Nu trebuie să fii un împătimit de senzaţional pentru a afla despre scandalul Hexi Pharma şi despre moartea în condiţii suspecte a celui ce conducea această firmă. Presa nu încetează să discute şi să imagineze scenarii şi afirmă că acesta este cel mai mare scandal de corupţie din România de după 1989 şi unii merg până acolo încât spun că legături cu Hexi Pharma ar fi avut chiar şi cei din fruntea ţării, chiar şi serviciile secrete, şi de aceea ar fi trebuit să moară cel ce conducea firma implicată în scandal. Cât este adevăr şi cât nu din toate acestea nu ştim şi probabil că nici nu vom şti vreodată. Dar putem învăţa totuşi ceva şi să ne fie cu folos evenimentele care acum ţin prima pagină a ziarelor şi a buletinelor de ştiri.
Unii afirmă că Dumnezeu nu există şi că Biblia nu este adevărată iar alţii cred şi vin cu dovezi. Iar dovezile sunt întotdeauna, şi în mod covârşitor, de partea celor ce cred că Dumnezeu există şi că Biblia este Cuvântul adevărat venit de la Dumnezeu pentru oameni. Vreau acum să mai dau o dovadă că Biblia este adevărată şi să îl citez pe apostolul Pavel care scria la 1 Timotei 6 cu 9: “Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”
Afirmaţia aceasta este în totală contradicţie cu mentalitatea populară, să zic aşa, adică cu ceea ce cred aproape toţi oamenii despre bani. Pentru majoritatea covârşitoare a celor ce trăiesc pe acest pământ banul înseamnă totul şi este echivalent cu fericirea. Şi oricâte exemple ar avea care contrazic acest crez, puterea de atracţie a acestui idol este atât de mare încât oamenii i se închină în continuare, jertfindu-şi viaţa pe altarul lui. Domnul Isus spunea clar că banul este un dumnezeu la care oamenii se închină şi că numele acestui dumnezeu este Mamona. Luca 16 cu 13: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Dumnezeul de care sunt conduşi liderii noştri politici este Mamona. Ei chiar dacă mai au câte un gând bun, altruist, acesta se risipeşte ca un fum atunci când posibilitatea de câştig le apare în faţă. Idolii orbesc şi conduc pe oameni cu o mare putere. Bătălia pentru putere este, de fapt, bătălia pentru bani. Oamenii îmbracă avariţia lor cu promisiuni de a face bine celor ce le pot încredinţa puterea, implicit banii, banii publici. Poate că nu chiar toate promisiunile celor ce vor să fie primari, deputaţi, parlamentari, preşedinţi, etc, dar oricum eu cred că procentul trece de 99%, sunt minciuni ticluite cu abilitate şi omul cu pricina nu se gândeşte deloc la binele celor ce le solicită votul ci numai la binele celui ce candidează.
În acest context iată încă o dovadă că Biblia este adevărată: După ce poporul evreu a ieşit din Egipt, erau mulţi, undeva la două milioane de oameni, liderul lor, Moise, a început să obosească în slujba lui de a conduce şi organiza poporul, de a administra problemele inerente, şi Dumnezeu îi dă un sfat. Îl găsim în Exod 18 cu 21: „Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.” Sfatul lui Dumnezeu era ca Moise să aleagă din popor oameni cu anumite calităţi. În contextul discuţiei noastre vreau să mă refer la o singură calitate a acestor oameni, deşi toate menţionate sunt importante: este vorba de „vrăjmaşi ai lăcomiei”. Dumnezeu ştia că un lider nu poate face bine poporului dacă iubeşte banul, mita. Privind la contextul din ţara noastră, vreţi o dovadă mai bună că Biblia este adevărată şi că în ea găsim răspuns la toate problemele noastre?
Nu doar Dan Condrea şi Hexi Pharma sunt exemple clare şi evidente că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor ci toată istoria zbuciumată şi tristă a omenirii. Intrigi, scenarii, rivalităţi, războaie, calomnii, ură, divorţuri, sinucideri, crime, ani de detenţie şi multă, multă suferinţă au însoţit istoria mai îndepăratată dar şi mai apropiată şi foarte cunoscută nouă. Goana după bani şi banii nu au adus fericirea ci au fost sursa unor mari drame şi nenorociri. Fericirea pe care totuşi unii o gustă este, de multe ori foarte scurtă, şi aproape întotdeauna însoţită de temeri că vei fi prins, de nelinişte şi nesomn, de invidii şi ură, adică fericirea este acoperită de nefericire. Priviţi încă o dată la afirmaţia apostolului Pavel şi aşezaţi-o lângă Hexi Pharma şi tot ceea ce se întâmplă azi în România: “Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” Este adevărat că unii nu au rătăcit de la credinţă pentru că nu au avut-o dar că „s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri, cufundaţi în prăpăd şi pierzere” este adevărul de necontestat.
Dar aceste cuvinte ar trebui să fie un avertisment şi pentru cei ce au credinţă. Apostolul Pavel spune că unii care au avut credinţă au început să umble după bani şi atunci s-au rătăcit, chinurile înşelării abătându-se şi asupra lor. O, cât este de adevărată Scriptura! Vedem cu ochii noştri pe mulţi lideri creştini, după care aleargă mari mulţimi de oameni, care propovăduiesc fără ruşine că Dumnezeu vrea ca noi să fim bogaţi, aşa ca ei, şi care au denaturat şi sucit Scriptura ca să aibă un folos. Deşi vorbesc despre Hristos au ajuns să se închine lui Mamona şi altarul pe care i-l zidesc acestui dumnezeu fals este tot mai mare şi mai strălucitor, atrăgând pe mulţi creduli. Dar şi ei se străpung singuri cu multe chinuri. Istoria acestor lideri este presărată cu scandaluri, divorţuri, curvii şi fapte de ruşine, fapte care ar face să roşească orice om cu bun simţ. Dar ei merg înainte şi îşi găsesc justificări iar cei orbi îi cred şi îi urmează. Dacă în cele pământeşti un lider trebuie să aibă această calitate de a fi „vrăjmaş al lăcomiei” atunci cum un lider spiritual ar putea fi scutit de această cerinţă? Nu contează dacă eşti lider politic sau spiritual, dacă iubeşti banul eşti expus la cele mai mari mârşăvii şi la cele mai reprobabile fapte.
Banul şi dragostea de ban au dus biserica în starea de neputinţă. Neputinţă de a le mai putea fi de folos celor ce aveau nevoie de ajutor spiritual. Niciodată nu au fost atât de mulţi preoţi, pastori, predicatori ca şi azi dar neputinţa este vizibilă la fiecare pas. Deşi mulţi se laudă cu puterea Duhului Sfânt, nu sunt decât aramă sunătoare şi chimvale zângănitoare (1 Corinteni 13) pentru că Duhul Sfânt nu mai este demult cu ei, de atunci de când au ajuns să slujească Banului. Aşa ca şi politicienii şi ei se laudă că pentru popor fac tot ce fac dar faptele lor şi neputinţa spirituală sunt o dovadă că se slujesc pe ei şi pe Mamona. Mă gândesc că de aceea nu va mai găsi Domnul Isus credinţă pe pământ când va reveni. Pentru că Banul îl va detrona pe Dumnezeu din inimile oamenilor chiar şi în ceea ce oamenii numesc biserică. Cancerul acesta care este iubirea de bani va dospi şi va umple toată plămădeala. Este cunoscută povestea în care unul dintre papi îi spunea unui cardinal, în timp ce se plimbau printre bogăţiile Vaticanului: „Priveşte, acum nu mai putem spune aşa ca şi Petru: „Argint şi aur n-am”. Este adevărat, a răspuns cardinalul, dar nici nu mai putem zice ologului: „scoală-te şi umblă”.
Toţi suntem atinşi de acest virus, mai mult sau mai puţin. Când ne îngrijorăm sau ne întristăm în legătură cu banii, dovedim că virusul a muşcat şi din noi. Când ne culcăm liniştiţi la umbra lui, a Banului, cu burţile pline şi viitorul asigurat atunci ne pasc cele mai mari pericole: fie al rătăcirii fie al adormirii spirituale. Cele cinci fecioare neînţelepte cred că au adormit de prea mult bine şi uleiul din candele s-a împuţinat nepermis de mult. Când Banul ne asigură confortul Duhul Sfânt se retrage trist.
Vedem ce se întâmplă în lumea politică şi chinurile cu care cei mai mulţi se străpung. Şi nu ştiu de ce noi creştinii nu învăţăm mai mult din tot ceea ce vedem. Pentru că în loc să fugim de oferta satanei şi de momela banului creştinii au ajuns să facă cârdăşie cu cei ce conduc lumea. Capcana vine din gândul că ei, creştinii, când vor ajunge să conducă vor face lumea mai bună. Din păcate exemplele sunt rare în acest sens. De ce? Pentru că puţini care ajung sus îşi păstrează apoi coloana vertebrală şi marea majoritate ajung să se murdărească şi ei, băgându-şi mâinile cât de adânc pot în ciubărul cu mizerii băneşti al banului public şi al afacerilor necinstite.
Discernământul spiritual a început să fie o floare rară tot din această pricină. Pentru că această floare a fost înăbuşită de buruiana viguroasă care creşte ca sălbatică pe orice teren: Banul. De aceea prin biserici au ajuns să se perinde în campaniile electorale toţi cei ce nu dau doi bani pe Biserică, ba chiar cei ce au persecutat Biserica în anii de tristă amintire. Unde este Duhul Sfânt cu care ne lăudăm şi care strigă cu putere să ieşim din mijlocul lor, al celor ce iubesc lumea şi iubesc banii? Biserica să se ploconească în faţa celor ce au idol pe Mamona şi să dea mâna cu ei în demersurile lor mincinoase?
Aşa cum spuneam ne amăgim că intrând în mijlocul lor vom face ca lumea să fie mai bună. Problema este că lumea ne face pe noi răi, aşa ca ea. Uitaţi-vă la cei ce, peste hotare, şi-au propus ca să ajungă să influenţaze guvernele lumii şi să aducă Împărăţia lui Dumnezeu aici pe pământ. Uitaţi-vă cum au ajuns, cu cine dau mâna şi ce alianţe fac, pe cine sprijină, ce au ajuns să creadă, cum au denaturat şi sucit Scripturile, cum au strâmbat adevărul lui Dumnezeu. Au ajuns prieteni cu Papa, cu Preşedintele dar sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi duc oamenii în rătăcire. Pentru că Biblia este adevărată 100%: „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” Duhul Sfânt prin apostolul Pavel ne îndeamnă nu să dăm mâna cu cei ce iubesc banii ci să ne îndepărtăm de ei. 2 Timotei 3 cu 1: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri (…), iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Nici nu mai contează dacă Dan Condrea de la Hexi Pharma s-a sinucis sau „a fost sinucis” pentru ca cei mari care au avut legături cu el să scape basma curată. El este încă unul care a sfârşit tragic pe altarul lui Mamona. Poate a fost jertfa ce trebuia adusă pentru ca alţii să se poată încă înfrupta la masa idolului o vreme. Şi o vor face pentru că Solomon spunea că nu este nimic nou sub soare. Dar tot el spunea, luminat de înţelepciunea lui Dumnezeu, că în final totul este deşertăciune şi goană după vânt şi noi nu ar trebui să uităm lucrul acesta niciodată.
Dumnezeu îi spunea profetului Osea, în legătură cu cei ce l-au uitat pe Dumnezeu şi au umblat după idoli: „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună.” (Osea 8:7) Şi unul dintre motivele pentru care vor secera furtună, sau, după cum scria Pavel, se vor străpunge singuri cu o mulţime de chinuri şi se vor cufunda în prăpăd şi pierzare, este din pricină că: „Au pus împăraţi fără porunca Mea, şi căpetenii fără ştirea Mea; au făcut idoli din argintul şi aurul lor: de aceea vor fi nimiciţi.”(Osea 8:4)
Lupta cu acest idol este puternică şi grea şi ţine de dragostea de sine şi firea pământească. Carnea are nevoie de bani pentru a-şi satisface poftele numai că ea luptă împotriva Duhului şi Duhul împotriva ei (Galateni 5:17). Nu la întâmplare primii care au intrat în Biserica lui Hristos cu acest idol în inimă au fost omorâţi pe loc (Anania şi Safira) şi nu la întâmplare apostolul Pavel ne îndeamnă să ne îndepărtăm de cei ce iubesc banul şi se află în Biserică: „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpareţi (avari) sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5: 9-11)”. Lăcomie de bani este închinare la idoli. Pavel afirmă desluşit lucrul acesta şi în Coloseni 3 cu 5: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.”
Politicieni şi feţe bisericeşti sunt uniţi de acelaşi deziderat: Banul – Mamona. Nu realizează că de fapt ei se străpung singuri cu o mulţime de chinuri aici pe pământ şi că adevăratele chinuri abia după moarte vor veni. Noi ar trebui să învăţăm ceva din această nebunie în care lumea a intrat ca într-un vârtej care trage în adânc cu putere pe toţi cei ce s-au lăsat ademeniţi de strălucirea trecătoare a banului. Dar nu o poţi face până ce nu Îl cunoşti cu adevărat pe Hristos şi El devine totul pentru tine. Că Mamona – Banul este cel ce nu îi lasă pe oameni să ajungă la Hristos ne spune tot apostolul Pavel în 2 Corinteni 4 cu 3: „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4 a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” „Dumnezeul veacului acestuia” este Banul şi el orbeşte pe toţi care aleargă după el, politicieni sau creştini declaraţi.
Să ascultăm îndemnul pe care apostolul ni-l dă încă o dată în cartea Evrei 13 cu 5: „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
Dacă Biblia este adevărată oare nu ar trebui să luăm seama la sfaturile pe care Dumnezeu ni le dă prin ea?
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment