Lucrurile se precipită nu doar în ceea ce priveşte economia şi starea pieţelor financiare. Aflăm că la orizont se află din nou norii negri ai depresiei economice. Aceasta ar fi nimic dacă nu ar fi o gravă criză spirituală prin care trecem astăzi. Şi prin acestă criză trece şi biserica. Când spun aceasta mă refer la ceea ce înţeleg oamenii în general prin Biserică, lucrurile vizibile, organizaţiile de orice fel şi grupările care se numesc cu acest nume. În acest caz vorbesc despre o criză pentru că altfel Biserica lui Hristos, adevărata Biserică, nu trece prin nici o criză, ea este mai mult decât biruitoare şi porţile locuinţei morţilor şi toate oştirile lui Satan nu o vor putea înfrânge. Necazul este că mulţi oameni ajung în confuzie şi sunt derutaţi şi ţinuţi în întuneric tocmai datorită faptului că nu pot face deosebirea între adevărata Biserică şi cea falsă. Mulţi sunt înşelaţi şi opriţi să ajungă la adevărata credinţă tocmai de cei ce pretind că sunt slujitori ai lui Dumnezeu.
Citind prin documentele istoriei aflăm că încă de prin anul 380 d.Hr. cititul Bibliei a fost interzis chiar de către biserică şi interdicţia aceasta a durat vreo 1300 de ani. A început cu Papa Damasus I care a conceput pedepse şi anateme pentru cei ce îndrăzneau să citească Biblia şi a continuat cu Papa Nicolaus I, prin anii 850, apoi Gregorius al VII-lea (circa 1050), Inocentius al III-lea şi alţii ca ei. În secolul al XIV-lea deţinerea unei Biblii de către un laic era considerată crimă şi se pedepsea, de către biserică, prin biciuire, confiscarea tuturor posesiunilor şi ardere pe rug.
Deşi unii nici astăzi nu au acces la Biblie, din fericire marea majoritate avem acum acces la ea şi ne putem bucura de adevărul şi frumuseţea eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Numai că dacă nu i-a putut opri pe oameni să citească Biblia, Satana a căutat să deformeze învăţăturile ei şi să-i înşele pe oameni printr-o înţelegere greşită, înţelesuri care sunt clare pentru orice inimă sinceră. Apostolul Petru scrie la 2 Petru 3 cu16, făcând referire la scrierile apostolului Pavel: „ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
Crize au existat tot timpul dar cred că după Reforma care a redat oamenilor Sfintele Scripturi şi conceptul de mântuire numai prin credinţă, astăzi trăim una dintre cele mai mari crize ale Bisericii deoarece atacul vine nu din exterior ci din interior, din partea celor ce spun că vor să reformeze din nou Biserica, reformă care aduce modificări însemnate atât în învăţătură cât şi în sistemul liturgic. Astfel am ajuns astăzi la multe învăţături greşite care îi duc pe oameni în rătăcire şi în pierzare şi mulţi dintre cei mai apreciaţi oameni şi lideri spirituali, urmaţi de mari mulţimi de oameni creduli, sunt şi cei mai mari înşelători. Astăzi mă voi opri din nou asupra unui aspect care este un vârf de lance în această nouă reformă, aspect despre care am mai vorbit dar despre care nu am vorbit destul, având în vedere importanţa decisivă pe care o are în modificarea felului de a gândi şi a percepe Biserica. La final veţi putea constata dacă această reformă vine de la Dumnezeu sau nu.
În urmă cu câteva luni de zile mă aflam într-o biserică mare din Cluj-Napoca. La sfârşitul slujbei am discutat cu câţiva fraţi din conducerea bisericii şi mi-au spus că sunt foarte trişti din cauză că sunt aproape siguri că biserica se va rupe în două. Motivul era că tinerii bisericii, care şi-au găsit lideri care să le cânte în strună, nu mai vor în biserică dacă nu se schimbă muzica. Vor muzica nouă, modernă, care se cântă prin bisericile mari de peste oceane şi de care s-au îndrăgostit atât de mult încât nici nu mai concep viaţa lor fără această muzică. În lipsa ei biserica nu le mai oferă bucuria de care au nevoie. Din nefericire nu este singura biserică din Cluj în această stare şi nici din ţară.
Încă de la început lucrurile sunt clare: o lucrare care vine de la Dumnezeu nu dezbină ci uneşte. Dacă motivul plecării tinerilor era păcatul din adunare atunci mai puteam discuta dar în cazul acesta este clar că nu Dumnezeu a iniţiat despărţirea ci Satana, cel ce dezbină. În timpul comunismului, atunci când creştinii nici măcar cărţi de cântări nu aveau, tinerii şi bătrânii nu întâmpinau nici o problemă în a sta împreună şi a se închina împreună, poate prin păduri sau văgăuni. Dar am ajuns în epoca urechilor gâdilate şi a muzicii lui Satana infiltrată în Biserică. Aşa cum am spus de multe ori o spun din nou: unul dintre cele mai mari rele în Biserică astăzi, alături de învăţătorii şi prorocii mincinoşi, este muzica care are pretenţia de sacră dar este păgână, aşa ca multe alte lucruri strecurate pe furiş.
Mai mult decât voi spune în acest material vreau să vă îndemn să priviţi şi să meditaţi adânc la ceea ce veţi vedea. Şi ca să-mi ating scopul o să vă dau câteva link-uri a unor materiale video care se găsesc pe Internet şi la care vă rog să luaţi aminte şi apoi, dacă consideraţi că este potrivit, să daţi materialul la cât mai mulţi, în special la tineri, dar şi la părinţii lor, părinţi care au fost luaţi de val şi depăşiţi de evenimente şi care nu ştiu la ce se expun copiii lor, prin muzică. Mă refer la muzica aşa zis creştină, deşi mulţi creştini tineri nu mai au nici o problemă să asculte şi muzică lumească, satanistă. Criza prin care trece biserica şi despre care vorbeam este produsă în foarte mare parte de muzica care se cântă. Sigur că nu s-a ajuns aici dintr-o dată şi că „evoluţia” a fost în timp iar motivele care au lucrat în acest fel sunt diverse, dar la ce s-a ajuns azi întrece orice imaginaţie. Durerea mea este că totuşi puţini mai reacţionează cu vehemenţă şi hotărâre împotriva acestei muzici şi tot mai mulţi o acceptă ca fiind ceva de dorit pentru vremurile în care trăim.
Materialul pe care vi-l recomand în primul rând şi de la care trebuie să porniţi (adică să-l vizualizaţi mai întâi pe acesta şi abia apoi să mergeţi mai departe) a fost realizat de Christian Berdahl şi îl găsiţi aici https://www.youtube.com/watch?v=gB1a1I7pzOw . Unii s-au cramponat de faptul că a fost realizat de un adventist şi că citează uneori din scrierile lui Ellen White sau din alte scrieri ale bisericii adventiste. Dar tot ceea ce spune în acest material nu intră nicidecum în conflict cu Scripturile inspirate, cel puţin eu nu am găsit astfel de lucruri şi nu aş vrea să nu vedem pădurea din pricina copacilor. Şi chiar dacă ar fi, esenţa materialului şi felul în care acesta este prezentat şi structurat este de o valoare deosebită. Şi dacă l-ar fi făcut un musulman în această formă m-aş fi bucurat de el şi l-aş fi recomandat tuturor. Dovezile pe care Christian Berdahl le aduce pentru a dovedi cât de departe suntem de muzica sacră şi cât de adânc a pătruns duşmanul în teritoriu otrăvind fântânile din care ar trebui să ne adăpăm sunt zdrobitoare şi cutremurătoare şi doar o inimă împietrită (cum sunt multe, din nefericire) nu le va accepta. Dar aceştia sunt doar o parte pentru că mulţi alţii nu ştiu la ce se expun ei şi copiii lor şi cred şi sunt convins că după ce vor viziona aceste materiale vor fi mai precauţi şi atenţi de aici înainte. Episodul pe care vi-l recomand are o oră şi jumătate dar vă rog să vă puneţi deoparte acest timp şi nu veţi regreta. Materialul este doar o sinteză a unui seminar care durează 12 ore, împărţit în zece episoade. Nu vă speriaţi, pentru că după ce veţi viziona prima parte abia veţi aştepta să vedeţi tot seminarul. Vă dau al doilea link apoi episoadele vin unul după altul.
https://www.youtube.com/watch?v=Nq6RsFPykiE
Acum că aţi vizionat aceste înregistrări (sau cel puţin primul material de o oră şi jumătate) veţi putea mai bine să apreciaţi dacă muzica pe care o ascultaţi este infectată sau nu de virusul lumii, al lui Satana, mai bine zis. Dar vreau să vă ajut mai departe, venind cu trei exemple din muzica aşa zis creştină de limbă română. Exemplele pe care le voi da nu au alt scop decât de a vă arăta că şi cei mai apreciaţi cântăreţi creştini români au cedat ispitei, copiind muzica lumii. Trecem peste elementele tehnice despre care a vorbit Christian Berdahl, elemente pe care le puteţi regăsi în toate aceste exemple dar şi în multe, dacă nu în aproape toate celelalte melodii de pe piaţă (!), şi ne oprim asupra plagiatului murdar din muzica cea mai deşănţată a lumii.
Să începem cu grupul Speranţa. Mai întâi o melodie foarte apreciată de creştinii români, vedeţi doar comentariile afişate. https://www.youtube.com/watch?v=H2l-xvq-Lyk
Acum să vedem de unde a fost inspirată această medodie. Unii credeţi că a fost dată de Duhul Sfânt. https://www.youtube.com/watch?t=56&v=D8T7rcy23Cs
Să ne oprim acum la un alt solist creştin: Ciurdaş Andrei
https://www.youtube.com/watch?v=eOVkrYAPA44
Melodia este o copie perfectă a compoziţiei „Hallelujah”, interpretată de un cântăreţ care nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, Leonard Cohen. Nu doar că nu are de-a face cu Dumnezeu dar versurile cântecului sunt o blasfemie, o batjocură la adresa lui Dumnezeu şi a Scripturilor. Dacă vreţi le găsiţi pe Internet. Iată originalul: https://www.youtube.com/watch?v=YrLk4vdY28Q
Doar un exemplu vă mai dau şi îmi pare rău să mă ating de idolul vostru care se numeşte „Toflea”. Iată o aşa zisă cântare care doar aici are aproape un milion de vizionări. Câte or mai fi fost pe alte postări sau înregistrări audio? Nici aceasta nu vine de la Duhul Sfânt ci de la un duh rău. Ascultaţi varianta Toflea: https://www.youtube.com/watch?v=Z2OVgNSnJlU
Şi acum ascultaţi de unde s-au inspirat preaiubiţii cântăreţi (feriţi-vă copiii de ceea ce urmează şi aveţi grijă şi la voi înşivă, mai ales dacă sunteţi bărbaţi):
https://www.youtube.com/watch?v=3HII0jdet9c
Vorbind despre discernământul fraţilor şi surorilor constat că acesta nu există. Şi ca să vă convingeţi nu trebuie decât să citiţi comentariile ataşate acestor înregistrări: „Aleluia!”; „Slavă Domnului!”; „Ce cântare minunată! Cum aş putea face rost de negativ să o cânt şi eu”, etc. Dar cunoscând sursa acestor cântări evident că nu ar trebui să ne grăbim să spunem „Slavă Domnului” pentru că nu Adevăratul Dumnezeu este slăvit prin ele. Unii o să spună că sunt doar câteva cazuri izolate, ceea ce nu este adevărat. Pentru că nu ştim câte alte astfel de compoziţii mai există şi chiar dacă nu ar fi în această formă aproape toată muzica creştină modernă de azi este un plagiat urât şi murdar pentru că imită muzica stricată şi deşănţată a lumii. Nu este nici un secret că tinerii creştini care conduc aşa zisa „laudă şi închinare” ascultă muzică satanistă şi se inspiră de aici. Dar chiar şi cei mai bine intenţionaţi sunt înşelaţi pentru că nu ştiu ce fac. Orgile electronice, care sunt cel mai folosite ca acompaniament, au pe ele sute de ritmuri care multe provin din aceeaşi rădăcină satanică a ritmurilor vodoo, altele din muzica senzuală, cu conotaţii spre păcatele trupeşti. Fără să ştie ce este cu aceste ritmuri, de unde provin, fără să cunoască măcar puţină istorie a muzicii, faptul că multe dintre ele sunt senzuale şi sunt folosite în baruri şi locuri ale păcatului, ei le folosesc pentru că „sună bine”. Acest „sună bine” se traduce prin „mă face să mă simt bine” şi aşa este pentru că stimulează carnea şi o aţâţă. Ritmuri lascive care îndeamnă la păcat sunt astfel folosite din abundenţă în aşa zisa muzică creştină. Un exemplu de ce poate face un astfel de ritm puteţi vedea aici:
https://www.youtube.com/watch?v=F0pePhTxMdk
Nu vi se pare că produce aceeaşi stare de entuziasm ca şi acest cântec din lume şi că are acelaşi ritm muzical? https://www.youtube.com/watch?v=hWxnGESt69Y
Sau cu acesta? https://www.youtube.com/watch?v=Hg45-TFarcU&list=PL9765D5048EBAE91C
Unde se poate ajunge dacă nu veghem? Foarte departe de Dumnezeu, sub o stăpânire a celui rău. Câteva exemple:
O înregistrare din biserica lui Rick Joyner, unul care este apreciat ca fiind printre profeţii de frunte ai vremurilor noastre. Nu vă va fi greu să descoperiţi aceeaşi atmosferă de transă practicată în ritualurile vodoo (începeţi de pe la min. 2): https://www.youtube.com/watch?v=wgdcdjtlGfo
O să spuneţi că aşa ceva se întâmplă doar în America. Dar eu vă spun că se întâmplă în România, chiar aici lângă noi şi în multe locuri. Doar două exemple să vă dau (derulaţi până la minutul 4). https://www.youtube.com/watch?v=tK95tfetmCA
Şi un altul (derulaţi până la minutul 6). Vă va ajuta mai bine să înţelegeţi ce se întâmplă dacă aţi vizionat înregistrările lui Christian Berdahl. https://www.youtube.com/watch?v=cYa2hi9bUuY
Aş putea să vă dau multe alte înregistrări care să vă arate că spre ce se îndreaptă tinerii creştini astăzi (vorbesc despre muzica la care am făcut referinţă) este o capcană întinsă de cel rău pentru a le prinde sufletele şi pentru a-i nenoroci pentru veşnicie. Domnul Isus spunea (Matei 6:23): „dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Adică nu este întuneric mai mare decât acela pe care omul care se află în întuneric să-l confunde cu lumina. Un astfel de om va fi sigur că se află în lumină şi că drumul pe care merge este bun când de fapt acel drum merge spre prăpastia iadului.
Închei cu două înregistrări din aceeaşi „biserică”.Mai întâi vă prezint o înregistrare în care protagonişti sunt celebrii „Hillsong”, idolii tinerilor creştini de astăzi din lumea întreagă. Libertatea despre care cântă nu este libertatea lui Hristos ci libertatea despre care a vorbit Christian Berdahl de a face tot ce vrei şi care este promovată de Satana:
https://www.youtube.com/watch?v=LM0zSJhQBv0
Iar vârful decăderii (şi chiar dacă pare greu ca ceva să fie mai jos de atât, în lumina a ceea ce am văzut cred că orice se poate întâmpla de acum) este acesta (în aceeaşi „biserică”):
https://www.youtube.com/watch?v=fPFcu2sIRCE
Pentru cei ce nu cunoaşteţi vă spun că aici (adică în „biserică”) se cântă melodii (dacă pot fi numite aşa) care au fost cele mai mari succese ale formaţiilor sataniste declarate. Două exemple, două cântece. Le puteţi vedea în această înregistrare, (https://www.youtube.com/watch?v=R9y9ly6YvCw) între minutele 1:10 şi 1:12:50. Primul (de la min. 1:10) se numeşte „I Love Rock’ n’ Roll” (aţi văzut ce înseamnă „Rock And Roll” din materialul lui Christian Berdahl), un cântec compus în anul 1975 şi preluat cu succes de toate formaţiile sataniste iar al doilea este un cântec al formaţiei AC/DC intitulat „I’m On a Highway To Hell” („Sunt pe autostrada către iad”). Aşa ceva a ajuns să se cânte în „biserici”. Autorii consacraţi de imnuri, inspiraţi de Dumnezeu, nu mai pot fi suferiţi de promotorii noii reforme a bisericii (la noi în ţară compozitori ca Nicolae Moldoveanu sau Traian Dorz, mari oameni inspiraţi de Dumnezeu) dar nu este nici o problemă să fie acceptaţi şi imitaţi cântăreţii lumii care nici măcar nu cred în Dumnezeu sau se ridică pe faţă împotriva Lui.
Nebunia aceasta nu a venit aşa, dintr-o dată. Totul s-a întâmplat în timp, prin neveghere. Ce este trist este că deja în România sămânţa aceasta otrăvită plantată nu cu mulţi ani în urmă deja a început să dea rod şi mulţi să mănânce şi să dea şi la alţii, fără să realizeze ce rău fac. Poate că mulţi am fost înşelaţi până acum şi nu am ştiut şi cunoscut adevărul, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul meu cu ani în urmă. Atunci mi-ar fi prins bine ca cineva să vină şi să-mi dea acest material, să mă avertizeze. O singură dată, într-o biserică, cineva a venit şi m-a mustrat aspru pentru felul în care am condus un serviciu de laudă şi închinare. Am luat aminte dar era nevoie de mai mult. Mulţumesc lui Dumnezeu Duhul Sfânt care Şi-a continuat lucrarea şi mi-a arătat adâncimile acestei lucrări diavoleşti care duce oamenii în prăpăd şi rătăcire. Şi fac ceea ce fac pentru ca cei înşelaţi să se trezească iar cei ce încă nu au fost atinşi de virus să aibă şi mai mare grijă şi să stea departe de el. Dacă este pocăinţă şi veghere
Domnul se va bucura să ne ierte, să ne cureţe de păcat şi să ne ducă în prezenţa Sa, într-o închinare adevărată, în duh şi adevăr aşa cum Îi place.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment