Mântuitorul Isus Hristos spunea răspicat şi tare că un om nu poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona, adică banului, că un om nu poate iubi doi stăpâni şi sluji la ambii, deoarece pe unul îl va iubi iar pe celălalt îl va urî. Spunea acestea în urmă cu mai bine de două mii de ani dar foarte puţini L-au ascultat şi au dat crezare cuvintelor Lui. Însă azi se vede mai bine ca niciodată cât adevăr este în aceste cuvinte. Răul pe care îl vedem azi în lume are în spate păcatul dar mai precis dragostea oamenilor nu pentru Dumnezeu ci pentru bani, pentru plăceri.

Primul ministru al Ungariei, Victor Orban şi guvernul condus de el, a intrat în conflict direct cu oficialii Uniunii Europene, putem spune chiar în război, din pricina legilor pe care guvernul Ungariei le-a dat şi prin care activiştilor LGBT nu li se îngăduie să facă propagandă în grădiniţele şi şcolile din această ţară. Într-o poziţie oarecum similară se află şi autorităţile poloneze. În zilele care urmează guvernul Ungariei va trebui să facă faţă presiunilor tot mai mari venite din partea Uniunii Europene dar şi a opoziţiei unor partide progresiste din ţară. Nu pot decât să doresc succes deplin actualului guvern din Ungaria precum şi celui polonez, regretând din toată inima direcţia pe care Uniunea Europeană se îndreaptă, sprijinită şi de autorităţile din România, direcţie care nu poate duce în final decât la totalitarism şi haos, la suferinţă, la o nouă dictatură.

Să aperi poziţia guvernului maghiar părea până în urmă cu puţini ani un lucru normal, firesc, de bun simţ, dar de o vreme normalul şi bunul simţ sunt considerate ca piedici în calea progresului, iar progres este numit întoarcere la primitivism, la păgânism, la libertinaj, la obscenitate, la dictatura unei minorităţi. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc azi.

Mă gândeam cum va face faţă Ungaria, actualul guvern, presiunilor venite din toate direcţiile, de afară sau din ţară. Aşa ca alţii în această vreme şi ungurii au acces la multe surse de informaţii prin internet, surse care sprijină aproape în totalitate progresiştii, adică pe cei ce vor să distrugă vechea orânduire şi să o înlocuiască cu o nouă formă de comunism. Cu siguranţă asaltul dezinformării asupra lor va fi intensificat şi expunerea la această presiune mediatică nu va fi uşor de contracarat, efectele ei dezastruoase le vedem azi în populaţia României care a fost reeducată şi reconfigurată în mare parte de această ofensivă progresistă dusă prin media. Dar lupta se va da, consider eu, deja a şi început, prin suprimarea unor fonduri de dezvoltare care ar fi trebuit să vină din Uniunea Europeană spre Ungaria. Uniunea a spus că va proceda la tăierea acestor fonduri ca răspuns la neascultarea guvernului maghiar în ce priveşte accesul în şcoli a activiştilor LGBT. Deci guvernul Ungariei va trebui să facă faţă la cel puţin două mari provocări: presiunea mediatică şi tăierea unor fonduri băneşti din partea UE. Cred că Uniunea Europeană mizează foarte mult pe aceste două pârghii, una de influenţă, cealaltă de constrângere. În final este vorba despre bani, despre ce iubesc oamenii mai mult.

UE speră ca prin tăierea acestor fonduri guvernul maghiar să aibă tot mai multe probleme în guvernarea ţării şi astfel nemulţumirea populară să crească şi oamenii, supuşi presiunii mediatice şi amăgiţi cu promisiuni de mai bine, să înlocuiască actualul guvern cu unul progresist, loial UE. Ungurii (şi polonezii) vor avea de ales pe viitor între mai mulţi bani sau o mai mare protecţie a copiilor lor, între o realizare aparentă şi de moment, foarte fragilă, sau într-o investiţie pe termen lung şi sigură. Dacă ungurii şi polonezii vor spune că renunţă la un bine imediat investind într-un bine viitor, prin asigurarea sănătăţii mintale şi fizice a copiilor lor, printr-o dezvoltare armonioasă a societăţii păstrând la guvernare principiile creştine, nu vor avea decât de câştigat. Dar nu va fi uşor să facă aceasta în mijlocul unei Europe pornită să dărâme şi acest zid al opoziţiei care îi mai stă în cale pentru a instaura o nouă formă de marxism.
Se vor mulţumi ungurii şi polonezii cu mai puţini bani, cu un trai ceva mai greu, punând în loc de acestea principii sănătoase care, în final, să le aducă adevărata satisfacţie şi prosperitate? Vor putea ei să strângă cureaua cu bucurie ştiind că ceea ce fac face spre binele lor şi nu spre rău? Vor alege ei să renunţe la călătorii, concedii, distracţii, investind prin aceasta în copiii lor şi în viitorul lor sănătos? Timpul ne va arăta.

Faptul că cei ce au procedat aşa, adică au acceptat greutăţile şi le-au dus fără să murmure, vizând un bine viitor, prin protejarea copiilor lor şi investind în sănătatea lor mintală, spirituală, crescându-i după principiile biblice, niciodată nu au greşit, este evident, uitaţi-vă în istorie. Şi tot la istorie priviţi dacă vreţi să vedeţi reversul, catastrofa, prăbuşirea, nefericirea. Uniunea Europeană este azi ceea ce este, vorbesc de prosperitatea materială, nu datorită păgânismului ci creştinismului. Înlocuind creştinismul cu păgânismul, aşa cum se doreşte şi deja se face, nu se va ajunge la o mai mare prosperitate ci la colaps. Viitorul o va dovedi cu prisosinţă.

Deci problema se învârte în jurul banului. Răul vine ca urmare a iubirii lui, a lipsei omului de încredere în Dumnezeu. O Românie creştină cu numele se dovedeşte a fi idolatră în aceste zile când omul nu mai poate să spună nu ofertei celor treizeci de arginţi. Începând cu guvernanţii şi până la omul de jos problema se învârte în jurul banului. Guvernaţii iau mai mult, alţii mai puţin dar aproape nimeni nu este gata să renunţe la banul lui în schimbul unor principii sănătoase. Ce vom mânca şi bea, cum vom putea trăi, este singurul argument care îi determină pe oameni să ia atitudine în faţa provocărilor şi singura lor speranţă stă în ban, nu în Dumnezeu. Alegeri pe mici, vaccin pentru mici, slujbe pentru obedienţă, acestea sunt deciziile măreţe care arat cât de… mici suntem. Omul este în stare de orice compromis, renunţă la orice principii (atâtea câte au mai fost) doar pentru a fi sigur că mai poate avea acces la o porţie de mici. Dacă românul creştin, de orice confesiune, se mai teme de ceva este să nu-l piardă pe dumnezeul Mamona înaintea căruia se închină cu obedienţă, pe Cel Adevărat avându-L doar pe buze şi, de foarte multe ori, doar ca să-L înjure, nemulţumit fiind de cât are. Românii sunt campioni la a-L blestema pe Dumnezeul adevărat pentru ceea ce Mamona în care cred şi la care se închină nu le-a dat.

Unii, care cred că sunt creştini dar nu sunt, spun că nu se poate trăi cu principii, burta trebuie să fie plină şi carnea trebuie distrată. Dar cred că se poate trăi cu mici. Că micii au mai mare valoare decât principiile creştine şi sunt mai de folos, că pentru burtă poţi face orice compromis, poţi purta orice mască şi te poţi injecta cu orice otravă. Burta să trăiască şi carnea să fie satisfăcută! Aşa crede o naţiune creştină. Dar să nu uităm că burta va fi, în final, masa copioasă a viermilor, nici măcar Bill Gates, marele vaccinător, nu va scăpa de asta.

Din fericire nu toţi cred la fel, vecinii noştri unguri şi polonezi mai vor să trăiască după principii creştine. Să îi ajute Dumnezeu să rămână statornici în această hotărâre şi să nu dea înapoi în faţa buldozerului păgân. Poate aşa ne mai trezim şi noi şi ajungem să înţelegem că pântecele nu trebuie să fie Dumnezeu şi că pentru adevăraţii creştini, cei care au principiile lui Dumnezeu şi le urmează, Pământul acesta nu este decât o haltă mizerabilă în care nu merită să cobori când ştii că la finalul călătoriei te aşteaptă cerul. Să pierzi trenul întârziind pentru că ai coborât în staţia mizerabilă pentru o porţie de mici este adevărată nebunie.

 

 

 

(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)

 

 

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-