A fost şi este destul de multă tulburare în lumea creştină atunci când este adus în discuţie botezul în apă. Am înţeles că dacă se face multă discuţie în legătură cu un aspect al vieţii de credinţă şi sunt păreri în contradictoriu şi tensiuni este din cauza importanţei acelui aspect. Diavolul se luptă pentru a aduce confuzie. Aşa este şi cu botezul în apă şi cu botezul în Duhul Sfânt şi darurile Duhului Sfânt, aşa este şi cu sfinţirea şi cu multe alte aspecte ale vieţii de credinţă. Apostolul Pavel se bucura atunci când erau discuţii în contradictoriu pentru că în felul acesta putea ieşi la iveală adevărul. Desigur că nu se bucura de certuri şi dezbinări şi că îi îndemna pe credincioşi la pace şi bună înţelegere.
Despre botezul în apă a celui ce se converteşte la credinţa în Isus Hristos s-a vorbit mult şi se va mai vorbi. Unele grupări creştine practică botezul copiilor mici. O practică nescripturală rămasă din vremea împăratului Constantin. Nu vom aduce azi argumente pro sau contra acestui botez ci vom insista asupra botezului practicat de cei ce se numesc creştini evanghelici şi care au înţeles că botezul în apă trebuie să se facă la o vârstă la care cel ce primeşte botezul să aibă discernământ şi să ştie ce face. Deşi, discutând despre acest subiect vom atinge aspecte care ţin de controversa dintre cele două grupări creştine.
Un argument al celor ce se botează după ce se apreciază că au discernământ şi ştiu ce fac, deci nu ca şi bebeluşi, este citatul din Marcu 16 cu 16: “Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Prin urmare se spune că mai întâi trebuie să fie credinţa şi apoi botezul ori un bebeluş nu poate crede, deci nu poate fi botezat. Cultele care practică botezul celor mici au rezolvat dilema spunând că pentru ei cred naşii lor. De ce naşii şi nu părinţii sau oricine altcineva? Nu cred că un credincios sincer, care studiază Biblia şi care vrea cu adevărat să-I fie plăcut lui Dumnezeu se poate încurca în acest argument, argument combătut de toată învăţătura Sfintelor Scripturi.
Dar nu vom zăbovi aici ci vom merge mai departe şi ne vom opri în dreptul celor ce botează oameni maturi.
Pentru că fac şi eu parte dintre credincioşii evanghelici am avut ocazia să asist la multe botezuri şi să aud multe mărturii ale oamenilor care au făcut un legământ cu Dumnezeu. În aceste biserici, aproape în toate, am constatat că atunci când un om se botează nimeni nu pune la îndoială valabilitatea botezului. Dimpotrivă. Tacit sau mai pe faţă se lasă să se înţeleagă că acesta a fost pasul cel mai important pe care trebuie să-l facă un om şi că de aici înainte nimic nu îl mai poate opri din drumul către cer. Deşi, pe parcurs, s-au constatat de multe ori derapaje şi chiar deraiări de la calea dreptei credinţe. A credincioşilor simpli sau a liderilor lor.
Revin şi insist asupra faptului că botezul, aşa cum este el poruncit de Dumnezeu şi aşa cum găsim despre el scris pe paginile Sfintelor Scripturi, este deosebit de important în procesul mântuirii. El trebuie făcut dar trebuie făcut după rânduială dumnezeiască.
În bisericile evanghelicilor se botează adulţii. Dar niciodată nu am auzit pe cineva să se îndoiască dacă unul sau altul a fost botezat corect. Şi nu mă refer la învăţăturile stricate ale celor ce sucesc Scripturile şi care cred că formulele de adresare sunt importante, care neagă divinitatea Domnului Isus, oameni care de fapt se situează în afara spaţiului evanghelic şi sunt mai degrabă pe terenul ereziei, ci mă refer la cei cu o doctrină bună aşezată pe temeiul Cuvântului Sfânt.
După cum înţeleg eu Scripturile un om se poate boteza atunci când înţelege că este păcătos, că păcatul îl desparte de Dumnezeu şi că mânia lui Dumnezeu este asupra lui dar şi că Dumnezeu îi oferă o soluţie pentru a scăpa de această mânie. Iar soluţia este Isus Hristos, Cel care a luat asupra Lui păcatele omenirii întregi. Cine crede în Isus Hristos şi în Jertfa Lui sfântă păcatele lui au trecut asupra lui Hristos şi Dumnezeu, prin Hristos, îl vede pe om drept şi curat.
Hristos a fost Jertfa fără cusur, a trăit fără de păcat, de aceea poate să ne mântuiască în chip desăvârşit pe toţi care credem. El spunea că nu este mântuire în afara jertfei şi a Numelui Său şi că nu este nici un alt nume dat oamenilor prin care să fie mântuiţi, decât Numele Lui. Cine înţelege acestea şi este dornic să-L urmeze de acum pe Dumnezeu trăind în ascultare de El, adică în sfinţenie, se poate boteza. Urmează apoi lungul drum al desăvârşirii, al abandonării totale în mâna lui Dumnezeu, pentru a ajunge să trăim aşa cum a trăit Domnul Isus Hristos.
Când apostolii mergeau din loc în loc singurul lucru de care vroiau să fie siguri era ca oamenii cu care stăteau de vorbă să înţeleagă cine sunt ei în faţa lui Dumnezeu şi cine este Domnul Isus Hristos. Ei Îl propovăduiau pe Hristos şi pe El răstignit. Vorbeau despre jertfa Lui şi dovedeau din Scripturi că El este Mesia, Răscumpărătorul lumii. Când un om înţelegea aceste lucruri şi credea în Domnul Isus şi era hotărât să-L urmeze era bun pentru botez. Sigur că nu toţi rămâneau pe cale pentru că nu toţi erau dispuşi să renunţe la lume şi se încurcau din nou cu păcatul, dar condiţia pentru a fi botezaţi a fost împlinită atunci când au înţeles păcatul din viaţa lor şi ce le oferă Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos.
Cu siguranţă un bebeluş nu poate înţelege toate lucrurile acestea. Din nefericire nu le înţeleg nici naşii copilului adus la botez. Naşii ar avea nevoie mai întâi să fie luminaţi şi să primească botezul. Cum să mărturisească pentru alţii ceea ce nici ei nu au înţeles şi trăit.
Dar să ne întoarcem la ale noastre.
Am văzut de-a lungul timpului că unii din bisericile evanghelice care au făcut un botez ca şi adulţi nu au înţeles nici ei adevărul Sfintelor Scripturi. S-au botezat în urma unui impuls emoţional, în urma unui sentiment de pace care a venit peste ei atunci când au intrat într-o biserică evanghelică unde Duhul lui Dumnezeu era prezent şi aducea mângâiere. S-au botezat în urma unei promisiuni pe care i-au făcut-o lui Dumnezeu că dacă vor scăpa de o boală sau de un necaz vor face acest pas. Mulţi tineri care provin din familii de credincioşi evanghelici s-au botezat pentru că “le-a venit timpul” şi deja ar fi cazul să facă şi ei acest pas. S-au botezat prietenii lor şi spiritul de turmă este puternic. Am auzit de părinţi care erau încurcaţi în planurile ce le aveau ca lideri creştini de lâncezeala propriilor copii şi pentru a nu le fi piedici în calea urcării pe scara ierarhiei bisericeşti au făcut presiuni asupra copiilor lor pentru a se boteza. Exemplele ar putea continua.
Nu am auzit niciodată într-o biserică evanghelică, aşa cum nu am auzit în bisercile care practică botezul copiilor mici, ca un anumit botez să fie pus sub semnul întrebării. Adică dacă s-a făcut sau nu după rânduiala Scripturii. Toţi tăcem în privinţa acestui aspect şi nu vrem să recunoaştem că am putea greşi.
Dacă noi evanghelicii considerăm, pe bună dreptate, că botezul unui copil mic nu are valoare pentru că el nu are discernământ, deci nu ştie ce face, şi folosim textul din Romani 10 care spune:
12 “În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15 Şi cum vor propovădui, dacă nu Sunt trimeşi? După cum este scris: „Cît de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
16 Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”, atunci sunt nevoit să lansez o întrebare: De ce botezul unui copil mic, care nu are discernământ, nu are valoare, dar are valoare botezul unui adult care nu are discernământ? Pentru că accentul din textul citat nu cade pe vârstă ci pe înţelegere. Pe o înţelegere care vine în urma auzirii adevărului despre Evanghelie.
Am cunoscut o doamnă care a venit dintr-o localitate de lângă Zalău la consiliere în adunare la noi. Problema ei era că s-a botezat de opt ani dar nu avea nici o bucurie şi nici o evoluţie spirituală. Nu ştia ce este cu ea. După ce am discutat o vreme am înţeles de unde îi veneau problemele.
Era o credincioasă ortodoxă care a fost botezată pe când era bebeluş. A fost căsătorită dar soţul i-a murit. A cunoscut apoi un bărbat care venea dintr-o biserică de evanghelici şi au dorit să se căsătorească. Bărbatul i-a spus că nu se pot căsători decât dacă ea trece la cultul lui şi pentru aceasta singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să se boteze. Ea a acceptat, s-a botezat din nou, s-au căsătorit şi după opt ani de zile se întreba ce este cu ea? Pentru că vedea că viaţa ei nu s-a schimbat şi ştia că nu este normal să fie aşa.
I-am spus atunci că botezul ei nu a avut nici o valoare şi că ea nu s-a pocăit niciodată, aşa cum credea. S-a speriat şi nu ştia ce se întâmplă. A trebuit să-i vestesc Evanghelia şi prin harul Domnului a înţeles şi a izbucnit în plâns cerând iertare lui Dumnezeu pentru superficialitatea ei. Supărarea mea a fost nu pe ea ci pe cei în mijlocul cărora a trăit opt ani, oameni care au pretenţia că sunt născuţi din nou, creştini autentici şi care nu au identificat problema ei dar, mai ales, care nu au fost în stare, în opt ani, să-i vorbească despre Jertfa Domnului Isus, despre pocăinţă, despre omul nou.
Liderii adunărilor creştine nu vorbesc despre acest aspect pentru că i-ar pune într-o lumină nefavorabilă. Ar fi un deget îndreptat spre prea multe eşecuri în adunări. Ar indica spre o carenţă în propovăduire, în trăire, în viaţa credincioşilor. Un eşec al copiilor arată spre un eşec al părinţilor.
În urmă cu câteva zile a fost prezent în biserica Harul din Zalău fratele Zac Poonen din India. Chiar în prima zi cineva i-a pus o întrebare despre botez. O întrebare care este în contextul a ceea ce am spus mai sus. Răspunsul lui (pe care îl puteţi asculta printr-un CLICK AICI!) a adus lumină unei tinere venită de departe şi care a luat o hotărâre, să spunem, neobişnuită. Deşi făcea parte dintr-o biserică evanghelică şi a fost botezată la maturitate ea a înţeles că primul ei botez nu a avut valoare pentru că nu a crezut conform Scripturii. Şi a cerut să fie botezată din nou. Şi adunarea din care face parte a acceptat acest lucru şi Duminică 10 Aprilie 2011 a primit, nu un nou botez, ci botezul adevărat. Mi-a scris o scrisoare după acest eveniment şi, cu acceptul ei, redau aici fragmente din scrisoare. Pentru a o proteja de lupi am hotărât să nu-i dau numele.
“Pace frate Dan!
Mă bucur că vă pot scrie acest email. Îmi doream mult să vă spun ce lucru minunat a făcut Dumnezeu în mine şi ştiu că va fi şi pentru dumneavoastră o bucurie. Ştiţi că astă vară, când am fost la Zalău, v-am spus că eu atunci când m-am botezat nu eram cu adevărat creştină, mântuită, ci aveam doar o religie moartă şi că mă gândesc că trebuie să mă botez din nou, în felul Scripturii. Mă gândeam atunci că în Biblie scrie că cine crede şi se va boteza va fi mântuit, iar la mine atunci când m-am botezat nu exista deloc credinţă, decât o formă de evlavie, fără putere. Şi acum, la conferinţa cu fratele Zac, la prima sesiune de întrebari a fost şi o întrebare că dacă cineva s-a botezat şi nu era născut din nou şi apoi a fost mântuit cu adevărat mai e nevoie să se boteze din nou? Şi fratele Zac a spus că da, pentru că acel botez nu are nicio însemnătate, e ca şi o baie, nu un botez real, Nou Testamental. Şi mai spunea dânsul că e ca şi un botez la copil mic. Am ascultat când am ajuns acasă partea asta de la conferinţă şi am studiat din Cuvânt (pentru că am vrut ca mai întâi să merg la Scriptură) tot ce apare în Noul Testament despre botez, adică: exemple de botezuri, însemnătatea botezului, etc. Mi-am dorit din toată inima să cunosc voia Lui Dumnezeu cu privire la acest lucru. Le-am spus şi fraţilor de la biserică despre asta şi s-au rugat pentru mine şi mi-au trimis câteva cărţi despre botez (…). A fost o luptă şi o framântare în inima mea câteva zile. M-am rugat şi m-am cercetat, pentru că mi-am dorit să văd dacă în mod real în viaţa mea a fost o naştere din El, o curăţare a cugetului prin sângele Lui atunci cand m-am întors la El. Pentru că mă gândeam că asta e botezul, marturia unui cuget curat şi mi-era teama să nu mă botez şi apoi peste un timp să văd că de fapt nici acum nu a fost ceva real. Şi-ntr-adevăr, El e Cel care a făcut o lucrare dumnezeiască în mine, pentru slava Lui, un om nou, pe care nu puteam eu să-l fac cu mâna mea, cum zice şi David ,,…prin lumina Ta vedem lumina”.
Aşa că sâmbăta trecută am vorbit cu fraţii şi am decis să mă botez. Ei au fost gata oricând, iar eu mi-am dorit cât mai curând. Mă cerceta adânc ce i-a spus Anania lui Pavel, “Şi acum ce zăboveşti?Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” (Fapte 22:16). Şi duminică am fost botezată, adică acum două zile. Sunt atât de plină de bucurie pentru asta! Şi ştiu că prin botezul în El am fost botezată în moartea Lui şi îngropată cu Mântuitorul meu! Nu ştiu cum să descriu, dar văd ceva minunat înlăuntrul meu şi acum pot să spun din toată inima că nu numai am crezut, ci că am crezut şi m-am botezat, aşa cum ne cere Domnul Isus şi cum a fost şi este orice creştin adevărat. De altfel mi-am dorit, amintindu-mi cu întristare de acel aşa-zis botez al meu, să nu mai am parte de nimic din ce a fost atunci. Până nici poze nu mi-am dorit, pentru că am tânjit mai mult să am o amintire vie de la acest eveniment, ştiind că atunci (la primul “botez”) aveam pozele şi nimic mai mult…ceva mort. Îi mulţumesc Domnului meu că mi-a dat har şi mi-a vorbit, mi-a deschis inima şi m-a învăţat. Îmi amintesc mereu un verset din psalmul 51:6 ,,Dar Tu ceri ca adevarul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!”. Ştiu că faptul că m-am botezat nu e totul şi-mi doresc să-L cunosc pe Hristos, îmi doresc să fiu umplută cu Duhul Sfânt, dar ştiu că asta e încă un pas spre o mântuire deplină şi mă bucur din toata inima.”
Ştiu că vor fi reacţii în urma publicării acestei scrisori. Mai ales că am mai vorbit aici despre convertiri false sau adevărate. Din nefericire pot să spun că şi acest aspect a fost pervertit de vrăjmaş şi că mulţi care ajung să facă un botez nu ştiu ce fac. Şi dacă mă aştept la reacţii din partea unora m-am întrebat ce spune Domnul Isus despre un astfel de gest?
El mereu ne-a îndemnat şi ne îndeamnă să fim treji şi să veghem. La fel au făcut apostolii. Şi am realizat că Domnul Isus nu a lepădat niciodată o inimă sinceră, care Îl caută cu ardoare, ca un copil. Nu a lepădat pe un om care şi-a dorit să-I fie credincios în cele mai mici aspecte şi detalii. Dar i-a lepădat pe cei ce au fost superficiali cu viaţa lor de credinţă şi nu au fost căutători sinceri ai adevărului.
În cartea 2 Tesaloniceni capitolul 2 apostolul Pavel vorbeşte despre ce li s-a întâmplat celor ce nu au iubit adevărul. Lor Dumnezeu le-a trimis o lucrare de rătăcire, ca să creadă minciuni.
Am înţeles că un pericol constă în a nu cunoaşte adevărul şi cei ce nu cunosc adevărul sunt în întuneric. Dar un pericol la fel de mare este pentru cei ce au ajuns să cunoască adevărul dar nu-l iubesc. Este foarte posibil ca mulţi credincioşi evanghelici să se afle în unul din aceste două ipostaze. Ori să nu cunoască adevărul, ori să-l cunoască dar să nu-l iubească.
De ce o astfel de scrisoare poate aduce tulburare? Pentru că ne-ar provoca să ieşim din somn şi letargie şi să privim spre noi cu un ochi critic. Ceea ce nu place firii pământeşti. Cineva spunea că Domnul Isus ar fi putut trăi foarte bine dacă ar fi vorbit oamenilor doar despre dragostea lui Dumnezeu. Problemele Lui cu oamenii au început să apară atunci când le-a descoperit starea lor rea şi a vorbit împotriva religiozităţii lor. Şi azi nu trebuie să ne aşteptăm să fie ceva nou sub soare. Vorbeşte-le oamenilor doar despre dragostea lui Dumnezeu şi te vor ridica în slăvi. Spune-le despre faptul că sunt păcătoşi şi te vor pune pe cruce.
Oricât ar fi de dureroase răspunsurile vreau să te las cu două întrebări în minte şi în inimă:
“Când te-ai botezat, ca bebeluş sau adult, ţi-ai văzut tu starea de păcat? După aceea L-ai cunoscut tu cu adevărat pe Hristos şi ai înţeles lucrarea pe care El a săvârşit-o pentru tine la Calvar?”
Comment