Suntem ceea ce suntem şi funcţie de ceea ce mâncăm, cu ce ne hrănim. Fie că vorbim despre partea materială a lucrurilor fie că vorbim despre cele spirituale. Nutriţioniştii insistă asupra acestui lucru şi de asemenea o fac şi învăţătorii spirituali. Omul crede (îi place să creadă) că face tot ce vrea şi că este liber să aleagă, şi chiar că alege liber, nelăsându-se influenţat de nimeni. Dar se înşală în această privinţă. De fapt omul este ceea ce este ca urmare a influenţelor pe care le-a acceptat în viaţa lui şi nu datorită inteligenţei lui sau a capacităţii de a hotărî în anumite privinţe, superior altora prin inteligenţă sau pregătire. Cel mai bun exemplu în acest sens îl avem în primii doi oameni creaţi de Dumnezeu, oameni cu un potenţial mult superior celor de azi şi, lucru deloc de neglijat, neafectaţi de păcat. Am putea spune că erau perfecţi şi chiar putem spune hotărât că aşa erau pentru că Dumnezeu s-a uitat la creaţia Sa şi a văzut că toate erau bune, fără nici un cusur. Şi cum ar fi putut fi altfel din moment ce erau făcuţi de Dumnezeu?
Acestor doi oameni (Adam şi Eva) Dumnezeu le-a spus care erau condiţiile puse de El pentru ca ei să poată trăi fericiţi. Alegerea lor, funcţie de planurile lui Dumnezeu, le-ar fi putut asigura acestora fericire veşnică. Dar, pe de altă parte, Satana a venit şi el cu varianta lui, promiţându-le oamenilor aceeaşi fericire şi împlinire. Varianta propusă de cel rău intra în conflict cu varianta lui Dumnezeu. Omul a ales să aleagă varianta propusă de diavol şi urmările le cunoaştem. Insist asupra faptului că ceea ce pare logic sau raţional, dar care intră în conflict cu voia lui Dumnezeu nu poate duce decât la dezastru. De fapt omul nu se conduce singur, oricât de mult i-ar plăcea să creadă acest lucru. Omul alege din variantele care îi sunt propuse, le filtrează prin raţiunea lui, şi spune că a ales liber şi că nu se lasă condus de nimeni. Ceea ce este un mare neadevăr iar Satana s-a folosit de el ca să-i înşele pe oameni încă de la începutul existenţei lor.
Se spune că prima carte scrisă din Biblie ar fi cartea Iov. Nu insist asupra faptului dacă este adevărat sau nu acest lucru dar sunt elemente care lasă să credem că ar fi aşa. În capitolul 31 din carte Iov face o afirmaţie deosebit de interesantă. El spune aşa: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” Este interesantă această afirmaţie deoarece în acea vreme nu exista încă Legea dată de Dumnezeu oamenilor prin Moise. Prin urmare nici noţiunea de bine şi rău nu exista aşa cum a apărut după darea Legii. Desigur că Dumnezeu a pus în om noţiunea de bine şi rău, chiar fără o Lege şi, aşa cum spune apostolul Pavel în Romani, nimeni nu se va putea dezvinovăţi vreodată înaintea lui Dumnezeu spunând că nu a cunoscut ce este bine şi rău. Dar Iov a înţeles bine un aspect. Şi anume că lucrurile la care privea, asupra cărora îşi concentra atenţia, îl puteau duce în eroare şi îi puteau influenţa deciziile, intrând în conflict cu Dumnezeu. Iov se vedea pus în situaţia de a alege în fiecare zi dacă se lasă influenţat de Dumnezeu şi legea pe care Dumnezeu i-a pus-o în inima lui, sau a fost revelată într-un alt mod, sau dacă se lasă influenţat de ceea ce vede şi care poate intra în conflict cu voia lui Dumnezeu. Prin urmare a făcut un legământ, o juruinţă, că nu se va lăsa influenţat de altceva decât de voia lui Dumnezeu.
Mă întorc la ceea ce omul crede: că este liber să aleagă şi că nu este influenţat de factorii exteriori. Iov avea atunci o problemă incomparabil mai mică decât avem noi astăzi. Frumuseţea unui chip de fecioară l-ar fi putut influenţa în rău, dacă s-ar fi oprit asupra acestui chip şi ar fi dat curs gândurilor lui fireşti. Aceste gânduri ar fi intrat în conflict cu voia lui Dumnezeu şi răul s-ar fi făcut. Iov a ales să-L creadă pe Dumnezeu, ştiind că aceasta va fi spre binele lui.
Mijloacele prin care Satana caută să abată atenţia oamenilor astăzi de la Dumnezeu spre alte lucruri şi învăţături străine de voia Sa sunt mult mai sofisticate şi mult mai numeroase.
Se vorbeşte mult despre teoria conspiraţiilor şi oamenii se împart în două: unii care văd conspiraţii peste tot iar alţii care nu văd nici o conspiraţie ci consideră că totul se întâmplă. Deşi nu sunt de nici o parte a baricadei m-aş apropia mai mult de cei din prima categorie. Aceasta deoarece ştiu, pentru că îmi spune Dumnezeu, că omul are de-a face cu un mare conspirator, diavolul, care face tot ce poate pentru a-l înşela pe om şi a-l pune în conflict cu Dumnezeu. Apoi Domnul Isus spunea că diavolul este stăpânitorul lumii acesteia, adică el trage sforile, prin urmare tot ceea ce vedem în jur şi nu se încadrează în planurile şi voia lui Dumnezeu putem crede, fără să ne îndoim, că face parte din conspiraţia celui rău împotriva omului. Prin urmare toate mijloacele de informare au acest scop suprem de a-i prezenta omului piste false pe care să meargă şi care să-l pună în conflict cu Dumnezeu, deşi el, omul, să creadă că merge bine şi cu folos.
Niciodată ca şi azi omul nu a avut atât de multe posibilităţi să privească la lucruri care îi pot atrage atenţia de la voia lui Dumneuzeu şi să îl pună pe o cale greşită, fiind influenţat. Dacă oamenii ar fi sinceri cu ei şi s-ar analiza ar constata că sunt dependenţi, robiţi, de multe lucruri, în special de televizor şi Internet. Sub masca informării aceste mijloace i-au sedus pe oameni şi îi manipulează după bunul lor plac. Dacă un om care priveşte la televizor în mod constant mai crede despre el că este liber să aleagă spre binele lui şi că mai are discernământ, omul acele cu siguranţă este legat la ochi sau orb. Filmele care au şi ele o putere fantastică de atracţie fac acelaşi lucru: schimbă percepţia omului asupra vieţii, de fapt prezintă o cale total diferită de calea lui Dumnezeu. Gândiţi-vă numai la un aspect, aspect deosebit de discutat astăzi: homosexualitatea. În urmă cu doar câteva decade oamenii credeau cu tărie că acest lucru nu este de acceptat şi că este imoral, că este o practică care intră în conflict cu voia lui Dumnezeu, că este nu doar păcat ci un păcat scandalos. Cu ajutorul mass-mediei, a televiziunii, filmelor şi tuturor mijloacelor de propagandă de care oamenii sunt dependenţi şi după care sunt ahtiaţi, în foarte scurtă vreme percepţia populaţiei s-a schimbat radical. Ce a stat la baza acestei schimbări? Nu o inteligenţă mai avansată şi o gândire mai bună a omului ci o mai puternică presiune a mijloaceleor de informare care s-au concentrat pe această direcţie şi au insistat asupra subiectului, prezentându-l distorsionat, dintr-o perspectivă care să fie acceptată şi care să pară a fi logică şi raţională. În cazul acesta pentru mine nu există nici un dubiu că avem de-a face cu o teorie a conspiraţiei şi că scopul este îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu prin seducţie şi prezentarea păcatului într-o manieră total diferită de a lui Dumnezeu. Că homosexualitatea face rău atât individului cât şi societăţii în general şi că acceptarea acestei practici la nivelul întregii societăţi va duce la degradarea societăţii şi apoi la distrugerea ei este evident, dacă te informezi şi citeşti şi altceva decât ceea ce ţi se oferă prin miljoacele care controlează piaţa media, mai ales dacă alegi să-L crezi pe Dumnezeu.
În primul Psalm citim următoarele: „ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”
Fericirea acestui om vine din faptul că nu se lasă influenţat de ceea ce vede în jur, nu participă la activităţile oamenilor care intră în conflict cu Dumnezeu ci are o plăcere deosebită în a medita, a cugeta adânc, la voia lui Dumnezeu. Altfel spus el ştie că nu se poate descurca singur, că nu poate alege bine de la sine şi că dacă nu este condus de Dumnezeu va alege greşit. Ştie că dacă va privi la Dumnezeu şi va căuta voia Lui atunci Dumnezeu îl va ajuta să meargă bine şi cu folos pentru el, dar şi că dacă se va lăsa atras de ceea ce oamenii fără de Dumnezeu fac şi învaţă atunci se va îndepărta de Dumnezeu, alegând ceea ce nu îi este de folos.
Tot mai mulţi oameni se îndepărtează de Dumnezeu pentru că tot mai mulţi privesc unde nu trebuie şi la ce nu trebuie şi ideile pervertite dar prezentate cu subtilitate, seducător, îi conduc şi îi modelează. Chiar dacă aş putea fi considerat fanatic şi fundamentalist spun cu toată hotărârea că un creştin autentic nu ar trebui să se uite la televizor, decât în ocazii speciale, foarte rar. Motivul principal este tocmai cel asupra căruia am insistat: puterea de seducţie şi manipulare care există în acest mijloc. Un creştin care are obiceiul să privească la televizor va ajunge, mai devreme sau mai târziu, să gândească altfel decât vrea Dumnezeu să gândească. Un astfel de om nu va spune neapărat că nu există Dumnezeu (deşi poate ajunge şi în acest punct) dar va ajunge să-şi organizeze viaţa altfel decât vrea Dumnezeu, şi nici nu îşi va da seama că a ajuns un împotrivitor al voii lui Dumnezeu. Viaţa lui se va organiza după principiile pe care şi le-a luat din emisiunile la care s-a uitat, sau din cărţile pe care le-a citit, deşi cărţile sunt un pericol mai mic pentru că tot mai puţini citesc. Acelaşi pericol îl reprezintă şi televiziunile creştine, spun asta din nou, pentru că în multe aspecte ceea ce se vede la aceste televiziuni sunt căi greşite dar prezentate ca fiind de dorit şi acceptat.
Nu cu mulţi ani în urmă (citiţi ceea ce s-a scris în trecut de către oamenii lui Dumnezeu) a citi o anumită carte sau a merge la teatru sau la cinematograf era considerat un păcat grav. Creştinii de atunci, mult mai înţelepţi decât cei de astăzi, ştiau că pot fi influenţaţi prin aceste mijloace. Azi acest păcat nu mai există în minţile creştinilor aşa că nu ar trebui să ne mirăm de starea nespus de rea în care au ajuns unii, acceptând lucruri care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu şi care trăiesc la fel ca lumea, aproape fără nici o excepţie. O spun din nou, pentru că este o tragedie, că marea majoritate a tinerilor creştini privesc la pornografie şi se masturbează. Cum au ajuns aici? Oare nu este clar cum? Nu au luat aminte la avertismentele lui Dumnezeu şi au privit unde nu trebuia. Acum marea majoritate sunt dependenţi şi se îndreaptă cu elan spre iad. Ba s-a ajuns până acolo încât păstori de biserici să le spună că este normal să te masturbezi, că altfel nu ai rezista. Ştiu asta din mărturisirile care mi s-au făcut. Iată gânduri pervertite şi care se ridică radical împotriva voii lui Dumnezeu. Au venit de undeva. Au venit cu subtilitate, prezentate ca fiind bune şi prin învăţătura că Dumnezeu nu este chiar aşa cum spune că este. Deşi Dumnezeu mărturiseşte clar care va fi soarta acestor oameni s-a ajuns până acolo încât chiar şi în biserici să se mărturisească cu totul altceva. Iată ce scria apostolul Pavel la 1 Corinteni 6: 9„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii (cei ce se masturbează), nici sodomiţii (homosexualii),10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi el continuă, adresându-se creştinilor din Corint: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi…” Aşa aţi fost dar nu mai sunteţi pentru că aţi fost spălaţi, sfinţiţi, născuţi din Dumnezeu şi cine este născut din Dumnezeu nu continuă să păcătuiască, după cum spunea şi apostolul Ioan.
Creştinii azi, dacă vor să mai gândească în termenii lui Dumnezeu, ar trebui să facă şi ei legământ cu ochii lor şi cu urechile lor, căutând să se depărteze de orice rău, de orice i-ar putea influenţa, strecurându-le idei greşite despre Dumnezeu şi viaţă. Din nefericire creştinii fac legământ cu companiile de televiziune prin cablu şi de Internet care le strecoară în case şi în inimi tone de murdărie spirituală şi care îi fac să gândească după teoriile slujitorilor lui Satana. Nu este de mirare că nu prea mai ai cu cine vorbi şi cu cine te sfătui în legătură cu cele sfinte şi aducătoare de pace şi bucurie.Nu este de mirare că nu mai găseşti, decât foarte rar, oameni care să gândească şi să trăiască altfel decât cei mulţi şi care aleargă spre prăpastia iadului veşnic. Nu este nici o mirare pentru mine să citesc că un preot din România a fost dat în judecată de o organizaţie care luptă împotriva lui Dumnezeu iar inspectoratul scolar din acel judeţ s-a şi grăbit să-l tragă la răspundere pe preot. Cum ar putea fi altfel dacă oamenii sunt condiţionaţi ca şi câinele lui Pavlov? Această asociaţie numită „Asociaţia Secular Umanistă din România (ASUR) a pornit o campanie intitulată „Stop îndoctrinării religioase în şcoli”. Dar cine mai pune astăzi stop celor ce îi îndoctrinează pe oameni nu doar în şcoli ci prin tot ceea ce se întâmplă la fiecare pas? Cine se va opune îndoctrinării sexuale care deja se face în şcoli şi care urmează să se facă cu şi mai mare virulenţă? Cine se opune răului care este prezentat ca şi bine? Ar trebui să o facă creştinii. Dar nici ei, săracii, nu mai ştiu ce este bine şi ce nu. Adormiţi cu telecomada în mână visează la cai verzi pe pereţi iar copiii lor, cu tabletele sau iphone-urile sub plapumă, navighează nestânjeniţi în apele tulburi ale Internetului, tot mai departe de Dumnezeu şi tot mai aproape de nenorocirea veşnică.
Când aud pe unii afirmând prin adunări că tinerii sunt viitorul bisericii mă trec fiori. Într-un fel este adevărat că tinerii sunt viitorul bisericii, dar trebuie spus că nu cei mulţi care sunt stăpâniţi de patimi şi pofte şi care iubesc lumea şi se iubesc pe ei. Aceştia sunt un pericol pentru Biserică şi vor lupta din interiorul ei, pentru distrugerea ei, chiar dacă nu-şi dau seama de aceasta. Adevăratul viitor al Bisericii stă în cei puţini, care s-au ferit de lume şi s-au apropiat de Dumnezeu, păstrându-şi ochii şi inimile curate şi nepângărite de valul de învăţături stricate strecurate pe furiş pe toate căile posibile, care şi-au aţintit privirile la Hristos şi la Cuvântul vieţii; care meditează la acest Cuvânt, singurul care îi poate feri de rău şi ţine în perimetrul ocrotirii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este ancora de care mă pot ţine atunci când furtunile învăţăturilor stricate vin ca un tsunami peste pământul întreg. Cine va rămâne în Cuvânt va rămâne lângă Dumnezeu. Ceilalţi se vor risipi şi pierde pentru veşnicie.
