alt aspect al pericolului din aceste învăţături la care fac referinţă este următorul: ni se spune cum poţi fi un om mai bun, cum poţi face ceva ca să fii mântuit. Ori această învăţătură intră în conflict deschis şi direct cu Dumnezeu, cu învăţătura Bibliei despre mântuire, cu Evanghelia. Biblia spune clar că noi nu putem fi suficient de buni pentru a fi primiţi de Dumnezeu, atât timp cât nu am rezolvat problema păcatului în care am trăit şi atât timp cât natura coruptă a primului Adam este în noi. Noi trebuie să scăpăm de această natură coruptă, de păcatul din noi, şi nu o putem face prin puterile noastre, aşa cum nu putem rezolva problema păcatului în care am trăit. Trebuie să o facă altcineva, Dumnezeu. A fost nevoie ca El să găsească o soluţie la păcatul nostru şi să ne dea o natură nouă, eliberată de puterea păcatului pe care l-am moştenit de la Adam. Şi iertarea de păcate şi natura aceasta nouă le primim în dar, numai prin credinţa în Isus Hristos, Mesia. Apostolul Pavel scria la 1 Corinteni 15 cu 48: „Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” Vom purta acest chip ceresc nu doar în cer ci încă de pe acest pământ, după ce, prin credinţa în Isus, am fost iertaţi de păcatul care stătea între noi şi Dumnezeu şi după ce am primit o natură nouă, dumnezeiască. Nu prin puterea sau faptele noastre ci numai prin ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi.
Am făcut referinţă la ceea ce se afirmă în acele reviste despre Isus în cel de-al doilea rol al său. Ei nu vorbesc despre următoarea revenire a Domnului Isus pe pământ, aşa cum vorbesc Scripturile, pentru că ei spun că Domnul Isus deja a revenit pe pământ (undeva prin anul 1914, din câte ştiu), dar în duh, nu în trup. Învăţătura lor nu este nouă pentru că apostolul Ioan deja a combătut-o în epistolele lui, în urmă cu circa 1900 de ani. El a scris în a doua sa epistolă: 7 „Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! 8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. 9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” 11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.”
Învăţătura de care trebuiau să se ferească credincioşii era aceea că Isus Hristos nu vine în trup şi el spune apăsat că Anticristul aduce o astfel de învăţătură. Iar despre faptul că Isus Hristos este Dumnezeu toată Scriptura vorbeşte în mod lămurit şi clar, pentru cine nu a fost atins de duhul rătăcirii. Vă dau doar câteva citate din cele foarte multe care se pot da în acest sens (Ioan 5):
16 „Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. 17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” 18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.”
Ioan 10:
31 „Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
Luca 4:
9 „Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;” 10 căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;” 11 şi: „Ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”
Ioan 20 (pasajul în care Domnul se arată lui Toma):
27 „Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Ucenicii i s-au închinat şi Domnul Isus a primit închinarea lor, semn că era Dumnezeu.
Numai credinţa ne mântuieşte, nu faptele noastre, după cum scria şi apostolul Pavel în cartea către Efeseni, capitolul 2: 4 „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6 El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Dar ne mântuieşte credinţa adevărată, într-un Dumnezeu real, nu una falsă şi un dumnezeu fals. Dacă Isus nu este ceea ce El a spus că este, este un mincinos. Dar dacă El este ceea ce a spus că este (şi eu cred aceasta cu toată tăria pentru că Biblia mărturiseşte toată despre dumnezeirea Lui) atunci cei ce spun altceva sunt nişte mincinoşi şi hoţi şi-i înşală pe oameni cu un limbaj religios atrăgător, dar fals. Nici un om nu va fi mântuit decât prin credinţa în Domnul Isus Hristos, după cum afirma şi Petru la Faptele Apostolilor 4 cu 12: „În nimeni altul (decât în Isus Hristos) nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” Dar mântuirea nu vine decât dacă credem ceea ce afirmă Dumnezeu despre Domnul Isus Hristos, ceea ce El afirmă despre Sine. Şi Biblia mărturiseşte că El a fost om şi Dumnezeu în acelaşi timp. Două naturi într-o singură Persoană. S-a născut din femeie, a fost om; dar nu din bărbat ci de la Dumnezeu Duhul Sfânt, a fost Dumnezeu. Era nevoie ca să fie om ca să se poată identifica cu noi, un Mare Preot care a fost ispitit ca şi noi în toate lucrurile, dar fără să păcătuiască, şi care ne înţelege în toate luptele noastre (Evrei 4:15); şi era nevoie ca să fie şi Dumnezeu pentru a aduce o jertfă perfectă lui Dumnezeu. Cine nu crede aceste lucruri, mărturisite clar de Biblie, nu crede adevărul şi nu va primi mântuirea pentru că mântuirea nu se primeşte decât crezând adevărul.
Când citeşti reviste sau cărţi ca şi cele la care am făcut referinţă poţi fi amăgit şi înşelat de cuvinte care par a fi adevărate. Dar deşi se vorbeşte despre importanţa Bibliei, despre existenţa lui Dumnezeu, despre folosul real al Bibliei pentru viaţa noastră, despre o viaţă frumoasă trăită aici pe pâmânt, despre Isus prezentat ca şi Mesia, totul nu este decât praf în ochii oamenilor, şi nu doar în ochii acelora ce nu citesc Scripturile. Mă tem că dacă s-ar face un sondaj de opinie printre credincioşii care pretind că sunt născuţi din nou şi că au o credinţă conform Scripturilor mulţi ar da răspunsuri greşite. Pentru că în ultimul timp nu se mai pune preţ pe doctrină, pe învăţătură; căutăm doar experienţe. Să nu uităm că în urmă cu sute de ani creştinii erau mult mai atenţi la ce cred. De aceea găsim scris despre multe concilii în care creştinismul trebuia să-şi afirme crezul, făcând faţă în acest fel învăţăturilor eretice şi rămânând la Scripturi. La fiecare conciliu cei puşi să vegheze şi să dea direcţie Bisericii nu făceau altceva decât să se apropie de Scripturi şi să vadă ce spun Scripturile despre. Şi lupta cu ereticii era pe viaţă şi pe moarte, la propriu şi la figurat. Azi mulţi creştini nu mai ştiu bine ce cred şi credinţa lor este foarte şubredă. Pentru că s-au mulţumit cu puţin şi nu au dorit să cunoască. Iar vrăjmaşul a ştiut cum să aducă confuzie. Aşa că nu este de mirare că mulţi au înţeles greşit şi învăţătura despre dragoste şi judecată şi aşa a apărut vorba care pare duhovnicească: „Cine eşti tu ca să judeci?”
Învăţăturile eretice se răspândesc azi cu mai multă rapiditate ca oricând pentru că tot mai puţini oameni sunt puternic ancoraţi în adevărul Scripturilor. Învăţăturile greşite au succes pe fondul necunoaşterii. Aşa că nu mă mir să văd mereu figuri noi pe stradă, doi câte doi, zâmbind frumos şi îmbrăcaţi impecabil. Dar ceea ce ar trebui să ne sperie şi mai mult este pericolul ereziilor şi a învăţăturilor greşite care au intrat, strecurate pe furiş, chiar în mijlocul adunărilor copiilor lui Dumnezeu. Poate odată vom vorbi şi despre aceasta.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment