Autor: A.W.Tozer
Un lucru pe care tânărul creştin ar trebui să-l înveţe cât mai repede posibil după convertirea lui este că Isus Hristos este tot de ce are nevoie. Atunci când crede în mod eficace în Hristos ca DOMNUL şi Mântuitorul lui, îşi poate declara cu umilinţă independenţa de toţi ceilalţi şi toate celelalte, cu excepţia lui Hristos.
Noul Testament dă învăţături despre lucrul acesta cu multă elocvenţă şi claritate şi cu multe detalii. Nu avem nevoie să cităm vreun text-dovadă pentru sprijinirea acestei afirmaţii, ci vom sugera numai ca cercetătorul să citească Scripturile, în special Ioan, Efeseni, Coloseni şi Evrei, ca să înţeleagă singur.
O caracteristică vizibilă a evanghelismului modern este lipsa lui de siguranţă, ce rezultă într-o căutare patetică după evidenţe externe care să-i confirme credinţa. Porneşte curajos să-şi declare încrederea în Hristos, dar este curând intimidat de declaraţiile contrare ale ştiinţei şi filosofiei, şi nu după mult timp priveşte şovăitor în jur după nişte dovezi colaterale care să-i restaureze încrederea.
Efortul nostru fanatic şi inutil de a armoniza adevărul lui Hristos cu psihologia, filosofia şi ştiinţa este o dovadă suficientă a profundei incertitudini dintre noi cu privire la suficienţa lui Hristos. Este o privelişte tragi-comică să-i vezi pe apostolii noştri moderni lingând palma oricărui om de ştiinţă care binevoieşte să spună ceva laudativ despre Isus Hristos. Cât de nerăbdători ne grăbim să publicăm orice declaraţie venită de pe buzele unui om mare al lumii care poate fi forţat să admită că el crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Noul Testament arată înspre Hristos şi spune că Dumnezeu porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască: pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită (o siguranţă) prin faptul că L-a înviat din morţi. Dumnezeu a validat pentru totdeauna cerinţele lui Hristos. El este cine a spus El că este şi ce a spus El că este. Hristos nu stă înaintea niciunui om ca să fie judecat, ci fiecare om stă înaintea Lui. Orice incertitudine cu privire la El a fost înlăturată pentru totdeauna când a înviat din morţi, când S-a înălţat la ceruri şi a trimis jos Duhul Sfânt ca martorul Său ultim printre oameni. Acum, se poate spune că Hristos, ca Cea de-a doua Persoană a Dumnezeirii, este auto‑validator. El nu are nevoie de nicio mărturie suplimentară din partea lumii naturii sau din partea rasei umane. El este Propriul Său martor.
Credinţa creştinului se bazează pe Hristos Însuşi. În El ne odihnim şi în El trăim. Hristos nu câştigă nimic de la nicio filozofie umană, indiferent cât este de pură şi de nobilă. El nu le datorează nimic lui Plato sau Aristotel. Dacă aceşti oameni nu ar fi trăit niciodată, Hristosul în care locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii tot ar fi fost tot ceea ce a fost şi este pe veci. Lucrarea Sa de răscumpărare a fost încheiată cu multe veacuri înainte de ivirea ştiinţei moderne şi, desigur, El nu caută niciun fel de ajutor din partea ştiinţei. Hristos este unic în singurul sens pe care îl poate avea acest cuvânt. El este misterul Evlaviei, un miracol, o apariţie a Divinităţii în timp şi spaţiu pentru un anumit motiv şi scop. El este complet în Sine Însuşi.
Deoarece noi, creştinii, trăim simultan la două niveluri de viaţă – cel spiritual şi cel natural – ca fii ai lui Adam, avem o datorie permanentă de recunoştinţă faţă de filosofie şi de ştiinţă. Muzica, literatura, arta, diplomaţia, economia, cultura contribuie la bunăstarea noastră şi fac ca lumea să fie un loc mai confortabil în care să trăim în timp ce aşteptăm arătarea fiilor lui Dumnezeu şi răscumpărarea trupurilor noastre. Deci, este bine să dobândim toată cunoştinţa pe care o putem dobândi în scurtul timp care ne stă în faţă. Orice lucru pe care îl învăţăm şi este adevărat va rămâne posesiunea noastră preţuită în lumea ce va veni. Din aceste motive, cred în educaţie cât de mult posibil, pentru cât de mulţi oameni posibil şi cât de repede posibil.
Acesta este un lucru. Este cu totul altceva să încercăm să egalizăm credinţa lui Hristos cu filosofia sau ştiinţa sau cu orice altceva, sau cu toate rezultatele minţii omeneşti superioare. Şi a face ca această credinţă să fie dependentă de aceste lucruri este, în lumina Divinităţii lui Hristos, nu doar ridicol, ci şi profanator. Hristos este suficient. A-L avea pe El şi a nu mai avea nimic altceva înseamnă să fii bogat dincolo de puterea de imaginaţie a omului. A le avea pe toate celelalte şi a nu-L avea pe Hristos înseamnă să fii un cerşetor cosmic, separat pentru totdeauna de tot ceea ce va conta în cele din urmă!
Apostolul a spus-o bine: „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca după cum este scris: «Cine se laudă, să se laude în DOMNUL»” (1 Corinteni 1:30,31).
(Materialul a fost preluat din cartea „Ridicarea pânzelor”, cu acordul editurii „Perla Suferinţei”)
