În istoria fiecărui popor sunt momente cruciale care hotărăsc destinul naţiunii pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Hotărârile care se iau în acele momente pot aduce binecuvântare şi pace sau blestem şi nenorocire.
România a avut parte de o istorie zbuciumată şi nu puţină a fost suferinţa acestui popor dar vedem cum, în astfel de momente decisive, atunci când liderii politici au avut curajul şi inspiraţia unor hotărâri ferme şi inspirate, soarta naţiunii a avut o turnură spre bine.
După Decembrie 1989 România a schimbat parcursul şi, întorcând spatele fostului regim comunist, s-a deschis către Occident, ajungând să fie membru NATO şi apoi parte din Uniunea Europeană, cu toate consecinţele ce decurg de aici. În urmă cu mulţi ani, atunci când teroarea comunistă bântuia ţara, cu toţii credeam, cei ce aveau îndrăzneala să viseze că ar fi posibil, că a ajunge membru NATO sau al Uniunii Europene înseamnă paradis şi viaţă bună şi liniştită pentru totdeauna. Numai că vedem că nu este aşa şi lupta continuă cu fiecare zi iar decizii pentru binele ţării trebuie luate în fiecare zi deoarece provocările sunt noi aproape în fiecare zi. În acest sens, şi încărcaţi cu o mare responsabilitate, liderii politici sunt importanţi. Nu la întâmplare Biblia ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei mereu.
Nu avem intenţia acum să vorbim despre istorie, azi suntem unde suntem şi binele promis îl vedem cât este. Nu ne foloseşte la nimic să dăm vina pe unii sau pe alţii ci trebuie să privim cu responsabilitate înainte şi să vedem ce este de făcut pentru viitor, rugându-ne ca în momentele importante, cruciale, liderii noştri să ia cele mai bune măsuri, spre binele naţiunii.
După cum văd eu lucrurile România a ajuns într-unul dintre cele mai delicate şi importante momente din istoria actuală. Mai important chiar decât aderarea la NATO sau la UE. Suntem în aceste structuri, unii spun din fericire iar alţii spre nenorocire, şi lucrurile trebuie luate ca atare. Dar ce facem de acum înainte este important pentru viitorul naţiunii. Marea Britanie a considerat că ieşirea din UE este soluţia pentru binele imperiului. Vom vedea.
Iată cum văd eu lucrurile şi care este acest moment important şi decisiv pentru parcursul ţării noastre de aici înainte.
În anul care a trecut, 2015, Biserica Ortodoxă Română a iniţiat un proiect care vizează strângerea de semnături pentru organizarea unui referendum prin care populaţia ţării să determine o înscriere expresă în Constituţia ţării, o menţiune care să aducă lumină în legătură cu ceea ce se înţelege în România prin familie. Dorinţa celor ce au pornit demersul şi a celor ce îl susţin este ca în Constituţie să se menţioneze clar şi fără echivoc că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie, în urma consimţământului liber. Ceea ce se caută a se lămuri este faptul că familia nu poate fi formată din două femei sau din doi bărbaţi.
Campania de strângere de semnături a fost un succes şi au fost adunate peste trei milioane de astfel de semnături, procesul modificării Constituţiei în acest sens fiind demarat. De acum înainte liderii politici şi instituţiile statului sunt cei ce au puterea să ducă acest demers până la capăt sau să îl oprească. O să întrebaţi ce interes ar avea să îl oprească? Interesul Uniunii Europene şi a aliaţilor ei, cei de peste Ocean, care pun o mare presiune pe toate guvernele lumii pentru a promova agenda minorităţilor sexuale şi a libertăţilor totale pentru acestea.
Lumea azi este în fierbere, ca niciodată. Evenimente aducătoare de panică, teamă şi îngrijorare au loc în fiecare zi şi ele se vor înmulţi. Dar dacă stăm liniştiţi să observăm ce se întâmplă putem vedea cu uşurinţă că cel mai mare război care se duce azi nu este cel dintre ISIS şi Occident, sau dintre Rusia şi NATO, ci dintre Adevăr şi Minciună. Cu o furie nemaivăzută până azi Satan s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi un cap de lance al luptei lui, cel mai avansat şi mai întărit, este lupta pentru modificarea percepţiilor oamenilor în privinţa păcatului sodomiei, a homosexualităţii. Acest păcat a existat întotdeauna dar el a fost condamnat de societate, nefiind niciodată acceptat în sensul de a fi văzut ca bun şi de dorit şi de promovat. De câteva decade, deci de puţin timp, unii lideri politici cu influenţă şi-au făcut un cap de afiş din propaganda lor în favoarea legiferării sodomiei. Şi, cu durere în suflet, trebuie să spun că au reuşit. S-au folosit de toate pârghiile avute la dispoziţie, nu puţine, pentru a influenţa şi modifica legislaţia popoarelor, în sensul acceptării homosexualităţii şi promovării agendei celor ce îl practică. Se folosesc de propagandă şi de faptul că spun că vor să acorde libertate tuturor, că a trăi în acest păcat este un drept al omului. Dar noi ştim că nu este aşa şi că nu drepturile omului îi interesează, pentru că nimănui nu-i pasă de creştinii care sunt persecutaţi peste tot în lume sau de sclavagia care se practică azi pe scară largă. Insistenţa asupra acestei chestiuni a drepturilor minorităţilor sexuale ar trebui să dea de gândit şi este demnă de o cauză mai bună. Din nefericire liderii cu influenţă şi cu bani au atras de partea lor o chiar şi mare parte din biserică şi nu puţini lideri religioşi au acceptat această agendă a homosexualităţii şi au strâmbat adevărul pentru a se potrivi cu minciuna. Şi din pricina lor tot mai mulţi oameni se lasă seduşi şi înşelaţi şi confundă dragostea pentru aproapele cu tolerarea păcatului.
Mulţi se întreabă, supăraţi pe Dumnzeu, de ce este atât de multă suferinţă în lume? Dacă Dumnezeu este bun de ce este atât de multă durere? Răspunsul este simplu: din pricină că oamenii au iubit păcatul. Prin păcat ei Îl fac pe Dumnezeul Cel Sfânt şi drept duşmanul lor. O întoarcere la Dumnezeu, prin pocăinţă, ar aduce iertarea lui Dumnzeu şi binecuvântarea Lui. Răul şi suferinţa se înmulţesc tot mai mult, pe măsură ce paharul se umple tot mai mult de păcat. Iar promovarea homosexualităţii este plinătatea acestui pahar al păcatului, prin urmare să ne aşteptăm la mai multe neorociri şi necazuri pentru omenire.
România are acum, în acest ceas, şansa istorică de a se declara de partea lui Dumnezeu şi de a respinge legiferarea căsătoriilor dintre homosexuali şi lesbiene şi a defini familia aşa cum a intenţionat Dumnezeu să fie: unirea dintre un bărbat şi o femeie. Eu cred că Dumnezeu a oferit această şansă României din dragoste, întinzându-i o mână de ajutor şi provocând-o să aleagă voia Lui şi delimitarea de păcat. Cred că de această decizie şi hotărâre va depinde viitorul acestei ţări, atât de năpăstuită şi de aruncată într-o parte şi în alta de valurile istoriei. Poporul român are acum şansa, care nu cred că se va mai întoarce în caz că nu o vom fructifica, de a declara tare şi hotărât că vrea să stea de partea lui Dumnezeu şi în adevărul Său, cel puţin în această privinţă a familie, acum când acest subiect a ajuns mărul discordiei din lumea în care trăim.
Sigur că duşmanii adevărului, sesizând pericolul în care ei se află acum, au şi pornit la atac. Susţinuţi masiv cu logistică şi bani au început să atace şi să dezinformeze, folosind fie lacrimile de crocodil (ca şi cum ce mult vor suferi unii dacă românii vor alege să facă voia lui Dumnezeu) fie ameninţările cu izolarea ţării, cu faptul că, alegând voia lui Dumnezeu, arătăm cât de înguşti la gândire suntem, cât de intoleranţi. Toate argumentele lor, toate, sunt cusute cu aţă albă şi nu rezistă nici măcar în faţa bunului simţ, nicidecum al Bibliei. Problema este că bunul simţ a fost atenuat, dacă nu chiar şters, în ultimele decenii de propagandă făcută prin filme, televiziune, cărţi, seminarii, manuale şcolare chiar, iar de Biblie cui îi mai pasă şi cine o mai citeşte pentru a afla voia lui Dumenzeu? Pentru ei, duşmanii Bibliei, între bărbat şi femeie nu este nici o deosebire din punct de vedere anatomic şi unul se poate substitui celuilalt în orice aspect. Nici creşterea copiilor de către aceste familii, copii adoptaţi sau luaţi cu forţa aşa ca în Norvegia, Anglia, Finlanda şi în alte ţări, nu este pentru ei o problemă. Copii care, nu de puţine ori, ajung să fie abuzaţi chiar de către aşa zişii părinţi.
Organizaţii din România care profită generos de fonduri oculte venite de peste hotare şi care au datoria sacră de a apăra drepturile homosexualilor, folosind greşit termeni şi concepte care vorbesc despre demnitatea umană şi standardele internaţionale de drepturi ale omului, au şi sărit la gâtul instituţiilor statului şi a celor ce văd lucrurile altfel decât ei, ameninţând că dacă referendumul va fi organizat şi Constituţia va prevede explicit că familia este formată dintre un bărbat şi o femeie, atunci ne vom face de râsul lumii şi că România va fi scoasă în afara valorilor europene.
Aşa cum spuneam România are o şansă istorică: fie să fie scoasă în afara valorilor europene fie să fie scoasă în afara protecţiei lui Dumnezeu. România fie se va pune rău cu Uniunea Europeană fie se va pune rău cu Dumnezeu. De aceea momentul este unul deosebit de important şi trebuie sprijinit de toţi oamenii de bine din România, cu tot efortul şi cu toată tăria de care fiecare suntem capabili. Dacă la ultimele alegeri prezidenţiale românii s-au mobilizat exemplar, atunci când au realizat că ţara este în pericol (ce trist că în scurtă vreme au constatat că aşteptările lor au fost înşelate) eu cred că acum ar trebui să fie cea mai puternică mobilizare din istoria postdecembristă, în vederea sprijinirii acţiunii Bisericii Ortodoxe de modificare a Constituţiei României. Pentru că acum se stabileşte viitorul acestei naţiuni, al copiilor care vor creşte în această ţară fie intoxicaţi de propaganda homosexuală, fie feriţi de ea; acum se stabileşte dacă România este cu adevărat creştină, adică credincioasă principiilor lui Dumnezeu sau s-a alăturat celor ce Îl sfidează şi blasfemiază şi care pun păcatul la rang de cinste.
S-a tot spus că România va fi ca o grădină a Domnului, o minune pentru ceilalţi, o binecuvântare. Sincer, m-am îndoit de astfel de profeţii. Dar acum încep a le crede, cel puţin cred că ar fi posibil. Acum, prin această posibilitate ca românii să aleagă calea lui Dumnezeu împotriva lumii întregi care a ales deja o altă cale, cred că ne putem aşeza sub binecuvântarea lui Dumnezeu, Singurul care ne poate păzi de toată nenorocirea care este şi care vine galop peste lumea întreagă. Peste o lume care a ales sodomia şi l-a aruncat pe Dumnezeu la gunoi.
Aceasta este lupta adevărată care se dă. Şi în această luptă România poate avea un mare rol. În celelalte lupte rolul nostru este nesemnificativ: n-avem armată, n-avem resurse, n-avem influenţă politică, n-avem cuvânt, nu ne bagă nimeni în seamă. Dar în adevărata luptă spirituală care se dă azi la nivelul lumii întregi România poate trasa o urmă binecuvântată, urmă pe care să vină apoi şi alţii şi să scape de nenorocirea care va veni. Trebuie să credem că se poate şi să nu ne lăsăm înfricoşaţi de desfăşurarea impresionantă de forţe care sprijină răul şi minciuna.
România se declară a fi creştină în proprţie de circa 96%, doar 0,2 % declarându-se atei. Comunitatea creştină evanghelică din această ţară este de asemenea importantă şi, spre deosebire de alte comunităţi evanghelice din Europa, este activă şi mărturisitoare. Nu cât ar trebui dar mai mult decât în alte ţări. Ar trebui acum să ne unim cu toţii şi să luptăm pentru ducerea la îndeplinire a acestui obiectiv frumos, care este după voia lui Dumnezeu, acela de a defini familia ca unirea dintre un bărbat şi o femeie, şi să nu lăsăm ca să hotărască alţii în această privinţă, nici din Europa, nici din America şi nici din acel nesemnificativ procent de 0,2 % al ateilor. Dacă nu putem hotărî în privinţa politicii, a ce grâu să mâncăm, ce maşini să cumpărăm, ce economie să dezvoltăm, să hotărâm acolo unde, iată, avem posibilitatea – în cel mai important aspect al vieţii noastre. Şi chiar dacă, într-un fel, va trebui să plătim un preţ, să o facem conştineţi că Dumnezeu se va bucura de acel preţ şi de hotărârea noastră. Un preţ se plăteşte întodeauna atunci când alegi să faci voia lui Dumnezeu, dar pus în faţa perspectivei binecuvântării aduse de El, preţul este întotdeauna mic şi neînsemnat.
Vă chem pe toţi care înţelegeţi lupta formidabilă care se dă în aceste zile pentru viitorul ţării noastre să ne unim în rugăciune. Rugăciunea nu are bariere şi nu poate fi oprită nici de gratii. Şi ea atinge cerul şi inima lui Dumnezeu atunci când Îi cerem lucruri după voia Lui. Prin rugăciune Dumnezeu intervine şi atunci cine Îl mai poate opri? Nici tunurile, nici tancurile, nici propaganda făcută la Kremlin sau Bruxelles sau Washington. Aşa cum spunea un om al lui Dumnezeu: „Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea”. Da, România este cea de la urmă, după cum văd oamenii, dar poate fi cea din frunte atunci când se smereşte şi caută faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu ridică şi sprijină pe cel smerit.
În această luptă deosebirile doctrinare trebuie să cadă la pământ şi trebuie sprijinit acest proiect care este în voia lui Dumnezeu. Să ne gândim cum se vede acest proiect din perspectiva lui Dumnezeu şi din perspectiva lui Satan. Şi să alegem să facem o bucurie lui Dumnezeu.
Prioritatea este rugăciunea. Cea stăruitoare, în unitate cu toţi sfinţii lui Dumnezeu. Să nu obosim, să nu lenevim, să nu stăm nepăsători acum când acest proiect a demarat şi când deja se vede împotrivirea. Văzând că sunt şanse reale ca familia să fie definită în Constituţie ca unirea dintre un bărbat şi o femeie, cei ce sprijină agenda homosexuală au şi ripostat aruncând în luptă un cuplu format din doi bărbaţi – unul român şi unul belgian şi care nici măcar nu trăiesc în România – cuplu care a solicitat instanţelor din România ca să fie recunoscut ca şi familie, ca soţ şi soţie (ce ciudat sună…). Şi sunt convins că vor fi şi alte atacuri şi presiuni din toate părţile pentru a opri acest plan care este bun şi în voia lui Dumnezeu. Asupra persoanelor din fruntea statului român şi a instituţiilor din ţara noastra cu drept de decizie se vor face presiuni mari. De aceea să ne rugăm pentru cei din fruntea ţării, să aibă coloană vertebrală şi să nu cedeze. M-am bucurat până acum de decizia Curţii Constituţionale care a dat aviz favorabil proiectului de modificare a Constituţiei dar şi de decizia Guvernului şi a declaraţiilor primului ministru, Dacian Cioloş, care au afirmat că sprijină familia formată dintr-un bărbat şi o femeie. Mai sunt însă paşi de făcut în Senat şi Camera Deputaţilor, foruri care pot grăbi procesul sau se pot opune lui, cel puţin pentru a-l întârzia, sau îi pot da undă liberă şi am putea avea referendumul în toamnă.
Haideţi să fim armata care luptă pentru Dumnezeu dar care, în final, luptă pentru binele familiilor, a ţării întregi. Să ne rugăm, să nu se rateze acest moment nespus de important din istoria atât de zbuciumată a acestei ţări. Să ne rugăm ca Dumnezeu să zădărnicească planurile celui rău faţă de România şi să nimicească orice lucrare drăcească prin care cel rău vrea să ţină poporul legat în păcat, întuneric, sărăcie, suferinţă şi durere. Să ne pocăim de tot ce L-a întristat pe Dumnezeu până acum, apoi să credem, să ne rugăm şi să veghem în vederea rugăciunii stăruitoare. E vremea luptei pe viaţă şi pe moarte.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment