Subiectul editorialului precedent (Evanghelia prosperităţii) a dus la numeroase comentarii ale ascultătorilor postului nostru de radio. Prin urmare am hotărât să mai rămânem la acest subiect şi să vă prezint părerea unui ascultător şi apoi un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu. Să începem cu scrisoarea ascultătorului nostru.
“Har și pace să aveți după voia Celui ce a-nviat și lucrează prin Duhul Sfânt.
Recent ați discutat despre teoria prosperității și neconcordanța acesteia cu principiile Biblice.când citesc în Biblie, subliniez anumite versete relevante, dar mai mult de-atât, subliniez cuvinte și expresii care ar putea ajuta înțelegerea principiilor expuse în text. Memorarea este deficitară așa că trebuie să citesc de multe ori Biblia ca să rețin principii, aplicații. Aș putea să răspund Biblic la o întrebare fără să citez exact versete dacă nu am o concordanță la mine. Deci mă voi referi la “binecuvântare” ca termen Biblic creștin, prin lumina Noului Legământ, și, desigur, versetul disputat, Galateni 3:14.
Ne spune Sf.Apostol Petru că unii interpretează greșit scrierile apostolului Pavel spre pierzarea lor. Dar, deoarece Biblia e una iar interpretări sunt diverse, chiar contradictorii uneori, apostolul Pavel ne îndeamnă să luăm “seama la CITIRE, la îndemnare și la învățătura” pe care o dăm altora (1 Tim 4:13).
Deoarece Avraam a refuzat oferta de răsplătire a regelui Sodomei, i-a zis Domnul, la Gen. 15 cu 1: “Eu sunt scutul tău și RĂSPLATA TA cea FOARTE MARE.” Deci binecuvîntarea și scara valorilor pentru Avraam nu erau cele materiale ci prezența Domnului în viețuirea zilnică.
Când am spus cuiva că vreau să merg la adunare, eram în Cluj, mi-a arătat adunarea de pe strada X. Am frecventat acolo patru ani anonim. Am învățat acolo de la startul drumului creștin, că trebuie să facem distincția între “firesc” și “duhovnicesc”. Pe baza acestui algoritm se clădește orice: intenții, țeluri, priorități, etc.
Am observat ulterior, din epistola către Evrei, că e o diferență între Vechiul și Noul Legământ, așa cum e o diferență între umbră și realitate, între simbol și realitate, între taină și descoperire, etc. Știm diferența de preț dintre sângele diverselor jertfe animale și prețul inestimabil al Jertfei de la Golgota. Dar am văzut o diferență mai puțin discutată dar foarte importantă: cei din vechime aveau ca destinație un Canaan terestru și să mențină o moștenire pământească iar noi, de la Ioan Botezătorul încoace, avem vestită pentru prima dată și pentru totdeauna destinația și nădejdea împărăției veșnice, iar ceea ce numim binecuvântare trebuie să vizeze acest obiectiv: comuniunea noastră permanentă și eternă cu Hristos, capul și căpetenia poporului Său. Ca niște străini și călători, urmăm pe Cel care-i primul între mai mulți frați, și zicem ca El “Împărăția mea nu e din lumea aceasta”.
Deci, propun, nu să interpretăm, ci doar să citim versetul 14 din Galateni 3: “…binecuvântarea vestită lui Avraam” – nu zice despre ceea ce a obținut Avraam ci despre ceeace i s-a vestit – “…să vină peste neamuri în Hristos Isus” – nu zice ȘI peste neamuri ca și cum ar fi aceeași, deci, lui Avraam i s-a vestit ceva ce va veni peste neamuri prin Sămânța, Hristos. “…așa ca prin credință (loialitate, credincioșie), NOI să primim” – și acum ne spune concet ce anume constituie binecuvântarea promisă pentru neamuri – “Duhul făgăduit”.
Cât despre conceptul “tot felul de binecuvântăi”, iată cum definește Pavel la Efeseni 1:3 “…ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos”. Iar arvuna, Duhul Sfânt însuși, este avuția noastră de natură cerească. Deasemenea, conform Cuvântului, înțelepciunea e mai de preț decât orice avuție materială. Iată un verset relevant în acest sens (Psalmul 119:149): “Când URMEZ învățăturile Tale, MĂ BUCUR, de parc-aș avea TOATE comorile.” Toate binecuvântările, nu înseamnă absolut orice din orice domeniu, căci Petru spune clar, că “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit TOT ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe CA PRIN ELE să vă faceți părtași FIRII DUMNEZEIEȘTI, după ce ați fugit destricăciunea care ESTE ÎN LUME prin POFTE.”
Pentru Adevăr, vă scriu cu mult respect, Ştefan”
Continuăm cu un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu la versetul din 2 Petru 2 cu 1: “În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică”.
Prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi – iată, pe scurt, conţinutul versetului de mai sus.
Prooroc mincinos este acela care vesteşte ceva şi nu se împlineşte. Cine se ia după un astfel de prooroc, îşi primejduieşte viaţa. Învăţător mincinos, în mijlocul adunării credincioşilor, este cel care dă învăţături abătute de la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, urmărind anumite scopuri: slavă deşartă, câştig mârşav, satisfacerea unor pofte păcătoase, sau întărirea unei partide religioase. Acesta, rămânând în starea în care se află, nu va ajunge la cunoştinţa adevărului (2 Timotei 3:7), pentru că are mintea întunecată şi duhul robit. El se împotmoleşte în propriile sale cercetări. Prin învăţăturile pe care le strecoară pe furiş vrea să câştige adepţi, ca în dosul lor să-şi poată împlini planurile lui blestemate. Talmudul zice: „Să-ţi înşeli aproapele este un păcat; să-L înşeli pe Dumnezeu, este o naivitate; să te înşeli pe tine însuţi, este o crimă.” Învăţătorii mincinoşi sunt ei înşişi nişte mari înşelaţi şi caută să înşele şi pe alţii. Oricine se leapădă de Cuvântul lui Dumnezeu, fie prin adăugare, fie prin scoaterea a ceea ce este scris, acela se leapădă de Stăpânul, care l-a răscumpărat, şi care este Autorul Cuvântului.
Erezie înseamnă abatere de la Cuvânt (Sfânta Scriptură). Chiar dacă nu este o abatere mare, tot purtătoare de moarte este. Deschizătura macazului este mică dar duce trenul pe altă linie. Renumitul teolog englez Farrar zice: „Cuvântul eres n-a avut întotdeauna acelaşi înţeles. La început el n-a avut acel înţeles rău, în care se întrebuinţează astăzi. În limba greacă clasică, de pildă, el însemna punct de vedere, şcoala filozofiei şi a cugetării (vezi Sextus Empiricus, 1:16). În Noul Testament înseamnă „partidă” şi prin el nu se înţelege însuşirea unor păreri greşite, ci şovinismul spiritului de partidă. Cuvântul acesta se întâlneşte în F. Ap. 5:16; 15:5; 16:5; 24:5-14; 28:2; 1 Corinteni 11:19; Gal. 5:20; 2 Petru 2:1; (vezi „Primele zile ale Creştinismului”, voi. 2, pag. 260). Cu toate că la început nu era o depărtare prea mare de adevărul dat de Domnul Isus – cum este astăzi – totuşi Duhul Sfânt atrăgea serios atenţia credincioşilor.
Învăţător mincinos este şi cel care propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl trăieşte. Este un învăţător mincinos pentru sine, adică el este cel păgubit. Proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi fac multă vâlvă prin adunările copiilor lui Dumnezeu. Noutăţile trezesc curiozitatea ascultătorilor. La o cometă ne uităm mai mult decât la soare. Aceasta este pricina pentru care ereticii (învăţătorii mincinoşi) sunt iubiţi un timp şi atrag atenţia asupra lor. Se vorbeşte în lung şi în lat că ei ar fi „mari” şi toţi îi ascultă cu uimire. „Minunea zilei” este adeseori pălăvrăgeala zilei. Învăţătura cea nouă este ceva uimitor, iar vechea credinţă (credinţa apostolilor) este alungată.
Fraţii mei, nu vă luaţi ochii de la Soarele Neprihănirii – DOMNUL ISUS – ca să nu fiţi înşelaţi de vreo stea rătăcitoare. (Iuda 13). Aşteptaţi puţin şi vedeţi cum dispare cometa, iar stelele fixe (statornice) vor sta strălucind la locul lor dintâi. Domnul să ne dea necurmat o judecată sănătoasă, ca să putem deosebi cometele de soare. Copiii pot să dorească jucării noi, dar noi să fim oameni mari şi să rămânem la lucrurile dovedite ca fiind ale lui Dumnezeu.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment