11 Septembrie 2001 reprezintă un punct de cotitură în istoria omenirii. Terorismul a devenit, după cum se spune, cea mai mare ameninţare la adresa securităţii noastre. Şi totul s-a schimbat. După 15 ani lucrurile stau şi mai rău.
S-a vorbit mult pe această temă şi nu puţini au spus că totul a fost o înscenare pentru ca cineva să poată să limiteze drepturile cetăţeneşti şi să instituie un regim de supraveghere şi control, aşa cum nu a mai existat. Părerile sunt pro şi contra.
A fost războiul din Irak şi azi aflăm că de fapt motivele izbucnirii lui s-au bazat pe informaţii false şi pe scenariul unui film. Iar Statul Islamic ar fi tot o făcătură pentru a se crea haos. Haos în Orient şi haos în Europa. Cei mai afectaţi fiind creştinii. Nu intrăm în detalii ci doar încercăm să ajungem la ceea ce s-a întâmplat în aceste zile în Rusia, ţară care vrea să dea impresia că ar fi de cealaltă parte a baricadei.
În Rusia preşedintele Vladimir Putin a promulgat un pachet de legi aşa zise anti-terorism, pachet de legi care limitează întrunirile religioase în afara locaşurilor de cult. Credincioşii nu vor mai avea voie să îşi promoveze convingerile religioase în întâlniri particulare, în case, pe stradă sau în mediul online. Legea este la fel de restrictivă ca şi în epoca sovietică şi a fost adoptată aproape în unanimitate de cele două camere ale Parlamentului rus. Se pare că vizate sunt grupurile religioase din afara Bisericii Ortodoxe. Prin aceste legi se pun bazele unei persecuţii în masă a credincioşilor şi o întoarcere la trecutul care încă nu s-a şters a terorii comuniste. Motivul declarat care a stat la baza acestor legi este protecţia împotriva terorismului. O minciună pe care nu o cred nici cei ce măcar au promulgat acest pachet de legi.
Nu ne aşteptam ca Rusia să înceapă ci America sau Europa. Dar iată că toţi sunt o apă şi un pământ şi tot praful pe care ni-l aruncă în ochi cu lupta dintre cele două blocuri este doar pentru a ne orbi şi pentru a crea confuzie în minţile oamenilor.
Creştinii ar trebui să se trezească măcar în acest ceas şi să mai facă ceea ce pot face şi nu au făcut. Am avut, iată, o libertate de vreo 26 de ani în care am putut lucra pentru Dumnezeu şi Împărăţia Lui. Şi nu am făcut-o aşa cum ar fi trebuit şi aşa cum s-ar fi putut. Ne-am mulţumit cu mersul la biserică şi la picnik-uri creştine, crezând că acesta este mersul normal al lucrurilor. Abia când vedem ce limitări vrea să pună cel rău în cazul creştinilor putem înţelege şi ce nu ar vrea el să facem. Şi nici nu am făcut, din nefericire. Este vorba despre întâlnirile în case şi mărturisirea publică a credinţei în Hristos. Acestea sunt lucrurile care îl deranjează pe Satana şi care îi crează o stare de furie, lucruri pe care creştinii nu le-au făcut şi nici nu au dragoste să le facă.
Ca şi în vremea comunismului întâlnirile publice, din locaşurile de cult, pot fi controlate şi în fruntea instituţiilor bisericeşti pot fi plasaţi oameni obedienţi sistemului. Nu este nimic nou sub soare, după cum spunea Solomon. Dar nu poţi controla grupurile mici de credincioşi şi nu-i poţi intoxica cu propaganda făcută de la amvoane. Comuniştii nu erau supăraţi că în adunări se vorbea despre Dumnezeu dar turbau de furie atunci când se vorbea despre Isus pe stradă, la locurile de muncă, când se distribuia literatură religioasă, când se făceau întâlniri de rugăciune, de adevărate rugăciuni.
Imaginaţi-vă cât de vinovaţi suntem şi ce avantaj a câştigat cel rău din pricina lenei şi neputinţei noastre: dacă nu am făcut ceea ce trebuia să facem atunci când am avut libertate cum vom face atunci când legea nu ne va mai da voie? Sigur că pentru cei mai mulţi creştini legi ca cele din Rusia nu vor avea nici un efect asupra lor. Ei vor continua să-şi vadă de mersul lor la biserică şi de micii de grătar, mulţumind Domnului pentru pace. Cum nu au făcut nimic pentru Împărăţia lui Dumnezeu până acum nu vor avea nici o remuşcare că nu vor face nici de aici înainte iar pe cei ce totuşi vor face şi vor suferi îi vor eticheta ca extremişti lipsiţi de înţelepciune.
Dacă apostolii s-ar fi închis în case, după ce Domnul Isus s-a înălţat la cer, Evanghelia nu ar fi ajuns până la marginile pământului. Dacă misionarii ar fi stat liniştiţi în bisericile lor şi ar fi fugit de persecuţie mandatul de a duce Evanghelia până în cele mai mici colţuri ale pământului nu ar fi fost îndeplinit. Dacă rugăciunile stăruitoare ar fi încetat nu ar fi venit puterea Duhului Sfânt ca să aprindă focul şi să dea puterea unei mărturii vii şi cu rod. Ceea ce nu vrea duşmanul să facem tocmai aceea este important şi trebuie făcut. Şi tot ce nu am făcut până acum să facem de acum înainte, în puţinul timp pe care îl mai avem la dispoziţie. Pentru că nu doar în Rusia vor fi astfel de restricţii. Le vom avea peste tot pentru că acesta este războiul adevărat care se duce: războiul dintre lumină şi întuneric.
Ai fi zis că Putin, prin atitudinea lui împotriva homosexualilor, este un eliberator al creştinismului, un adevărat luptător pentru adevărul lui Dumnezeu. Dar iată că nu este decât un continuator al comunismului, orânduirea satanică ce a luptat împotriva lui Dumnezeu. De fapt nici nu putea fi altfel atât timp cât moaştele lui Lenin sunt încă venerate la Kremlin şi stafia lui încă mai bântuie prin cancelariile fostului Imperiu sovietic. Aşa zisa luptă a lui Putin împotriva homosexualilor este doar un pretext pentru a-i înşela pe cei ce sunt nemulţumiţi de drepturile pe care America şi Europa le acordă minorităţilor sexuale şi de a se erija în apărătorul creştinismului. Dar legile care urmează să intre în vigoare pe 20 iulie 2016 dovedesc că Putin nu este decât un lup îmbrăcat în haine de oaie. Să interzici unui creştin să mărturisească despre Isus Hristos în orice mod găseşte el de cuviinţă nu este luptă pentru creştinism ci împotriva lui. Şi dacă acest lucru se întâmplă în ţările musulmane mai înţelegem dar să se întâmple în ţara care are pretenţia de a fi apărătoarea creştinismului este mai greu de înţeles. Iar dacă cineva crede că Biserica Ortodoxă Rusă nu are nici o contribuţie la această lege care limitează dreptul de a-L mărturisi pe Hristos dă dovadă de naivitate.
De-a lungul timpului aşa s-a întâmplat: cele mai vehemente lupte împotriva adevăraţilor credincioşi le-a dus tocmai ceea ce avea pretenţia că este Biserica lui Hristos. Evul Mediu şi Inchiziţia catolică stau mărturie tristă în acest sens. Focul persecuţiei bisericii împotriva Bisericii dovedeşte că vrăjmaşul s-a infiltrat până în cele mai de sus nivele de conducere şi că biserica instituţionalizată de puţine ori L-a slujit pe Hristos, dacă L-a slujit cu adevărat vreodată.
De aceea nu ar trebui să ne mire ceea ce se întâmplă. Ar trebui doar să ne trezească din letargie şi să ne pună pe genunchi şi apoi să ne îndemne la acţiune. Şi ar mai trebui şi să ne pună tuturor întrebarea: din ce biserică fac eu parte? Din cea formală, moartă, Babilonul care va fi vărsat din gura lui Hristos, sau din cea vie şi jertfitoare care ţine sus steagul Evangheliei şi care trăieşte şi moare pentru Hristos? Răspunsul şi-l poate da fiecare funcţie de cum se vede din perspectiva restricţiilor puse de autorităţile ruse: interdicţia de a-L mărturisi liber pe Hristos şi adunarea cu cei ce se roagă pentru cauza Împărăţiei Sfinte şi propăşirea Evangheliei.
Mărturisire publică a Evangheliei şi Rugăciune vie şi stăruitoare. Dacă nu le-ai făcut până acum nu ştiu ce fel de creştin eşti. Dar încă nu este prea târziu pentru oricine care îşi iubeşte sufletul, chiar dacă ceasul este cel din urmă. Să ne nevoim să răspundem chemării Domnului Isus la slujire şi rugăciune stăruitoare măcar acum, cât încă se mai poate. Să nu cumva să ajungă cineva în faţa lui Hristos şi să audă cuvintele: „Rob rău şi netrebnic!”
Apostolul Petru scria: 11 „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.” (2 Petru 3)
Un creştin adevărat trebuie să aştepte şi să grăbească venirea Domnului Isus. Aceasta însemnând un foc al rugăciunii în inima lui şi un altul al mărturisirii lui Hristos, exact ceea ce caută să împiedice duşmanii Evangheliei. Să facem aceasta cât încă mai este zi şi se poate lucra. Şi să ne rugăm pentru creştinii adevăraţi din Rusia care, în curând, vor ajunge din nou în focul încercării. Şi, probabil, în scurtă vreme toţi ceilalţi, de pretutindeni.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment