După publicarea materialului „Urgenţa momentului” am primit, pe adresa postului de radio Unison, un material scris de unul dintre ascultătorii noştri. Citind acest material, care este foarte bine scris şi documentat, putem înţelege mai bine nevoia de a apăra adevărul în aceste vremuri tot mai tulburi în care trăim. Titlul materialului este „Solve et Coagula, procesul alchimist postmodern de malformare a Adevărului”
Cu puțin timp înainte de moartea Domnului Isus Cristos, El a ținut un discurs ucenicilor Săi în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor. Teologii numesc acel discurs Discursul de pe Muntele Măslinilor. El este menționat în Marcu 13, Luca 21 și Matei 24-25. În Matei 24, Domnul Isus răspunde întrebărilor ucenicilor legate de viitoarea distrugere a templului şi legate de semnul venirii Sale și al sfârșitului veacului. Ce doresc să remarcați la acest răspuns al Domnului Isus, vizavi de semnul venirii Sale, este frecvența cu care El accentuează unul dintre semne pentru a-i da mai mare importanță față de celelalte. Domnul Isus a menționat o singură dată despre următoarele semne: vești de războaie (v.6), înmulțirea războaielor (v.7), foamete (v.7), epidemii (v.7), cutremure de pământ (v.7). Dar Domnul Isus menționează de patru ori despre înșelătoria religioasă care îi va viza pe credincioșii Săi: “Luați seama să nu vă înșele nimeni”(v.4), „Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: ‚Eu sunt Cristosul!’ şi-i vor înşela astfel pe mulţi.” (v.5), „Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi.”(v.11), „Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi.” (v.24). Din ceea ce Domnul le prezintă ucenicilor aici, e foarte clar faptul căci cadrul spiritual al celei de a doua veniri a Sa va fi caracterizat, în primul rând, de înșelătorie religioasă care întotdeauna a fost legată, sau a avut ca și consecință, apostazia, adică lepădarea de credința cea adevărată prin îmbrățișarea alteia false.
Cartea Apocalipsa capitolul 13 ne dezvăluie limpede că toate sistemele politice, religioase și financiare ale diferitelor națiuni ale Pământului evolueaza convergent spre: 1 – UN SINGUR GUVERN MONDIAL (v.7, fiți vă rog atenți la expresiile “STĂPÂNIRE” si “ORICE…”); 2 – O SINGURĂ RELIGIE MONDIALĂ (v.8, fiți vă rog atenți la expresiile “SE VOR ÎNCHINA” și “TOȚI…” 3 – UN SINGUR SISTEM ECONOMIC GLOBAL CONTROLAT (v. 16-17, fiți vă rog atenți la expresiile ”să nu poată CUMPĂRA sau VINDE / făra SĂ AIBĂ semnul acesta…” și la expresiile “TOȚI” și ”NIMENI…”
E doar o simpla “coincidență” că această profeție a Noului Testament (o carte veche de 2000 de ani), coroborată desigur si cu alte profeții ale Noului Testament, precum și cu altele mai vechi ale Vechiului Testament (cartea Daniel de exemplu), ne dezvăluie exact ceea ce liderii organismelor politice mondiale de elită nu se mai feresc azi să spună deschis?!? Și anume că pentru “Pacea si Securitatea mondială” (a se vedea neapărat si avertismentul din 1Tesal. 5:3) e nevoie de o “Nouă Ordine Mondială” (N.W.O). Ce spun oare azi aceste organisme politice globaliste că trebuie îndeplinit, neapărat, pentru a se putea ajunge la această utopie mondială, care trebuie să includă la nivel mondial cele trei sectoare: politic, religios și financiar ? Exact ce am menționat la punctele 1, 2 şi 3, exact cele trei aspecte de care ne avertizează cartea Apocalipsa capitolul 13 că sunt punctele forte de pe agenda Anticristului, care va fi liderul/dumnezeul suprem al acestui sistem diabolic mondial care urmează să apară!
Elitele mondiale, puternic influențate de ideologia socialismului fabian, gândesc pragmatic și mergând pe axioma: dacă cauzele tuturor războaielor din istoria omenirii au fost diferențele/divergențele politice, religioase și economice, atunci cel mai eficace pentru obținerea Păcii, Securității și Prosperității Mondiale ar fi fuziunea, sinteza, amalgamarea într-un tot a acestor elemente aflate în contradicție, după principiul dialecticii hegeliene (teză + antiteză = sinteză ). Astfel ideea creării unui singur guvern mondial care să controleze toate națiunile, a unei singure religii planetare care să includă învățăturile “comune” ale tuturor religiilor și a unui singur sistem economic global controlat care va avea rolul în noua utopie să asigure repartiția echitabilă a resurselor economice planetare, pare soluția ideală pentru ei.
Dumnezeu are însă oamenii Săi, profeții Săi, mesagerii Săi în orice generație, trimişi, unși de Domnul, să cheme poporul Domnului la veghere, la trăirea în Adevăr, la pocăință autentică, la sfințenie, la păstrarea învățăturilor Evangheliei nealterate, la așteptarea revenirii Sale. Mesagerii Domnului sunt conștienți de avertismentul Său din cartea profetului Ieremia capitolul 6:14 și ei nu „leagă în chip ușuratic rana poporului Domnului”, și nu spun “Pace !, Pace !” când nu este pace, cum fac, din păcate, mulți lideri creștini de azi, care au ajuns lacomi de câștig și înșelători ca liderii spirituali evrei din vremea prorocului Ieremia (Ieremia 6:13).
Dovezile prezentate în zilele noastre de apologeții crestini unși (împuterniciți) de Dumnezeu si nu unși de mașina de propagandă a mass-mediei seculare sau chiar a mass-mediei așa zis “creștină”, ne demonstreaza schimbări maligne majore în creștinismul contemporan, care analizate în lumina profețiilor biblice ne obligă la o reflectare profundă și serioasă asupra problemei. Pe acești trimiși ai Domnului, din zilele noastre, care au luat în serios porunca dată prin apostolul Iuda de “a lupta pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3) nu îi veți vedea azi vorbind de la amvonul pus pe scenele luminate de reflectoarele mass-mediei “creștine”. Aceasta deoarece ei trag serioase semnale de alarmă în legătură cu direcția greșită pe care o iau multe biserici creștine de azi,…prea multe din păcate, iar chemarea la pocăință, la Adevarul Scripturii este din ce în ce mai evitată azi de creștini.
Trăim în epoca urechilor gâdilate (2 Tim. 4:3), așa cum afirmă și subtitlul cărții pastorului John MacArthur, care vrea să tragă un semnal de alarmă în acest sens și își intitulează sugestiv această carte: “Când sarea îsi pierde gustul”. Și tocmai ca odată vechii profeți biblici care nu erau deloc primiți cu aplauze de poporul Domnului, datorită mesajului lor care aducea corecția și chemarea la pocăință și întoarcerea la adevărul Cuvântului Sfânt, nici azi cei trimiși de Domnul să cheme atât biserica, cât și liderii ei, la întoarcerea sub autoritatea și adevărul Sfintei Sale Scripturi, nu primesc un tratament prea bun.
Un proiect general mult trâmbițat azi în creștinism, proiect ce nu mai are deja vreo culoare denominațională, este chemarea la UNITATE. La unitatea diferitelor credințe religioase, unitate posibilă doar prin conformitate sau consens doctrinar, urmărit cu orice scop, căci falsa axiomă de la care se pleacă și care e afirmată răspicat, postulează următoarele: “doctrinele sunt cele ce ne separă”. Această unitate se face însă pe cheltuiala și în detrimentul Adevarului biblic, sacrificându-l pentru a atinge scopul acestei false unități spirituale. Desigur că se invocă, ca motiv al unității, rugăciunea Domnului Isus Cristos din Ioan 17: 21, așa cum a făcut-o și marele lider ecumenic Tony Palmer, episcopul anglican-carismatic, care a dus mesajul papei Francisc anul trecut în Texas, SUA, în fața unui mare număr de lideri evanghelici pentecostali-carismatici americani. Ecumenicii folosesc des Ioan 17:21, acest pasaj în care Domnul Isus spune: “Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:19-21). Dar ei fac abstracție, rău intenționat, de faptul că contextul pasajului îndeamnă la unitatea în primul rând în adevăr și sfințenie, adevăr care este Cuvântul Domnului (Scriptura). Astfel în această rugăciune a Domnului Isus, chiar înainte de a se ruga pentru unitatea credincioșilor Săi, El afirmă următoarele: “Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Deci este limpede că unitatea spirituală a membrilor diferitelor credințe, unitate care nu are la bază fidelitatea față de adevărul Scripturii este o unitate falsă ! Fără adevăr nu există dragoste autentică, decât dragostea firească, ipocrită, falsă ! Dar această falsă unitate spirituală, dirijată atent să se cristalizeze în jurul unor proiecte comune care au aproape întotdeaună un scop altruist, solicitând imediat coeziunea și implicarea diferitelor grupări creștine sau pseudo-creștine (și chiar ne-creștine !), este extrem de atrăgătoare. Desigur că, fără îndoială, capul pământesc al acestei campanii creștine mondiale ce cheamă la unitatea spirituală a credințelor, și mare atenție, extinsă spre toate credințele / religiile planetei, prin așa numitul ecumenism radical, este Biserica Catolică cu al său pontifex maximus.
Ce contrast când privim în urmă la eroii Reformei Protestante! Ce departe suntem noi evanghelicii de azi, de sfintele idealuri ale eroilor Reformei! Acei oameni, proaspăt eliberați de sub tirania jugului Catolicismului, datorită faptului că au intrat în contact cu mesajului Evangheliei și l-au primit, au fost gata să moară pentru ceea ce credeau, ca să nu-și compromită credința lor sinceră bazată pe mesajului pur al Evangheliei, și au murit arși pe rug, torturați de mașina catolică de reprimare, ce servea Contrareformei inițiate de biserica romano-catolică. Cartea eruditului creștin, John Foxe, care a trăit în secolul Reformei protestante, intitulată “Cartea martirilor”, ne descrie tragediile, atrocitățile pe care le-au îndurat creștinii protestanți sub tiranica mașină iezuită de reprimare, care conducea Contrareforma ce urmărea anihilarea cuceririlor spirituale ale Reformei protestante. Dar cartea ne descrie și curajul și credința neclintită în Domnul Isus Cristos și Evanghelia Sa, prin care eroii martiri ai Reformei protestante au înfruntat moartea și persecuțiile pentru opoziția lor deschisă împotriva ipocriziei religioase, corupției din sânul bisericii catolice, minciunii și manipulării religioase, dar mai ales pentru opoziția lor împotriva alterării doctrinelor Evangheliei prin dogmele Catolicismului și interzicerea accesului la Biblie a laicilor.
Un aspect tot mai îngrijorător este și faptul ca neo-evanghelismul contemporan este din ce în ce mai mult dispus să îmbrățiseze așa numita teologie a dominionului (dominion theology), sau kingdom now theology (Împărăția lui Dumnezeu aici și acum) o erezie aflată în trecut la periferia evanghelismului. Ceea ce afirmă această erezie reiese și din ceea ce se deduce din a doua sa denumire; și anume ei cred literal că menirea bisericii e să aducă, să construiască fizic Împărăția Lui Dumnezeu aici pe pământ prin triumful mondial al Creștinismului care va cuceri și supune toate sectoarele societății. Doar și numai după aceea, afirmă teologia dominionului, va reveni Cristos să ia stapânirea Pâmântului din mâna bisericii triumfătoare! Mai multe despre dominionism puteți găsi la următoarea adresă de link, în care este prezentat în limba engleză un scurt rezumat despre teologia dominionului, dar și versetele biblice necesare pentru a demonta pretențiile absurde ale acestei erezii aflată în foarte mare creștere azi: http://dominion-theology.blogspot.ro/ .
Am adus în atenție această erezie pentru că este strâns legată de chemarea mondială, anterior menționată, de a realiza unitatea spirituală a diferitelor credințe, idee de unitate cristalizată în jurul proiectelor comune, proiecte care sunt conduse de același scop. Scopul este cel care conduce în toată această ecuație spirituală. Dar el trebuie identificat, în lumina Scripturii, și dezbrăcat de camuflajul intențiilor bune în care s-a deghizat foarte bine.
Dominionismul implică automat colaborarea bisericii și coroborarea proiectelor sale, a misiologiei bisericii, cu proiectele eșalonului politic al societății și cu cel corporatist de business. Aceasta se realizează împletind agenda politică globalistă cu agenda bisericii, odată ce ea aderă, acceptă erezia agendei dominionismului. Totul se realizează însă după modelul patentat de guru-ul mondial al managementului, Peter Drucker. Geniul managementului mondial, Peter Drucker, care însă a dezvoltat încă din tinerețe o afinitate pentru organizații si doctrine mistice/oculte, este chiar din propriile afirmații orice altceva decât un creștin născut din nou. În cartea sa cu caracter apologetic “Noul Evanghelism. Noua Ordine Mondială”, pastorul penticostal american Paul Smith, redă niște afirmații de ale lui Peter Drucker în care acesta afirmă deschis că nu este creștin, de nici un fel, el fiind preocupat și iubitor mai ales de budism Zen. Cu toate acestea viziunea sa de transformare a societății umane la nivel mondial a influnțat decisiv eclesiologia si misiologia neo-evanghelică postmodernă. Viziunea lui Peter Drucker presupune implicarea tutoror celor trei sectoare ale societății care trebuie să lucreze împreună, neapărat, pentru a aduce schimbarea/transformarea societății de care e nevoie. Este vorba de sectorul public (statele, guvernele), sectorul privat (corporațiile, mediul de afaceri) și sectorul social (care include și organizații constituite pe baza de credințe comune, adică bisericile). El a rezumat aceasta prin conceptul “scaunului cu trei picioare”. Pentru ca scaunul să stea în picioare e obligatoriu să aibă toate cele trei picioare, altfel se prăbușește și nu e utilizabil. Având în vedere aceste informații, vă mai amintiți ce v-am spus la început că afirmă Scriptură, în cartea Apocalipsa capitolul 13, despre cele trei puncte menționate de mine atunci?!? Să fie doar o simplă coincidență ? Desigur că nu !
Cel mai popular și influent pastor creștin din lume azi, californianul Rick Warren, supranumit și “pastorul Americii”, care e și cel mai bine vândut scriitor creștin de azi, a fost pentru o perioadă lungă de timp ucenicul geniului mondial al menagementului, Peter Drucker, deși nu era nici un secret că Drucker era tare preocupat cu misticismul/ocultismul, pasiune pe care a dus-o uneori până la acțiuni extreme, specifice fanatismului. De ce e important să înțelegem conecția de tipul maestru-ucenic, dintre cele două somități mondiale, R. Warren și P. Drucker ? Pentru că mentorarea îndelungată de care a avut parte pastoral creștin Rick Warren, ca ucenic fidel al iubitorului de occultism/misticism și globalism, Peter Drucker, se vede în întreaga sa activitatea de pastor, lider creștin, și a fost ulterior transmisă celor câtorva sute de mii de biserici pe care el le-a influențat prin uriașa sa rețea intitulată Biserici Conduse de Scop. Nu trebuie să uităm nici faptul că pastorul creștin Rick Warren este membru oficial în organizația americană globalistă de elită, Consiliul pentru Relații Externe, unde e mare înghesuială de francmasoni. Teologia lui Rick Warren, în ciuda camuflajului de pastor baptist care încearcă să-l afișeze, cochetează puternic cu universalismul, așa cum reiese și din următoarea sa afirmație publică din 6 iulie 2005: “Cunosc în mod personal oameni din alte religii care sunt urmaşi ai lui Cristos.”. Q.E.D !
În ciuda imensei popularități de care se bucura Rick Warren la nivel mondial, nici un creștin sincer, dacă cunoaște bine situația prezentată, nu mai poate nega azi, sau să facă abstracție, de uriașa influență dăunătoare, din punctul de vedere al avertismentelor Scripturii, pe care a exercitat-o Rick Warren și încă o face cu mare success asupra evoluției eclesiologice și misiologiei creștine de azi. Mai multe amănunte despre aceste aspecte se pot documenta, în limba română, din cartea lui Rudolf Ebertshauser “Creșterea bisericii sau seducerea bisericii?”. Pentru cei care cunosc limba engleză, la următoarea adresa de link puteți găsi carți, broșuri, dvd-uri care tratează aceste aspecte ale programului lui Rick Warren (Biserici conduse de Scop): http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=CTGY&Store_Code=LTP&Category_Code=PDL
Astăzi, această erezie a dominionului este călare pe val ! E îngrijorător și pentru că agenda dominionismului creștin coincide cu principalele puncte ale agendei mega-mișcării oculte New Age (Noua Eră), sau mai nou (re)botezată Noua Spiritualitate. Foarte precis și documentat scriitorul evanghelic american, de literatură apologetică, Warren B. Smith, a arătat cum planul dominionist P.A.C.E. al lui Rick Warren e izbitor de similar cu cel al agendei New Age (Noua Eră) , acum (re)botezată Noua Spiritualitate. Cele două cărți scrise, pe acest subiect, de către apologetul american Warren B. Smith, se găsesc aici: http://www.warrenbsmith.com/books.htm
Neo-evanghelismul oscilează azi de la un dominionism”soft” (mai moale) care crede că Creștinismul trebuie să se adapteze, upgradeze, pentru ca să poată să fie relevant in postmodernism și să cucerească astfel lumea/societatea pentru Cristos, până la un dominionism militant care crede că menirea Creștinismului e să cucerească și să conducă apoi toate sferele societătii contemporane, la nivel mondial. Când se va realiza acest deziderat, sau prin acest deziderat, cred ei că vom avea Pacea mondială, asigurată de o Unitate religioasă mondială sub un “creștinism” universal acceptat de alte credințe si care acceptă universal alte credințe. Astfel se crede că noi, biserica creștina, vom aduce a Doua Reformă, așa cum spune și cel mai popular lider evanghelic din lume, pastorul Rick Warren, când afirmă că această nouă Reformă “nu mai este despre CE CREDE biserica ci despre CE FACE biserica” și astfel se crede că vom scăpa planeta de nedreptate, săracie, analfabetism, vacuum spiritual si poluare. Acestea sunt de fapt punctele de pe agenda așa numitei “evanghelii sociale”, care este desigur “o altă evanghelie” (Galateni 1:6). Rick Warren și adepții lui cred că aceasta va produce a Treia Mare Trezire spirituală. Doar și numai după ce biserica va rezolva aceste multiple probleme ale Pământului și va domina toate aspectele societății la nivel mondial, afirmă teologia dominionismului, va reveni Cristos să ia stapanirea Planetei din mâna bisericii triumfătoare. Foarte diferit de ceea ce afirmă Scriptura că e rolul bisericii și de ceea ce a practicat, în consecință, biserica primară, apostolică ! Nu credeți… ?!? Cu atât mai mult cu cât Scriptura ne avertizează foarte clar că înainte de venirea Domnului va veni o mare apostazie, adică o lepădare de credința creștină biblică, cea adevărată, care va fi acompaniată de venirea lui Anticrist, ca lider mondial al sistemului global politic, religios și finaciar. El este numit de apostolul Pavel și “fiul pierzării”, sau “omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2: 1-4). Aceasta nu înseamnă absolut deloc că marea masă de creștini care va apostazia vor deveni atei, ci dimpotriva vor avea o religie, o formă de “creștinism apostat” care-l va venera pe Anticrist la apariția lui, deoarece el se va prezenta pe sine ca fiind “Cristos-ul”, Dumnezeu. De altfel prefixul “anti” din limba greacă, indică clar acest aspect. “Anti” însemnând în limba greacă atât “împotrivă lui’’ cât și “în locul lui”. Mă întreb retoric, oare dominionismul care tinde să devină tot mai răspândit în creștinism azi, care deși e mai puternic reprezentat în hiper-carismatism, totuși a pătruns aproape peste tot azi, nu-i va seta greșit pe acei neo-evanghelici naivi care-l acceptă să construiască defapt împărăția Anticristului, crezând că o fac pentru Isus?
Din păcate, veți fi uimiți dacă cercetați atent câți mega-lideri creștini, celebri, la nivel internațional, apreciați probabil de mulți dintre voi, sunt parte a acestei agende pe care o susțin, direct sau indirect, depinde de caz.
Sper ca măcar până aici, până la această parte a acestui material să nu vă fi pierdut pe drum pe majoritatea, și sper și eu, ca şi apostolul Pavel în trecut, că nu „am devenit duşmanul vostru pentru că v-am spus adevărul” (Gal. 4:16) ! Noi știm că mare parte din epistolele apostolice ale Noului Testament au fost scrise în special cu scopul ca să corecteze erorile doctrinare si practici care începeau să se manifeste chiar în unele grupuri din biserica primară (apostolică), sau care încercau să infiltreze biserica cu ereziile lor (exemplu: iudaizatorii și gnosticismul). Noi suntem, la fel, îndemnați de Scriptură „să nu luăm deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă să le demascăm”(Efeseni 5:11, TBS).
Una din greșelile fundamentale, manifestată în creștinismul din zilele noastre, la nivel internațional, este că cei mai mulți teologi, lideri, pastori creștini, din păcate, nu realizează că astăzi în postmodernism, religia majoritară a lumii (occidentale) necreștine nu mai este umanismul secular cum a fost în perioada modernă, ci astăzi în postmodernism religia majoritară a lumii occidentale este, culmea, New Age-ul, adică așa numita religie a Noii Ere (în limba română). Adică este vorba de acel umanism cosmic, care spre deosebire de secularismul umanist este profund spiritual/religios dar care se vrea defapt să fie ”religia fără nici o religie” a occidentului, fără nici o etichetă clară, vizibilă, afirmând crezuri spirituale extrem de relativiste, preluate din diferite religii, care promovează “adevărurile” subiective, și care dorește eliberarea de orice reguli, dogme și doctrine, care spune că nu ofensează și nu judecă pe nimeni, dar nici nu suportă să fie judecată, care e dușmana declarată a Adevărului absolut și care, mai ales, este avidă după practici mistice care-i deschid ușa contactului personal, direct, supranatural cu “divinul”. Este vorba despre un New Age care-și susține din plin credința în doctrinele sale oculte fundamentale, care sunt absolut anti-biblice, anti-cristice, ce provin dintr-o adaptare occidentală șireată și abilă a principalelelor doctrine și practici orientale Hinduse, Budiste și Shamanice. Ce este însă mult mai grav, este că astăzi vedem din ce in ce mai mult învățăturile și practicile New Age promovate în multe biserici creștine, sub un abil camuflaj de terminologie creştină, cu ajutorul căruia zboară nestigherit pe sub radarul spiritual al marii majorități al neo-evanghelicilor.
Ce este și ce presupune Religia Noii Ere (New Age) sau Noua Spiritualitate puteți găsi aici, în limba română : NEW AGE dintr-o perspectiva biblica de M. Basilea Schlink
https://comunitateacaras.files.wordpress.com/2013/01/new-age-dintr-o-perspectiva-biblica.pdf
Yoga şi Meditaţia Transcedentală
http://meditatiayoga.blogspot.ro/
Dacă vi se pare greu de crezut că un creștin evanghelic ar putea fi atras de practicile și doctrinele New Age, atunci lecturați atent acest articol în limba română, care prezintă atracțiile deosebite pentru New Age ale unui important lider hiper-carismatic american și al colaboratorilor săi în lucrare. Acesta este lider în conducerea Noii Reforme Apostolice, o mega-organizație carismatică dominionistă cu o influență mondială. Este vorba despre pastorul Bill Johnson și asociații săi, de la biserica Bethel, din Redding, California. Realitatea este că Bill Johnson este o sumă de erezii și practici ne-biblice, iar manifestările spirituale deviante ce au loc uneori în biserică lui sfidează orice realitate. http://vegheaza.com/2015/03/28/atractiile-deosebite-pentru-new-age-ale-pastorului-bill-johnson-de-la-biserica-bethel-din-redding-california/
Am putea spune, fără să greșim, așa cum veți vedea imediat, că doctrinele, ideologia si practicile mistice ale New Age-ului sunt catalizatorul cel mai important care duce azi treptat la dizolvarea doctrinelor creștinismului biblic. În învățătura mistică a alchimiei, se afirmă și se urmărește principiul ocult/mistic SOLVE ET COAGULA (dizolvă şi coagulează), aplicabil atât materiei/substanțelor/lumii fizice cât și ideilor/credințelor/adevărurilor spirituale.
Adică “tradus”/”decodat” din limbajul mistic și cu aplicabilitate la tema noastră biblică contemporană de care vorbim, ar înseamna urmatoarele: Pentru ca să se (re)creeze, să se (re)construiască un nou tip de creștinism (compatibil cu agenda globalistă, ecumenică, luciferică) trebuie mai întâi să se dizolve, adică să se (de)construiască, să se (re)formuleze doctrinele fundamentale ale creștinismului, topindu-le și amestecîndu-le în acelaşi timp cu alte doctrine, pe principiul metodei dialectice prezentată cel mai bine de renumitului filozof german existențialist, Georg Hegel. Hegel era și el, bineânțeles, mare iubitor de ocultism! Dialectica hegeliană presupune și vrea să demonstreze evoluția spre ceva mai profund, mai înalt, spre armonie, a ideilor, ideologiilor și “adevărurilor” prin fuziunea repetată a conceptelor contradictorii, urmărind ca prin generarea conflictelor să se realizeze scopul final, care este crearea consensului, care duce astfel la acceptarea, de dragul stingerii conflictului, la sinteza/amestecarea/combinarea ideilor, credințelor, ideologiilor susținute. Aceasta este descrisă simplist după formula rezultată din analiza filozofiei lui Hegel și care defineşte dialectica hegeliana: teză+antiteză=sinteză.
După ce etapa dizolvării a reușit, urmează imediat etapa coagulării prin care se (re)formează din acel amestec topit, se (re)construiește acel NOU tip de “creștinism” pe care îl doresc pentru agenda lor luciferică.
Desigur, aceasta poate părea ceva exagerat sau ciudat, pentru cel ce ia la cunoștință pentru prima oară de aceste informații, dar acesta e șablonul de gândire al elitelor mondiale vizavi de Creștinismul biblic şi nu numai…! În acest sens aș da pentru cei mai sceptici doar câteva exemple, care însă pentru buna înţelegere a lor necesită o lecturare atentă și posesia câtorva cunoștințe de bază din doctrinele Scripturii. Un exemplu actual este: Crislamul – fuziune doctrinară malignă între Creștinism şi Islam, două mari religii care au doctrine fundamentale aflate în contradicție evidentă, aici: https://vegheaza.com/2015/09/18/crislamul-un-amestec-al-crestinismului-cu-islamul/ . Un alt exemplu este fuziunea dintre ideologia evoluționismului darwinian (viața nu a fost creată de un Creator ci a evoluat prin selecție naturală) și teism (universul/viața a fost creată de un Dumnezeu/Creator, atotputernic, unic și absolut, care e separat/distinct de creația Sa, dar pe care o veghează și cu care are un plan). Această fuziune între evoluţionism și teism a dat naștere evoluționismului teist sau altfel numit creaționism progresiv, care afirmă că Dumnezeu a creat materia și legile universului dar a trebuit să folosească evoluția speciilor, ce necesită milioane de ani, pentru a crea fauna și flora pornind de la o primă formă de viață. Referindu-se la această hibridare malignă dintre evoluționismul darwinian și teism, un blog creștin al unei biserici creștine din Romania concluzionează corect: “Evoluționismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evoluționiste ce încearcă să ascundă ateismul și relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere științific este o încercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, în planul creației.”
Un alt exemplu de amestec/hibridare malignă spiritual este chiar doctrina New Age (Noua Era), cunoscută azi mai des prin termenul: Noua Spiritualitate. New Age/Noua Spiritualitate este defapt doctrină amestec în special din Hinduism, Budism și Shamanism fuzionat cu elemente creștine care doar servesc ca și camuflaj. Această Nouă Spiritualitate posedă credințe si practici foarte atractive, care fac deliciul marii majoritați a lumii occidentale, și din păcate din ce în ce mai mult și a multor biserici creştine, cum o arată și articolele de la link-urile de mai jos: Pastorul Rick Warren invită la a sa mega-biserică, pentru a conferenția pe tema sănătății minții, trupului și spiritului, trei doctori americani foarte cunoscuți ca aparținând curentului ocult New Age și care militează în conferințele lor pentru practicile oculte New Age http://vegheaza.com/2015/03/21/pericolele-planului-daniel-al-lui-rick-warren/ și http://vegheaza.com/2015/03/28/atractiile-deosebite-pentru-new-age-ale-pastorului-bill-johnson-de-la-biserica-bethel-din-redding-california/
Literatura evanghelică este și ea invadată de romane “creștine”, de mare succes între cititorii naivi din bisericile evanghelice, dar care sunt presărate cu niște erezii sfidătoare și periculoase care sunt comune cu literatura ocultă New Age. Așa sunt de exemplu cărțile de succes vândute în milioane de exemplare: Baraca de W.P Young, Chemarea lui Isus de Sarah Young, etc. Pentru cei care doresc să se convingă și să citească niște recenzii biblice foarte bine făcute ale acestor cărți le puteți găsi aici: (pt. cartea Baraca, lb. engleză) http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=12290 și (pentru cartea Chemarea lui Isus, lb. română) http://vegheaza.com/2015/06/22/implicatiile-new-age-ale-cartii-chemarea-lui-isus/ și https://vegheaza.com/2015/08/17/modificari-facute-in-cartea-chemarea-lui-isus-limitarea-daunelor-pentru-promovarea-unui-cristos-fals/
Tehnica deconstrucționismului teologic, produs al aşa numitei “critici înalte a bibliei”, a fost făurită şi atent finisată începând cu sfârșitul sec. XVIII în “laboratoarele” pseudo-teologice ale prestigioasei universități protestante Tubingen, din Germania. Această universitate germană a devenit în timp un rezervor generator de nimicitoare erezii, care culmea deși era și este o universitate protestantă, a lovit in principal în cele cinci “sola” ale Reformei protestante (mai ales în Sola Scriptura). Dar liberalismul acesta teologic al lor era odată la periferia gândirii teologice evanghelice, aparţinând doar unui grup liberal, care deși elitist, era mic şi considerat eretic, apostat, de către biserica creștină (conservatoare biblic). Însă în perioada contemporană, cu ajutorul fenomenului Bisericii Emergente și a infrastructurii si logisticii asigurate de fenomenul mega-bisericilor occidentale (biserica tip mall), această ideologie a doctrinei liberale, care a fost creată și finisată la începutul perioadei moderne la universitatea din Tubingen, a fost amestecată cu practica şi doctrina misticismul New Age, a misticismului catolic-contemplativ si hiper-carismatic, și în postmodernism a fost livrată maselor evanghelice și s-a răspândit cu iuțeală în aproape tot creştinismul. Cum ? În primul rând printr-o armată de scriitori, pastori, vorbitori “creştini” neo-liberali, prin multiple conferințe și programe unde liderii de biserici erau spălați pe creier cu noile idei “revoluționare”… adică printr-o agresivă şi globală propagandă a agendei neo-liberale a neo-evanghelismului. Iar în acest timp cărţile, documentarele, articolele, emisiunile radio ale adevăraților apologeți și evangheliști contemporani ( ex.: dr. Dave Hunt cu peste 50 de cărți excelente, scrise pe teme de apologetică contemporană și aproape 6 decenii de cercetare biblică) erau și sunt indirect cenzurate, boicotate, izolate de către media “creștină-evanghelică”. De ce oare ? Ca să nu ajungă în masa largă a evanghelicilor şi să fie avertizați. Citiți vă rog cartea, tradusă în limba română, “Seducerea Creștinătății” scrisă de dr. Dave Hunt și T.A. MacMahon, ca să vă convingeți de ce acest gen de carte o găsiți foarte rar în librăriile creștine de azi…dacă o mai găsiți.
Dacă atât liberalismul teologic, cât și misticismul cu practicile sale aberante erau la periferia evanghelismului la începutul perioadei moderne ( fiind specifice doar unor grupuri deloc numeroase și considerate de evanghelici eretice), azi în postmodernism lucrurile stau exact invers. Creştinismul biblic (evanghelic, conservator biblic) este pus cu spatele la zid, mânat spre periferia spectrului/curentului majoritar creștin evanghelic, în timp ce neo-evanghelismul contemporan care suține majoritar neo-liberalismul teologic și misticismul (care îmbracă uneori forme aberante) este uluitor de îmbrațișat azi de majoritatea evanghelicilor. În ciuda faptului că sunt unele biserici și lideri creștini neo-evanghelici care nu se etichetează a fi neo-liberali, și unora nici nu le place să fie etichetați așa (căci își pierd astfel camuflajul), totuși ei își dovedesc orientare teologică liberală pentru că susțin doctrinele și practicile neo-liberale în ceea ce fac și transmit.
Trăim oare vremuri profetice …despre care Biblia ne avertizează insistent ?!? Răspunsul trebuie să și-l dea fiecare din noi în dreptul său.
“Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos” (Filipeni 1:9-10)
Scris de Iustin Victor
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