Să nu ne încredem în noi şi în posibilităţile noastre de a ajunge la adevăr, la inteligenţa noastră. Nu putem face nimic cu ele, cât timp ne bazăm pe ele. Oricât de mult ne-ar ironiza duşmanul, încercând să ne intimideze, trebuie să ne ţinem strâns de ceea ce spune Dumnezeu, chiar dacă nu înţelegem întotdeauna. Oricum am lua-o ieşim mai bine dacă ascultăm de Dumnezeu. Apostolul Petru mărturisea la un moment dat, într-o situaţie similară, când se făceau presiuni asupra apostolilor ca să accepte şi să mărturisească aşa cum le cereau oamenii: „Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29)
Până la urmă Petru şi ceilalţi apostoli erau mai înţelepţi decât toţi înţelepţii lumii. Ei spuneau aşa: „Noi am hotărât să ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni. Mergem pe mâna lui Dumnezeu şi nu vrem să ne lăsăm clătinaţi în hotărârea aceasta de oameni. Vom asculta de Dumnezeu în orice lucru, chiar dacă aceasta înseamnă conflict cu oamenii. Cum ar putea oamenii să ştie mai bine decât Dumnezeu?”
În cartea profetului Ieremia, la capitolul 10, Dumnezeu vorbeşte aşa: „21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.” Este vorba despre păstorii de suflete care au căutat interesul lor şi aprecierea oamenilor. Ei nu s-au mai ţinut strâns de voia lui Dumnezeu ci au înlocuit-o cu voia lor. Rezultatul este rispire pentru toţi.
Apostolul Pavel are şi el un cuvânt grăitor în legătură cu subiectul nostru. Citim de la 1 Corinteni 1: „19 Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” 20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? 21 Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.”
Conform acestor cuvinte oamenii nu ar fi cunoscut niciodată calea mântuirii dacă s-ar fi bazat pe inteligenţa şi înţelepciunea lor. Toată această înţelepciune şi raţiune umană intră în conflict cu Dumnezeu. Prin urmare cine se bazează pe ele nu va ajunge să primească adevărul lui Dumnezeu despre Hristos, adevăr care duce la mântuire, şi va rămâne pentru totdeauna în întuneric. Pavel vorbeşte despre o nebunie a căii propuse de Dumnezeu pentru om deoarece aceasta nu corespunde nicidecum logicii omeneşti, şi nu ţine de coeficientul de inteligenţă. Iată câteva pasaje din Biblie:
1 Corinteni 1:18 „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
1 Corinteni 1:23 „dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;”
1 Corinteni 2:14 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”
Avem două opţiuni în ceea ce priveşte eticheta de nebuni: să ne-o pună oamenii sau să ne-o pună Dumnezeu. Chiar după o logică şi o raţiune umană cred că tot mai bine este ca oamenii să ne numească nebuni iar Dumnezeu oameni înţelepţi. Prin urmare să rămânem la Scripturi şi să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt, oricât de subtil ne-ar ispiti vrăjmaşul sau oricât de ameninţător ar fi. Să nu uităm că mai întâi el vine cu limbajul dulce al binelui pe care vrea să ni-l facă (Eva) iar apoi vine cu ameninţarea celor mai mari pedepse, inclusiv cu pierderea vieţii şi batjocura celor de lângă noi. Ce vrea duşmanul sufletelor noastre este să ne clatine încrederea în Dumnezeu şi să ne facă neascultători faţă de El. Şi, pentru a-şi atinge scopurile, el se foloseşte de aşa zisa noastră logică şi raţiune. Logică şi raţiune care funcţionează spre binele nostru numai dacă înaintea ei punem voia lui Dumnezeu şi credinţa în El. În felul acesta toate se aliniază perfect, spre binele nostru.
Oricât de tare ne-ar ofensa adevărul este acesta (Isaia 55: 8 şi 9): „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”
Ca şi fiinţe create cred că înţelept este să credem în El, să recunoaştem căile Lui şi să ascultăm de El, lăsându-ne conduşi în toate de Dumnezeu.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment