Mi s-a cerut în aceste zile să scriu un material despre subiectul care a adus lumea în stare de panică: coronavirusul mortal care, aşa ca multe alte rele, vine din China. Posibilitatea unei pandemii îi îngrozeşte pe oameni. Dar nu am avut tragere de inimă să scriu despre încă un subiect de senzaţie. Am observat că oamenii, creştinii chiar, nu au aplecare spre lucrurile cu adevărat folositoare şi că interesul lor este după lucruri ieşite din comun, ştirile de senzaţie, care nu le aduc nici un folos spiritual. Un material de senzaţie, fără mare sau deloc beneficiu spiritual, atrage pe internet zeci de mii de ascultători dar un mesaj cu adevărat duhovnicesc, care are potenţialul de a face mult bine, abia dacă este urmărit de câţiva puţini. Cu toate acestea m-am hotărât să scriu ceva despre un coronavirus mult mai toxic şi mai dăunător, cu un potenţial de-a dreptul distrugător, şi care îşi are originea nu în China ci în lumea creştină. Cum a ajuns el aici este o altă poveste, interesantă şi aceasta, dar nu despre acest lucru voi vorbi azi.
În luna decembrie a anului 2011 am scris un material intitulat „Protestanţii nu mai protestează”.
Era o luare critică de poziţie faţă de un pastor evanghelic foarte cunoscut din România care a slujit într-o biserică catolică din ţară şi care, la finalul predicii sale, s-a întors spre statuia fecioarei Maria, şi-a făcut semnul crucii, s-a aplecat înaintea ei şi i-a sărutat picioarele. Materialul scris de mine spunea, în esenţă, că protestanţii şi-au uitat trecutul, au uitat ce a însemnat Reforma (probabil că mulţi evanghelici nu ştiu mare lucru despre ea) şi au căzut la pace cu catolicii, cei care i-au omorât fără milă pe înaintaşii protestanţi, ajungând să se lepede de credinţă. Au fost păreri pro şi contra dar îmi aduc aminte că un susţinător al pastorului respectiv a scris: „Du-te înainte frate X şi nu te uita la câinii care latră!” Câinii fiind cei ce trăgeau un semnal de alarmă în legătură cu greşelile pastorului. Dar din 2011 şi pănă azi a trecut multă vreme şi lucrurile au evoluat, în rău, adică coronavirusul a făcut mai multe victime şi a ajuns în situaţia în care nu cred că mai poate fi oprit.
Două evenimente petrecute recent m-au determinat să scriu acest material. Este vorba de două întâlniri care au avut loc în două biserici evanghelice, neo-protestante, din România, ambele având un caracter ecumenic, adică au adunat lideri de biserici din toate denominaţiile creştine. Întâlnirile de acest fel, în aceste două biserici, nu sunt o noutate, ele deja constituindu-se într-o tradiţie ce ţine de câţiva ani. Este vorba despre Biserica Penticostală Tabor din Oradea şi Biserica Baptistă din Lugoj. Se poate să mai fie şi altele, nu ştiu.
https://www.youtube.com/watch?v=-QMNVUSzDds
https://www.youtube.com/watch?v=Af56j4WOd3Q
Aşa cum spuneam acest fel de întâlniri nu sunt o noutate şi tocmai acest aspect este îngrijorător. Ceea ce părea de neimaginat în urmă cu câţiva ani, adică evanghelicii să stea la masă cu catolicii sau ortodocşii şi să spună că şi unii şi alţii slujesc lui Dumnezeu, că nu mai trebuie să privim cu suspiciune şi ochi critic spre lucrurile care până acum ne-au divizat, se întâmplă sub ochii noştri şi nimeni nu spune nimic. Nimeni adică liderii cultelor evanghelice care sunt implicaţi în această lucrare. Pentru-că altfel sunt destui care nu sunt de acord cu trădarea ce are loc şi se întristează de ceea ce văd.
În urmă cu circa doi ani am scris despre o conferinţă de misiune organizată de Alianţa Evanghelică din România, la care vorbitorul principal trebuia să fie Leonard Sweet. http://www.radiounison.ro/editorial/leonard-sweet-aduce-invataturile-new-age-intre-evanghelicii-din-romania.html Am spus atunci de ce aducerea în ţară a lui Leonard Sweet nu este un lucru bun. El, prin învăţăturile pe care le împrăştie în jur, camuflate într-un limbaj evanghelic, inoculează doctrina New Age şi ecumenismul radical. Zarva care s-a produs în urma acestui articol a făcut ca Leonard Sweet să fie şters de pe lista invitaţilor, moment în care am hotărât să scot articolul de pe Internet, considerând că el şi-a atins scopul. Poate cei ce l-au chemat, liderii cultelor evanghelice din România, nu au ştiut cine este, acum au aflat şi, pe viitor vor fi mai atenţi. Am fost naiv.
Sunt unele momente în care liderii evanghelici de frunte se mai oţărăsc la cei ce promovează homosexualitatea, la cei ne ne numesc, pe noi evanghelicii, fanatici religioşi, par a fi în rolul de păzitori ai turmei lui Dumnezeu, dar în chestiunea fierbinte şi mai importantă a ecumenismului, aici unde se dă cu adevărat lupta pentru supravieţuire, lupta pentru curăţenia doctrinară, în afara căreia credinţa nu mai este credinţă şi mântuirea nu mai oprează, ei au lăsat – aşa văd eu – turma la bunul plac al lupilor.
Pentru că tac şi sunt de acord ca biserici din cadrul cultelor pe care le conduc şi le îndrumă să accepte să organizeze astfel de întâlniri ecumenice şi să-i numească pe toţi fraţi, indiferent că sunt sau nu în perimetrul adevărului revelat în Sfintele Scripturi, este, pentru mine, o dovadă fie a faptului că liderii cultelor nu mai văd şi suferă de o orbire spirituală, ceea ce este rău, fie că văd dar, din diferite motive, participă la compromis, ceea ce este, evident, mult, mult mai rău.
Lucrurile degenerează atunci când nu se pune stavilă compromisului şi, în acest context ecumenic, am auzit despre cupluri de tineri creştini evanghelici care au ales să ţină cununia lor religioasă în locaşuri de cult istorice, luterane, reformate şi cine mai ştie de ce fel, cu girul păstorilor lor. Nu mai ajunge că nunţile evanghelicilor sunt de-a dreptul lumeşti ci limita este împinsă tot mai sus spre a se crea senzaţii noi şi tari, totul fiind permis şi posibil,
Aceste întâlniri ecumenice sunt o dovadă a lepădării de credinţă a celor ce au avut-o odată. O să-mi spuneţi că nu este adevărat, că noi tot în Hristos credem şi tot în mântuirea prin har. Dar dacă îl numeşti frate pe cel ce crede altfel şi este idolatru nu faci altceva decât să te lepezi de Hristos. Lumina şi întunericul nu pot sta împreună, aşa cum nu poate sta cel credincios cu cel necredincios.
Aş pune următoarea întrebare: Ce schimbări importante, majore, a făcut Biserica Catolică în doctrina şi practicile ei, de la Reformă încoace pentru ca să poată fi acceptată de protestanţi şi neo-protestanţă ca partener de lucrare? Nici una! Ei au rămas acceiaşi în schimb s-au schimbat protestanţii şi încă la modul radical! Practic Biserica Catolică a reuşit să anihileze Reforma în 500 de ani. Dacă ar putea să vadă marii reformatori, care şi-au dat viaţa pentru Reformă, la ce compromis ruşinos au ajuns cei ce pretind că sunt urmaşii lor ar crăpa inima în ei de durere.
Probabil ştiţi şi voi că în urmă cu ceva vreme anumiţi lideri influenţi evanghelici au fost sancţionaţi de cultele din care au făcut parte, pe motive de imoralitate. Desigur că această lucrare trebuie făcută, dacă este nevoie, şi este, din nefericire. Dar nu aud despre nici o sancţiune pe motive doctrinare şi compromis al credinţei din cauza unirii cu ereticii, lucruri mult mai grave decât cele ce ţin de morală deoarece impactul asupra poporului este mult mai distructiv. Oameni cu funcţii importante în cultele evanghelice şi care au promovat eretici, de exemplu pe crislamistul Miroslav Volf, au rămas în continuare în poziţii cheie de conducere, exercitându-şi influenţa. Reacţiile conducerii cultului respectiv au fost doar de imagine, de suprafaţă. Dacă nu iei măsuri drastice şi serioase faţă de astfel de oameni faptul că dai un comunicat prin care îţi manifeşti, teoretic, afinitatea la credinţa ortodoxă nu este decât praf în ochii celor mulţi. Evenimentul ajunge sub praful uitării şi se crede că totul este în ordine, dar nu este aşa. Se ştie că schimbările de paradigmă trebuie să se desfăşoare pe principiul paşilor mărunţi, pentru ca oamenii simpli să nu sesizeze, aşa cum se întâmplă şi cu propaganda homosexualităţii şi a teoriilor de gen. Astfel că în timp mai apare un eveniment (ca cel de la Arad şi conferinţa de misiune sau o nouă întâlnire ecumenică), se mai face ceva tulburare, ne cerem scuze sau tăcem, o vreme lucrurile se liniştesc apoi iar mai apare ceva. În timp opoziţia este tot mai slabă şi oamenii s-au obişnuit cu orice rău şi eroare. Cam aşa funcţionează lucrurile.
Sunt nu puţine cazuri în care evanghelici au dat afară din cultul lor persoane sau grupuri de persoane care s-au făcut vinovate de „eroare doctrinară”. De exemplu în cultul baptist atunci când cei sancţionaţi au acceptat doctrina şi manifestările Duhului Sfânt altfel decât se acceptă în cultul baptist. Am înţels acest lucru: incompatibilitate docrinară. Dar ce nu înţeleg este cum de se acceptă lucruri mult mai grave ca şi acest ecumenism despre care vorbesc. Se invocă principiul autonomiei locale a bisericilor din cult dar nici acest lucru nu este adevărat. Bisericile locale au autonomia numai până unde vrea cultul. Ştiu aceasta din proprie experienţă.
Un alt lider baptist declara după vizita Papei Francisc în România din anul 2019 că acesta este un mare lider religios care a reuşit să adune laolaltă ceea ce alţii nu au reuşit. Nu am auzit să fie pus sub disciplină.
Baptiştii şi penticostalii nu s-au înteles şi nu se înţeleg în legătură cu doctrina despre Duhul Sfânt, dar cum de se înţeleg în legătură cu ecumenismul? Aceasta este unitatea de care vorbeşte Hristos sau aceasta este o unitate făcută de duşman? Citez o idee din cartea lui Martyn Lloyd Jones „Principiul unităţii creştine” şi care are la bază textul lui Pavel din Efeseni 4:1 „Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
Martyn Lloyd Jones spunea că nu omul trebuie să se lupte să facă unitatea (aşa cum se procedează azi în ecumenism), el este chemat doar să o păstreze pe cea pe care deja a făcut-o Duhul! Şi Duhul a făcut şi face continuu unitate între cei aşezaţi în Hristos printr-o credinţă reală, printr-o schimbare autentică – naştere din nou – iar rămânerea în această unitate trebuie să fie preocuparea noastră prin ascultarea de adevăr nu prin înfrăţirea cu cei idolatri şi care Îl au pe Hristos doar pe buze nu şi în inimi. Adevărata unitate de care se bucură Hristos şi pentru care se ruga în Ioan 17 este unitatea pe care o face Duhul, nu omul. Iar Duhul Sfânt nu pune laolaltă decât pe sfinţi, adevăraţii credincioşi care ascultă de Hristos. Dar când vorbim de unitatea pe care omul o face sau vrea să o facă atunci laolaltă pot sta şi vrăjitorii şi ateii şi homosexualii şi catolicii şi protestanţii şi musulmanii şi budiştii şi hinduşii, oricine.
Dacă coronavirusul ce sperie omenirea a avut ca focar oraşul Wuhan din China şi acum este purtat de vânt prin toată lumea, coronavirusul numit ecumenism a avut ca focar Roma şi un purtător foarte important a fost Papa Ioan Paul al II-lea. După ce acesta a murit a avut loc o mică stagnare când a venit la conducere Papa Benedict al XVI-lea. Acesta a trebuit să fie înlăturat deoarece nu mai era pe linia predecesorului său şi a fost înlocuit cu actualul Papă Francisc. După această rocadă virusul s-a răspândit cu şi mai mare intensitate şi de la epidemie s-a ajuns la pandemie pentru că rând pe rând liderii evaghelici au căzut în faţa tronului papal, chiar unii dintre cei mai mari dintre ei, şi turma a rămas pe cont propriu. Din fericire nu chiar pe cont propriu deoarece Adevăratul Păstor continuă să aibă grijă de ea, de cei care s-au deprins să audă şi să asculte glasul Său.
Există un risc în a te opune răspândirii acestui virus? Viruşii fac rău şi toată lumea ar trebui să fie fericită atunci când sunt stârpiţi. Medicii din lume au intrat în freamăt şi se luptă pentru a-l opri pe cel provenit din China. Toţi vrem să auzim că a venit ziua când virusul a fost pus în eprubetă şi închis pentru totdeauna. Da, pentru că se consideră că este periculos, pe când ecumenismul este apreciat ca benefic. Şi dacă este aşa atunci cine îl vede toxic este declarat duşman. Poate de aceea liderii evanghelici tac. Poate le este frică de viaţa lor sau doresc să aibă parte de slava ce se pregăteşte religiei mondiale. Nu ştim. Să vă povestesc o întâmplare reală de care mi-a fost dat să aud chiar de la unul din cei implicaţi.
În urmă cu câţiva ani un lider evanghelic influent stătea de vorbă cu un altul care era implicat în demascarea acestor lucrări de rătăcire, a ereziilor. Discutau un anumit subiect când liderul evanghelic s-a oprit din discurs şi i-a spus celuilalt: „nu mai scrie împotriva Papei, lasă subiectul la o parte”. Apoi discuţia a fost reluată, la fel de abrupt şi fără nici o explicaţie pentru paranteza făcută. Persoana avertizată a meditat mult la această remarcă şi a căutat să-i afle înţelesurile. Erau doar trei posibilităţi. Prima ar fi fost că cel ce a avut îndemnul respectiv chiar dorea sincer să îl protejeze pe partenerul de discuţie ca să nu intre în conflict cu puternicii lumii, cu Inchiziţia catolică, şi ştia lucruri despre care nu putea vorbi. A doua posibilitate era ca omul respectiv să fie omul sistemului şi încerca să îl tempereze pe cel pornit să demaşte minciuna şi să dea pe faţă rătăcirea în care se caută să fie atraşi cei mulţi şi neştiutori. A treia posibilitate era ca persoana respectivă să creadă şi ea că Biserica Romei şi unirea cu ea nu pot face decât bine, lucru mai greu de acceptat pentru cel ce căuta răspunsuri.
Da, a lupta împotriva virusului ecumenismului, a lepădării de credinţă, ne expune. Chiar şi medicii care vor să stârpească coronavirusul din China sunt expuşi, şi totuşi ei riscă. Dar Pavel, poate cel mai mare demascator al ereziilor, scria în Epistola către efeseni, o epistolă a luptei spirituale:
„10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. 12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceiace scoate totul la iveală, este lumina. 14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” 15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. 17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”
Suntem expuşi când dăm pe faţă lucrările întunericului pentru că avem de luptat cu domnul întunericului care le propagă şi care caută să înnăbuşe lumina, dar nu avem încotro, dacă vrem să rămânem fii ai luminii, sub binecuvântarea Celui Sfânt.
Tot în urmă cu mulţi ani, scriind despre pericolul pe care îl reprezintă muzica modernă în biserici spuneam că mai demult părinţii creştini trebuiau să-şi ferească copiii de lume, acum trebuie să-i ferească de biserică, de acele biserici moderne care transformă harul în desfrâu. Dar astăzi mă gândesc că în perspectiva nu foarte îndepărtată, dacă nu se va face ceva pentru a opri virusul despre care am vorbit, a deveni membru în bisericile neo-protestante, evanghelice, să nu fie altceva decât o mare şi tragică înşelare. Lumina promisă să nu fie decât întuneric. Pavel îi scria lui Timotei aşa: „Să ştii, Timotei, că în vremurile din urmă vor fi vremuri cumplite”. Şi, fie că ne place fie că nu, noi trăim în aceste vremuri cumplite din urmă. De aceea trebuie să facem tot ce ţine de noi ca răul să nu ne viruseze şi să ne păstrăm curaţi, în adevăr şi dragoste, aşteptând cu dor întoarcerea Domnului Isus care îl va nimici pe cel rău cu suflarea grurii Sale şi îi va primi în slava Sa pe cei ce i-au rămas credincioşi în orice vreme.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment