Cauza tuturor nenorocirilor de pe acest pământ este păcatul, neascultarea omului faţă de Dumnezeu. Mai întâi nu a ascultat Lucifer şi a fost alungat din prezenţa lui Dumnezeu, apoi a căzut şi omul, ispitit fiind de Lucifer, transformat în înger al întunericului, Satan. Dacă nu ar fi fost păcat nu ar fi fost nici nenorocire şi nici nu ar exista un iad, un loc al suferinţei veşnice. Tot răul care ni se întâmplă are ca sursă păcatul, pe Satan care are puterea de a-i ispiti şi chiar controla pe oameni.

Satan prin ceea ce este el nu ne poate face rău, el a fost biruit de Domnul Isus Hristos pe cruce, dar are o putere imensă de a-i ispiti pe oameni să facă păcat, să facă rău, să-şi facă rău unii altora. În cartea Apocalipsa apostolului Ioan i s-a descoperit că atunci când Hristos va reveni pe pământ şi va domni ca Împărat pentru o mie de ani, Satan va fi legat, ca să nu mai ispitească şi să înşele neamurile. Consecinţa va fi o perioadă de o mie de ani în care oamenii nu-şi vor mai face rău unii altora. Deci există rău în lume din cauza păcatului şi este păcat pentru că oamenii nu vor să se întoarcă la Dumnezeu şi să-I ofere Lui domnia peste sufletele lor, dar şi din pricina faptului că Satan îi amăgeşte şi înşeală pe oameni, determinându-i să facă răul.

Aşa cum spuneam, cu toată puterea lui de înger căzut, Satan nu poate face rău oamenilor în mod direct, dar o face ispitind omul şi îndemnându-l spre păcat şi folosindu-se apoi de cel căzut şi înşelat pe care îl poate manipula, înşela şi amăgi, promiţându-i bani, poziţie socială, sănătate, fericire, satisfacerea dorinţelor carnale sau libertate. Carnea este un aliat puternic al lui Satan şi doar omul născut din nou, din Dumnezeu, prin credinţa în Domnul Isus Hristos, are privilegiul de a trăi nu conform cărnii ci condus de Duhul lui Dumnezeu. De aceea este o diferenţă atât de mare între omul care se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, născut din El, şi omul doar religios sau păcătos. Omul păcătos sau religios, adică cel care vorbeşte despre Dumnezeu şi face tot felul de ritualuri dar nu este născut din Dumnezeu, este cel pe care Satan îl foloseşte pentru a aduce rău şi teroare peste pământ.

Insist asupra faptului că duşmanul sufletelor noastre nu poate face rău efectiv, Dumnezeu i-a limitat puterile, decât dacă are oameni de care să se folosească pentru a-şi atinge planurile şi scopurile lui malefice. Istoria acestui pământ este plină de astfel de exemple. Tirani, dictatori, bancheri, criminali, violatori, hoţi, traficanţi de droguri sau de carne vie, au fost folosiţi de Satan pentru a aduce teroare pe pământ. Nu Satan a făcut răul efectiv ci oamenii care s-au lăsat manipulaţi de el. Nu Satan a construit lagărele de concentrare ale nazismului ci Hitler şi oamenii de lângă el. Nu Satan a omorât milioanele de oameni în gulagul comunist ci Lenin, Stalin, Pol Pot, Ceauşescu, Mao Zedong şi Xi Jinping, Kim Ir-sen şi Kim Jong-un. Nu Satan face efectiv traficul de carne vie de azi şi fură copii din ţările sărace, traficându-i pentru organe şi sex, ci oamenii cu bani şi care au legături puternice chiar cu preşedinţi de stat din America sau alte ţări şi cu cei din sistemele de securitate sau de forţă, fără de care răul nu ar putea avea loc.

Am menţionat cuvântul bani. De aici porneşte tot răul. Biblia mărturiseşte lămurit acest lucru atunci când spune că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei 6:10). Cel mai puternic cârlig prin care Satan îşi poate racola slujitorii prin care să facă rău, să aducă teroare peste pământ, este banul. El i-a spus chiar şi Domnului Isus Hristos, când l-a ispitit în pustiu, că toată lumea şi toate bogăţiile lumii sunt ale lui, ale lui Satan, şi le dă cui doreşte. Erau oferite şi Domnului Isus cu o singură condiţie: să se închine lui Satan. Pe lângă ban mai este puterea, în special cea politică care îi îmbată pe oameni crezând că ar fi ceva, dar şi cea religioasă.

Deci Satan are ce să ofere oamenilor pentru a-i putea apoi folosi ca şi elemente ale distrugerii şi răului. Ofertele sunt mari, deosebit de tentante şi nu este nici o mirare că mulţi cad în plasa lor. Cei mai bogaţi oameni de pe acest pământ sunt şi cei mai folosiţi de Satan pentru a-şi atinge planurile lui de teroare şi dezastru. Deja nu mai este nici un secret că oamenii cu cei mai mulţi bani din lumea aceasta au sprijinit şi sprijină războaiele şi revoltele care produc necaz şi suferinţă celor mulţi. Ei sprijină, aşa cum au făcut în cel de-al doilea război mondial, şi o tabără şi pe cealaltă. Lor dezastrul şi durerea le aduc mai mulţi bani şi mai multă putere iar lui Satan un rânjet de desfătare. Şi nu mai este nici un secret că oamenii cu bani ai zilelor noastre doresc să reducă populaţia lumii la câteva sute de milioane, cică, pentru a salva omenirea! Dacă se va ajunge aici va exista suferinţă pe acest pământ cum nu a mai existat vreodată.

Ca să tai o bucată de lemn îţi trebuie o secure – să zicem că securea este Satan, dar numai cu securea nu poţi rezolva problema, îţi trebuie şi o coadă de secure – şi aceştia sunt oamenii vânduţi celui rău. Până la urmă, deşi pare neînsemnată, ea, coada de secure, face treaba. Tot aşa este şi în lumea răului. Cel care face treburile murdare nu este Satan ci sunt oamenii de care el se foloseşte şi cărora le face promisiuni. Nici o tiranie nu are sorţi de izbândă atât timp cât cel rău nu găseşte aceste cozi de topor pe care să le folosească. Dar realitatea istoriei vechi şi a celei de azi este că, pentru bani şi pentru putere şi pentru o falsă protecţie, cel rău a găsit şi găseşte mulţi oameni care să-i facă treaba murdară. Comunismul de ieri şi cel de azi nu ar putea exista fără cozi de topor, aşa cum nici fascismul şi nici o altă orânduire asupritoare nu şi-ar fi putut impune teroarea fără ajutorul cozilor de topor.

Nu la întâmplare Domnul Isus Hristos şi Scripturile Sfinte ne avertizează în legătură cu iubirea de lume, de lucrurile ei, de bani, de faimă şi ne cheamă să ne lepădăm de noi înşine, să renunţăm la noi în favoarea altora, să nu fim egoişti sau invidioşi şi iubitori de plăceri, pentru că toate acestea ne îndepărtează de Dumnezeu şi constituie un imens pericol în a ne transforma în cozi de topor ale lui Satan. Când furăm banii sau soţia sau soţul cuiva, suntem cozi de topor care fac ca fierul securii să taie în inimi de carne şi să aducă durere. Când luăm copiii de la părinţii naturali şi îi încredinţăm unor străini, tăiem adânc, ireversibil, în inimile celor traumatizaţi prin astfel de practici – suntem cozi de topor ale unui sistem satanic. Când omorâm copiii nenăscuţi, în numele binelui mamei (Deci, conform noii ordini unei mame îi faci bine când îi omori pruncul !!!)  nu suntem decât cozi de topor în slujba celui mai mare ucigaş – Satan. Când invidiem pe cineva avem toate şansele să devenim oameni ai urii, cozi de topor în slujba răului. Când blestemăm şi vrem răul cuiva deja suntem cozi de topor. Când cineva Îl înjură pe Dumnezeu şi batjocoreşte Numele Său sfânt, aşa cum o face acest popor român care spune că este creştin, este o coadă puternică de topor pusă în slujba lui Satan. Pe Dumnezeu nu Îl doare că este batjocorit de Satan dar cred că Îl doare atunci când este batjocorit de om, cel pe care l-a creat după chipul şi asemănarea Sa şi pentru mântuirea căruia a dat chiar pe Unicul Său Fiu – Isus Hristos.

Cozile de topor vor spune întotdeauna că ceea ce fac, fac spre binele omului. Ei îşi îmbracă acţiunile nelegiuite în promisiuni de bine, de dragoste şi prosperitate. Nu este greu să mergem la istorie şi să constatăm acest lucru. De ce aşa? Pentru că numai aşa îşi pot împlini menirea pentru care au fost plătiţi. Ei au nevoie de acceptul omului pe care îl belesc şi jecmănesc. Altfel omul li s-ar împotrivi şi nu ar asculta de ei, cozile de topor. Deci minciuna este aliatul lor puternic. Mint tot mai mult şi tot mai grosolan până când ajung să pună mâna pe putere şi pot să reducă la tăcere orice glas care se ridică împotriva lor. O minciună ori este dată pe faţă şi cel ce a spus-o este făcut de ruşine, ori este urmată de o alta, mai mare. Şi cu cât minciuna este mai mare cu atât şi pretenţiile de bine şi dragoste ale cozilor de topor trebuie să fie şi mai vocale, pentru ca oamenii să fie convinşi şi să le creadă minciunile. Ultimii doi ani sunt o dovadă vie în acest sens. O minciună a urmat alteia şi acum ne aflăm sub o cascadă de minciuni; greu să mai iasă de sub acest şuvoi cei ce s-au lăsat prinşi în el.

Ca să se poată implementa un sistem drăcesc, satanic, să se ajungă la o domnie a Anticristului, este nevoie de cozi de topor. Satan nu o poate face fără oameni. Ca să fie un sistem mondial de supraveghere şi control, un semn prin care oamenii să poată fi identificaţi ca o marfă şi manipulaţi, este nevoie de cozi de topor. Ca să fie în lumea aceasta teroare şi frică, trebuie să existe cozi de topor.

Cine sunt cei mai bine plătiţi astăzi în lumea aceasta? Poliţiştii şi cei din structurile de putere – care pot fi şi de opresiune; cei din sistemul sanitar – care sunt folosiţi pentru terorizarea celor ce ajung în spitale; cei din diferite organisme care se ocupă de cenzură; cei din informatică – adică cei ce lucrează de zor pentru supravegherea şi legarea noastră la un sistem centralizat, şi cei din politică – boierii zilelor noastre, care sunt plătiţi cu bani grei şi din banii noştri. Poate grosul banilor cu care sunt plătiţi să vină din altă parte, nu ştiu. Toţi aceştia, şi alţii ca ei, pentru că nu vor să-şi piardă privilegiile sunt de acord să lupte şi să lucreze pentru ca Satan să îşi atingă obiectivele lui drăceşti. Ei au uitat că nu te poţi face frate cu dracul până treci puntea. Odată frate cu el rămâi frate cu el şi în iad, frate de chin veşnic. Nu doar Ceauşescu strigă azi din chinurile iadului ci toţi ceauşeştii de la el încoace şi de azi, toate cozile de topor. Pentru o vreme cozile de topor jubilează aici şi lovesc cu putere, dar veşnicia va fi cruntă.

Poţi fi savant, coadă de topor. Poţi fi preot sau pastor, coadă de topor. M-am gândit zilele acestea că toţi preoţii şi pastorii care au spus „da”planurilor malefice care azi duc la nenorocirea a miliarde de oameni nu sunt decât cozi de topor. Poţi fi poliţist sau jandarm, coadă de topor. Poţi fi medic, coadă te topor. Poţi fi informatician, coadă de topor, lucrând pentru  crearea sistemului de supraveghere şi control al oamenilor. Poţi fi jurnalist şi să minţi şi să suceşti adevărul, coadă de topor. Poţi fi politician şi să nu-ţi pese de cei mulţi care suferă, coadă de topor. Poţi fi un simplu om, coadă de topor, atunci când pui mâna pe telefon şi îl vinzi pe vecinul tău. Nu trebuie decât să ne uităm în urmă cu treizeci de ani în România sau la fostul bloc comunist şi să vedem că aşa s-a întâmplat şi atunci. Poeţi şi scriitori, jurnalişti, oameni de ştiinţă, conducători de fabrici, miliţieni şi securişti, dascăli, preoţi şi pastori, turnători care i-au trădat chiar şi pe cei din familia lor – toţi au fost cozi de topor. Nici un regim totalitar nu poate exista fără aceste cozi de topor.

Cum este posibil să fii savant, preot sau pastor, informatician şi om de ştiinţă, jurnalist sau politician şi să fii coadă de topor, să faci treburile murdare pe care Satan nu le poate face? Este posibil din cauza banilor şi ofertelor pe care scămosul le face. Dar este posibil şi din cauza fricii şi terorii. În acest caz nu trebuie să fie plata prea grasă, fricosul se mulţumeşte şi cu un ciolan, doar ca să aibă ce să roadă ca să nu moară de foame, se mulţumeşte să stea închis între patru pereţi şi să mai primească din când în când o coajă de pâine, pe lângă o porţie grasă şi mare de televizor şi manipulare.

Între o coadă de topor şi un om adevărat diferenţa este ca de la cer la pământ. Un om adevărat mai bine renunţă chiar şi la viaţa lui decât să facă pact cu diavolul şi să se transforme în oprimator. El este condus de alte principii, el vede libertatea cu alţi ochi şi nu o vinde pentru orice ofertă, oricât cât de mare. El nu a fost modificat genetic cu ofertele mizerabile ale lui Satan. Se spune azi, şi eu cred, că omul deja poate fi modificat genetic prin tot felul de soluţii care i se introduc în corp. Dar nu doar în acest fel. Atunci când omul acceptă să fie coadă de topor ca să nu piardă anumite privilegii şi este gata să facă toată treaba murdară în slujba duşmanului omenirii, răspândind şi mai departe minciuna, frica şi teroarea, deja acel om a fost atins în cea mai adâncă fibră a fiinţei sale. El nu mai este om ci mutant. Nu are chipul lui Dumnezeu ci al lui Satan, trădătorul. Căci omul cu adevărat om este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, fiind gata oricând să facă bine, nu rău. El este gata să facă binele şi să ţină adevărul sus chiar cu preţul vieţii sale.

Sabina Wurmbrand, soţia pastorului martir Richard Wurmbrand, a făcut şi ea trei ani de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, din pricina credinţei în Hristos. Cozile de topor de atunci nu s-au sfiit să o tortureze şi să o arunce iarna în apa îngheţată a Dunării. Mai târziu sora Sabina a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut parte dintre cei prigoniţi, nu dintre cei ce au prigonit”. Un cuvânt venit din chiar înţelepciunea lui Dumnezeu. A mulţumit lui Dumnezeu că mai bine a trecut prin mari şi grele suferinţe decât să devină o coadă de topor.

Astăzi a venit din nou vremea cozilor de topor iar securea este mai grea ca în trecut, prin urmare şi cozile de topor trebuie să fie mai tari şi mai multe. Istoria se întoarce, uitaţi-vă la Australia unde se vede mai desluşit, dar şi la restul lumii. Uitaţi-vă la felul în care se strâmbă şi sucesc căile lui Dumnezeu şi cum se caută să se impună o agendă satanică pe care să o respecte toţi oamenii; cum se caută îndoctrinarea copiilor în satanism şi ocultism sub pretextul emancipării şi libertăţii lor. Aşa zişii dascăli care participă la acest masacru spiritual nu sunt decât cozi de topor,la fel cu cei ce le impun această agendă drăcească.

Am văzut în aceste zile cumplite, caracterizate de mari trădări şi mari compromisuri, şi gesturi frumoase, impresionante, făcute de oameni adevăraţi: căşti de poliţişti puse jos în semn că cei ce le-au folosit până atunci nu vor să se transforme în torţionari – cozi de topor; halate si diplome de medici arse în semn de protest pentru că li se cerea să devină cozi de topor; jurnalişti care, din pricina conştiinţei, au schimbat media principală şi salariile grase cu internetul (tot mai cenzurat şi el) sau chiar şi-au pierdut slujbele; profesori care au făcut la fel. Mă doare că nu prea am văzut slujitori ai Bisericii făcând acelaşi lucru (abia câţiva, foarte puţini), adică să-şi schimbe discursul şi să stea hotărâţi de partea celor slabi şi nenorociţi, sfătuindu-i bine şi încurajându-i mai degrabă, decât să le transmită frică. Dar şi Hristos a fost vândut de marii preoţi şi fariseii cei mai religioşi, care credeau că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu, fiind, de fapt, cozile de topor ale lui Satan.

Apoi a fost şi un Iuda, despre care Domnul Hristos a spus un mare „Vai!” El, şi toţi din tagma lui, sunt dovada că, în final, cozile de topor se rup. Unele rezistă mai mult,altele mai puţin, depinde cât de tare au lovit şi au fost folosite, dar se rup şi nu vor mai fi bune decât pentru foc – focul pedepsei fără de sfârşit.

Însă omul poate fi şi este chemat să fie, unealta lui Dumnezeu pe care El să o folosească pe două direcţii: să înalţe şi să glorifice Numele lui Dumnezeu, omul ţinând sus adevărul despre Hristos, fiind lumină pentru cei aflaţi în întuneric şi făcând bine celor din jur, în special celor mulţi şi necăjiţi. Apostolul Pavel face diferenţa, scriindu-i lui Timotei:

„20. Într-o casă mare nu sunt numai vase din aur şi din argint, ci şi din lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.

  1. Deci dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună”. (2 Timotei 2)

Ultimul preţ pe care Satan îl cere omului, ca acesta să nu suporte furia lui, este tăcerea. Dacă nu faci una sau alta, dacă nu accepţi să lucrezi pentru el ca şi coadă de topor, primind slujbe şi responsabilităţi şi salariu gras, atunci măcar să taci, să nu vorbeşti împotriva lui, a răului. Din nefericire şi aceasta tot trădare se cheamă şi, din nou, sunt îndurerat să văd că această politică a tăcerii o practică cei ce se pretind a fi slujitori ai altarelor. Or fi altarele lor, ale intereselor lor şi ale caselor lor dar nu ale lui Dumnezeu. Pentru că pier cei mulţi şi lor nu le pasă. Ei tac. Sunt vinovaţi de tăcere şi compromis. Pentru aceştia există Psalmul 58, un psalm al lui David:

1  Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2  Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.

3  Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.

4  Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

5  care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6  Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7  Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

8  Să piară, ca un melc, care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!

9  Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

10  Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.

11  Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”

 

 

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

 

 

.