Destul de mulţi susţinători ai aşa zisului vaccin împotriva Covid-ului, pastori şi predicatori aflaţi în tabăra creştinilor evanghelici, s-au străduit în aceste zile să ne dovedească faptul că această injecţie nu este semnul fiarei despre care vorbeşte sfântul Ioan în cartea Apocalipsa, aducând tot felul de argumente şi etichetându-i pe cei ce afirmau contrariul ca şi fanatici sau extremişti, oameni care nu reuşesc să vadă noile realizări ale ştiinţei şi care nu vor să se supună autorităţilor. Unul dintre argumentele lor era faptul că injecţia nu este obligatorie, aşa cum autorităţile afirmă, şi că nu o primeşte decât cel care doreşte, fiecare face ce vrea. Ei se vor a fi împreună lucrători cu autorităţile pentru binele poporului.
România se află acum la o cotitură nespus de importantă din istoria ei, cu efecte deosebite pe termen mediu şi lung, mă refer la decizia pe care autorităţile o vor lua în zilele ce urmează în legătură cu mult discutatul paşaport verde, paşaport care, iată, ne duce foarte aproape de acel semn al fiarei şi în care deja vedem o sămânţa care îl precede.
Mai întâi trebuie să ne aducem aminte că nimic bun nu poate sta în minciună şi zilele acestea vedem cum aceasta se îngroaşă la modul cel mai serios. Ni s-a tot spus că injecţia nu va fi obligatorie, o ia cine vrea, dar iată că ea este obligatorie deja iar cei ce o refuză devin paria ai societăţii, marginalizaţi şi excluşi, cetăţeni de ultimă speţă. Deja se vorbeşte despre faptul că aceştia nu vor mai fi acceptaţi nu doar în locurile publice, la manifestaţii sportive sau culturale, la restaurante, ci nici măcar în magazinele alimentare. Deci nu vor mai putea să cumpere sau să vândă…
Fiecare vaccinat primeşte acum un cod QR, un număr de identificare personală! Fără acest cod viaţa în condiţiile de până acum nu mai poate avea loc. Fiecare om deja a devenit (va deveni în curând) un număr după care este identificat şi care ajunge să devină vital pentru viaţă. Este adevărat că încă nu este gravat sau implantat pe frunte sau pe mână, că, deocamdată, îl poţi avea pe telefon sau pe o bucată de hârtie, dar cât de limpede este că acest cod QR este semnul fiarei, fără de care nimeni nu mai poate face nimic! Faptul că încă nu a fost pus pe mână sau pe frunte nu trebuie să ne liniştească, aşa cum vor unii, deoarece este scurtă vremea când aici se va ajunge, nu am nici o urmă de îndoială că aşa va fi.
Aşa zisa pandemie creată artificial era doar pretextul pentru a se demara această campanie de marcare a populaţiei şi fără de care procesul ar fi întâmpinat mari împotriviri din partea poporului. Este o diversiune, sper că nu intenţionat creată din partea acestor predicatori, să se spună că vaccinul nu este semnul fiarei şi să se vină cu câteva argumente de suprafaţă, pentru că în spatele vaccinului, iată, se află un cod QR şi nu le poţi separa pe acestea două. O spun din nou: când vorbim despre vaccin trebuie să vorbim şi despre codul de identificare personală, nu le putem despărţi! Problema constă tocmai în acest cod care, evident, duce spre acest semn al fiarei. De fapt prin diversiunea de acum nu se face altceva decât să se pregătească psihic şi mental populaţia pentru a primi acel semn, fără nici o problemă sau împotrivire, în viitorul foarte apropiat. Deci cine recomandă injecţia trebuie să fie conştient că recomandă codul QR şi că, de fapt, este de acord cu, şi recomandă, controlul populaţiei, ceea ce va duce la cea mai grozavă dictatură care a existat vreodată. Întrebarea care se naşte, şi la care vă îndemn să răspundeţi fiecare, este: Poate un slujitor al lui Dumnezeu, care, implicit, trebuie să fie un slujitor al oamenilor, al binelui lor pământesc şi veşnic, să fie de acord cu măsuri totalitare, represive, de control şi manipulare a populaţiei?…
Cine a obţinut un cod QR îl are pentru o perioadă limitată de timp, câteva luni, până ce autorităţile hotărăsc că trebuie făcută o nouă injecţie. Prin urmare eşti liber până la un nou termen, nu pentru totdeauna, aşa cum s-a spus la început – o altă mare şi gogonată minciună – că o singură doză va fi de ajuns pentru a fi liber. Te duci la magazin cu vechiul tău cod, ai uitat cât timp a trecut de când te-ai înţepat, şi gardianul (securistul de la poartă) îţi spune că libertatea ta a expirat şi că trebuie să ţi-o înnoieşti, altfel rămâi cu sacoşa goală şi cu burta la fel. Şi aşa ceva sprijină predicatorii care vorbesc despre faptul că Dumnezeu ne-a făcut liberi şi că noi nu trebuie să ne mai plecăm sub jugul robiei. Şi nu doar de robia păcatului este vorba.
Controlul populaţiei nu putea avea loc în afara acestei digitalizări a societăţii iar ceea ce se întâmplă acum prin vaccinarea masivă şi obţinerea, în urma ei, a unui cod care să ofere şansa la supravieţuire, este o dovadă clară şi limpede că nimic bun nu se ascunde în spatele acestei campanii şi lucrul acesta ar fi trebuit, după cum gândesc eu, să fie clar celor ce au pretenţia că sunt luminaţi şi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. M-am gândit şi la motivele pentru care aceşti slujitori au putut şi pot să recomande cu atât de multă detaşare şi linişte această injecţie aducătoare nu de vindecare ci de control, dar aceasta este o altă problemă şi mai bine ar fi ca fiecare să stea cu maximă seriozitate înaintea lui Dumnezeu pentru a afla răspunsul în dreptul lui. Dumnezeu încă mai iartă şi primeşte pe cei ce se pocăiesc.
Ca să întăresc şi mai mult ceea ce am spus vreau să vă aduc aminte de încă o minciună care s-a tot îngroşat cu fiecare zi. Este vorba despre copii şi relaţia lor cu virusul şi apoi cu injecţia. S-a spus iniţial, pe bună dreptate, că virusul nu are aproape nici un efect asupra copiilor şi atunci era de la sine înţeles că nici nu aveau nevoie de injecţie, dar pe măsură ce timpul trecea discursul autorităţilor s-a schimbat şi copiii au intrat în vizorul lor. Mai întâi s-a discutat despre faptul că trebuie vaccinaţi cei de peste 12 ani, fără nici o justificare reală, ştiinţifică. Apoi pragul a scăzut la 5 ani, tot fără nici o dovadă şi veţi vedea că se va pune problema vaccinării lor în masă, chiar şi a bebeluşilor. Spre ce ne duce aceasta? Spre nevoia însemnării cu un cod a fiecărei fiinţe umane, indiferent de vârstă.
Unii vor spune că, oricum, toţi avem un cod numeric personal, aşa că temerile noastre nu sunt fondate. Dar actualul cod numeric personal nu a fost decât un alt pas spre atingerea acestui deziderat de control dar că în această formă nu era un pericol pentru că omul putea să-şi desfăşoare viaţa fără să fie împiedicat să cumpere sau să vândă şi că, pe baza acestui cod numeric personal, autorităţile nu îl puteau identifica şi urmări, oriunde s-ar duce sau s-ar afla, nu îl puteau localiza şi monitoriza aşa cum deja se face prin acest cod QR de pe paşapoartele verzi. Nici măcar cardul bancar nu putea face, ca şi control sau supraveghere, ce face acest cod QR de pe paşaportul verde. Pentru că de pe cardul bancar puteai să scoţi bani şi să îi foloseşti cash oriunde ai fi dorit, fără să poţi fi urmărit ce faci, ce cumperi şi pe unde umbli, dar codul QR de pe aceste paşapoarte verzi face ca orice pas să-ţi fie cunoscut şi monitorizat. Nu la fel ca şi atunci când omul va primi un cip dar mai aproape de acesta ca niciodată.
O altă minciună cu care am fost ademeniţi, şi care de atât de multă batere a devenit smântână, este afirmaţia că, după injecţie, boala va fi eradicată şi lucrurile vor reveni la normal. Iată însă că nu este aşa, ba chiar aşa este că acolo unde cei mai mulţi s-au injectat rata de îmbolnăvire a explodat, iar acolo unde oamenii au fost precauţi, ca în biata şi furata noastră noastră ţară, bolnavii sunt mai puţini. Europa este invidioasă pe noi şi vrea să ne aducă şi pe noi pe acele culmi înalte de îmbolnăvire mintală şi trupească şi control la care ea a ajuns iar unii dintre predicatorii noştri, braţ la braţ cu politicienii cărora nu le pasă de ce spune poporul, spun „da”.
Multe alte minciuni s-au spus de doi ani încoace şi ar trebui să fie evident că ele continuă şi că cei ce le-au rostit nu au de gând să se oprească. Cum este posibil dar ca cei ce se numesc slujitori ai altarelor sfinte, ai lui Dumnezeu şi poporului, cei ce condamnă păcatul şi minciuna, să se facă părtaşi la minciună, să se unească cu mincinoşii? Ceva a făcut ca acest lucru să fie posibil.
Înţeleg şi criza în care au intrat politicienii din ţara noastră şi faptul că sunt presaţi de mai marii lor care le dictează pentru a nu rămâne în spate în acest efort de a-i însemna pe oameni cu un cod QR. Nu este permis ca toţi europenii să treacă prin această operaţiune de supraveghere iar românii nu. Nu se potriveşte cu noile directive ale Noii Ordini Mondiale. Şi nici nu dă bine ca un popor cel mai puţin injectat să fie şi cel mai puţin infectat cu virus din Uniunea Europeană. Vorbesc de bravul popor român, Dumnezeu să aibă milă de el. Dacă lucrurile rămân tot aşa atunci minciuna lor cu toată această pandemie s-ar da şi mai vizibil pe faţă şi, poate, ar stârni şi mai mult revolta celor din vest care au crezut minciuna şi au acceptat controlul.
De aceea viitoarele hotărâri pe care le vor lua politicienii din România în privinţa paşaportului verde este marea provocare şi cotitură despre care vorbeam la început şi care îi va expune foarte mult pe cei ce vor vota o astfel de lege. Da, vor fi consecinţe pentru toţi cetăţenii ţării dar cele mai grozave consecinţe, cu efecte pentru veşnicie, le vor suporta cei ce vor vota în favoarea certificatului sau paşaportului verde, o lege care nu ar trebui adoptată sub nici o formă şi care ar fi în flagrantă contradicţie cu legea supremă, Constituţia, Lege pe care chiar cei din fruntea ţări (care vor ca legea să fie respectată) au încălcat-o în mod flagrant, aspect despre care aceşti predicatori susţinători ai paşaportului verde nu vorbesc deloc.
Având în vedere faptul că peste tot în lume oameni vaccinaţi au murit sau s-au îmbolnăvit grav – şi nu puţini – o hotărâre de felul acesta, prin care să îi obligi pe oameni sub ameninţarea cu tot felul de interdicţii sau pedepse, sau cu imposibilitatea de a-şi trăi viaţa, împotriva conştiinţei lor, ar însemna să te transforme într-un criminal şi torţionar. Aşa cum au fost etichetaţi şi acoliţii lui Hitler sau Ceauşescu şi care i-au urmat în hotărârile lor nebuneşti. Nu ştiu cum vor putea legiuitorii de azi, care vor vota o astfel de lege (sper să nu o facă) să privească mai târziu în ochii copiilor handicapaţi sau ai mamelor lor, sau ai celor ce i-au pierdut pe cei dragi. Şi nu ştiu cum vor putea să privească faţa lui Dumnezeu când chiar şi ei, cei tari acum, vor fi ţărână iar sufletele lor vor ajunge în faţa Lui.
Provocarea acestor zile este imensă şi cred că politicienii ar trebui să se îngrozească de responsabilitatea mare care le stă în faţă, de fapt cred că era mai bine pentru ei să nu ajungă în aceste funcţii de conducere decât să se facă vinovaţi de genocid şi participare la instituirea sistemului anticristic pe care Satan şi l-a dorit de atât de multă vreme şi care, iată, este aici în forma sa finală. Mai bine ar fi pentru ei să-şi dea demisia şi să renunţe la pumnul de arginţi care li se oferă în schimbul participării la complot, cel mai parşiv din toată istoria umanităţii, poate doar vânzarea lui Hristos îl întrece. Şi la fel de bine ar fi şi pentru cei din fruntea poporului lui Dumnezeu să fie mai rezervaţi şi mai atenţi atunci când se pot face vinovaţi de participare la acelaşi complot. Pocăinţa, aşa cum spuneam, este un har, dar nici demisia nu este de neglijat dacă cea dintâi nu este apreciată la marea ei valoare.
Şi nici pentru noi, cei mulţi şi simpli, nu este o altă cale decât cea a pocăinţei. Dacă Dumnezeu a permis lucrurilor să ajungă aici, dacă a întunecat mintea celor ce conduc popoarele şi prin aceasta, aşa ca şi în cazul lui Faraon, le pregăteşte pierzarea, să ne gândim că poate şi noi suntem vinovaţi într-o anumită măsură de faptul că starea noastră nu L-a mulţumit de Dumnezeu şi că pocăinţa noastră lasă de dorit. Dacă a îngăduit El să lase atât de multă nenorocire şi haos peste omenire este şi din cauza faptului că cei ce se numesc poporul Lui nu a fost găsit la locul de veghere, în curăţie şi sfinţenie, lucrând pentru înaintarea Împărăţiei Lui. Dacă Biserica din Laodiceea este biserica ultimilor ani atunci să nu uităm de avertismentul că starea de căldicel este o stare deosebit de periculoasă care îi produce greaţă lui Dumnezeu. Personal nu cred că în tot ceea ce se întâmplă Biserica lui Hristos este lipsită de vină. Este uşor să dăm vina numai pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu, pe antihrişti, dar să nu uităm că judecata stă să înceapă de la Casa Domnului. De aceea cuvântul cheie al acestor zile este pocăinţa şi apoi vorbirea cu măsură. Sunt vremuri grele de aceea să măsurăm de două ori înainte să vorbim sau să facem ceva sau să ne aliem cu cineva. Ne putem face părtaşi celor ce luptă împotriva lui Dumnezeu dacă nu suntem atenţi şi dacă nu umblăm în smerenie. Iar consecinţele vor fi teribile şi veşnice.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
.
