Am hotărât să public scrisorile lui M.I. Horev, scrisori scrise din închisorile comuniste către copii săi, din mai multe motive.
Unul ar fi seriozitatea cu care Horev a privit creşterea şi educaţia copiilor săi. Chiar daca el se afla în închisoare era foarte preocupat de felul în care copiii săi aveau o relaţie cu Dumnezeu. Nu era mulţumit doar cu faptul că fiii lui erau în biserică ci vroia să ştie sigur că ei au o relaţie vie cu Dumnezeu şi că sunt gata să renunţe chiar şi la viaţa lor pentru Isus.
Atitudinea lui este într-un contrast evident cu foarte mulţi părinţi creştini care azi, în libertate, nu au aceeaşi preocupare pentru copiii lor. Se mulţumesc cu faptul că îşi văd copiii în adunare, că poate au făcut un botez, chiar dacă viaţa lor este o dovadă clară că ei nu au fost născuţi din nou, că nu au fost transformaţi, că nu-L iubesc pe Dumnezeu ci iubesc lumea şi lucrurile ei.
Lipsa seriozităţii cu care părinţii privesc viaţa de credinţă se răsfrânge, într-un mod negativ, şi asupra copiilor lor. Poate fără să-şi dea seama, dar aşa se întâmplă, mulţi părinţi care sunt superficiali în relaţia lor cu Dumnezeu îşi condamnă copiii la chin veşnic. Aceasta cu atât mai mult cu cât azi duşmanul are multe mijloace la îndemână ca să-i ţină pe copii şi tineri departe de Dumnezeu. Azi lupta este mai puternică ca şi oricând.
Apoi mă gândesc că există în România un grup de oameni, format din cei sub 25 de ani, care nu ştiu ce a însemnat comunismul. Aceştia au mai auzit despre comunism, au mai citit câte ceva, dar nu au avut experienţa vieţii de zi cu zi în acest sistem diabolic. Ei nu ştiu ce pericol se ascunde în spatele comunismului şi privesc totul cu detaşare. Dacă comunismul ar fi ceva doar de domeniul trecutului îndepărtat atunci am putea să-l ignorăm, deşi nu avem voie să uităm istoria, dar eu constat nu doar că acest sistem diabolic nu a apus ci, dimpotrivă, se ridică azi cu şi mai mare putere, în toată lumea, chiar şi în SUA sau Europa. O să explic în cele ce urmează de ce am această convingere. O să vedem ce metode a folosit comunismul în urmă cu câteva decenii, pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu, şi ce metode foloseşte azi, în acelaşi scop, chiar dacă şi-a schimbat numele.
Comunismul a promis fericire tuturor şi se pare că cel mai mare obstacol pentru îndeplinirea acestui obiectiv a fost Dumnezeu. Prin urmare dacă Dumnezeu era înlăturat din viaţa oamenilor fericirea ar fi trebuit să vină cu siguranţă. Ce s-a întâmplat ştim cu toţii, adică ştiu cei ce vor să ştie.
Privind din România acum, se pare că pericolul a dispărut. Ce să mai spun dacă facem referinţă la SUA sau alte ţări care nu au fost niciodată conduse de astfel de regimuri comuniste? Sau poate mă înşel…
Este oare comunismul o experienţă de domeniul trecutului? Cu siguranţă nu.
În primul rând există China. Se pare că a ajuns a doua putere mondială. Dacă înainte cu o vreme se mai făcea puţin praf pentru ochii celor mulţi, în legătură cu drepturile omului în China, acum pe nimeni nu mai intresează acest aspect. Deşi în China încă creştinii, cei ce fac parte din biserica subterană, care nu se supun autorităţilor, sunt prigoniţi şi aruncaţi în închisoare.
Apoi există Rusia care este acelaşi stat autoritar, condus de aceiaşi comunişti din trecut, dar care au acum o faţă umană. Uitaţi-vă la discursul lor, la atitudinea lor, la simbolurile lor, la tot. Încă stafia lui Lenin mai tronează la Kremlin şi încă i se mai aduce închinare. Şi sunt multe alte ţări care mai îmbrăţişează această doctrină şi care sunt prietene bune cu China şi Rusia. Să mai amintim doar de Coreea de Nord şi Cuba, iar din Europa nu cred că greşesc dacă menţionăm Suedia, chiar dacă unii vă veţi mira.
În 1989 au avut loc evenimente deosebite şi unii s-ar putea să creadă că în acele vremuri comunismul a fost nimicit. Dar dacă ne uităm cu atenţie în jur şi analizăm lucrurile putem constata că nu a fost vorba decât despre o regrupare de forţe şi urmează un atac mai puternic, dar mai subtil, asupra omenirii întregi. Eu cred că pasajul din Apocalipsa, capitolul 13, se referă la acest moment, al revenirii fiarei comuniste cu o şi mai mare putere:
1 “Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2 Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.
4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”
5 I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
6 Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
7 I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.
9 Cine are urechi, să audă!”
Are mai puţină importanţă dacă acest pasaj se referă sau nu la comunism, dar cu siguranţă ceea ce se întâmplă şi urmează să se întâmple, seamănă foarte bine cu această descriere.
Urmărind cursul evenimentelor şi direcţia pe care se aşază lucrurile în lumea aceasta eu am observat că practicile sistemului comunist încep să fie aplicate acum la nivel mondial, indiferent de sistemul de guvernământ. O să caut să scot în evidenţă câteva dintre acestea.
Cine a citit cu atenţie scrisorile lui M.I. Horev a putut observa că practici puse atunci în aplicare de comunişti au început să fie foarte comune azi la nivel mondial, chiar în state (şi mai ales în acele state) care se consideră a fi campioane ale democraţiei şi libertăţii.
În primul rând vedem că azi peste tot în lume a fi creştin este tot mai dificil. Când spun creştin nu mă refer la acei creştini cu numele, declaraţi la recensământ, ci la acei ce chiar iau în serios Biblia şi trăiesc conform principiilor găsite aici. Din nefericire probabil că majoritatea dintre cei declaraţi creştini nu au citit niciodată Biblia de la început până la sfârşit, şi probabil că foarte mulţi nu au citit deloc din ea. Cu toate acestea ei se declară creştini.
Comuniştii aveau atunci şi au şi azi o practică prin care încercau să ţină lucrurile sub control şi să dea impresia că există libertate religiosă. Ei controlau bisericile prin oamenii lor care erau puşi în funcţiile de conducere. Tot ce se făcea în biserici era raportat securităţii, fiecare aspect era sub controlul lor, era îngăduit un anumit ritual dar nu era permisă viaţa adevărată şi manifestările pline de bucurie prin Duhul Sfânt. Erau cunoscuţi cei ce erau dornici de mai mult, de o viaţă duhovnicească din belşug, şi se căuta anihilarea lor, dacă nu vroiau să se supună liniei impuse de partid. Păstorii şi preoţii erau controlaţi, slujitorii erau controlaţi, membrii de rând erau controlaţi. Se boteza cine vroia Partidul şi când vroia Partidul. Era doar o faţadă pentru ca nimeni să nu poată spune că nu există libertate religioasă.
Veţi spune că azi lucrurile stau cu totul altfel. Aşa pare, deocamdată. Dar încercaţi să vedeţi ce se întâmplă în spate.
Cu fiecare zi care trece, şi mai ales de când a venit la putere Barack Obama, adevăraţii creştini încep să fie puşi la zid şi reduşi la tăcere. Cei ce se mai ţin cu tărie de principiile Scripturii deja sunt etichetaţi ca extremişti, fanatici, şi poate, în curând, terorişti.
O, este liber la creştinism! Oricine vrea poate să fie creştin. Dar trebuie să fie un creştin care să fi învăţat ce înseamnă toleranţa şi să-şi fi însuşit un limbaj politic corect. Adică să fie de acord cu toţi şi cu orice şi să nu îndrăznească să spună răului rău şi binelui bine. Poţi fi creştin după nume dar nu poţi fi creştin după Scriptură. Nu contează dacă te duci la biserică, şi dacă te duci cât mai rar cu atât mai bine, dar este o mare problemă dacă afirmi că mântuitrea este doar prin Domnul Isus Hristos şi că nu este o altă cale spre cer. De fapt dacă afirmi aşa ceva arăţi că eşti un duşman al omenirii. În SUA, ţara democraţiei, începe să fie tot mai greu să fii creştin autentic.
O lucrare foarte importantă a comuniştilor în biserică era în dreptul copiilor. Comuniştii controlau bisericile şi nu dădeau voie copiilor să frecventeze aceste biserici. Pe lângă faptul că interziceau categoric accesul copiilor în biserici, organizau tot felul de activităţi prin care încercau să-i atragă pe aceşti tineri spre lucrurile lumeşti. În vremea aceea erau “nevinovatele” ieşiri în natură, jocuri sportive, spectacole, concursuri pe teme diferite, tabere, excursii, etc. Oricum, aveau efect.
Vă rog acum doar să priviţi cu cât şi-a îmbogăţit Satan oferta în acest sens. Azi este greu să-i mai duci pe copii la biserică pentru că au atât de multe oferte care îi ademenesc încât pur şi simplu nu mai sunt interesaţi de biserică.
Comuniştii au lucrat cu subtilitate mare şi azi şi mai mult. Au redus adunările doar la un loc în care se săvârşeşte un ritual. Viaţa adevărată care vine de la Duhul Sfânt a dispărut din cauza compromisului credincioşilor. În loc ca adunările să fie un loc al bucuriei sfinte au devenit nişte locuri în care plictiseala era nota predominantă. Aşa că nu era greu ca tinerii şi copiii să nu-şi dorească să ajungă în astfel de locuri.
Din nefericire în multe locuri în care cei ce-şi spun credincioşi se adună nu mai este viaţă pentru că credincioşii au capitulat în faţa ofertei lumii şi a compromisului, a distracţiei şi Duhul Sfânt nu stă în astfel de locuri oricât de poleite cu aur ar fi altarele, amvoanele sau cupolele.
Au fost credincioşi atunci care nu au fost de acord să-şi piardă copiii. Aceştia şi-au luat copiii cu ei la adunări, chiar dacă s-au adunat prin păduri şi văgăuni şi au fost urmăriţi de miliţie şi securitate, chiar dacă au ajuns în închisoare. În aceste adunări era viaţă şi copii veneau la Dumnezeu.
Azi se duce o luptă puternică pentru copii. Statul comunist, indiferent ce regim este la conducere, se luptă să ia copiii noştri şi să-i crească el încă de la primele luni de viaţă. Priviţi doar la Suedia, care, spun mulţi, este un experiment reuşit. Reuşit în ce sens?
Părinţii nu mai au voie să-şi educe copiii conform valorilor biblice, nu mai au voie să-i disciplineze. Statul hotărăşte tot ceea ce este nevoie pentru copii şi mulţi visează la un stat planetar în care copiii să fie luaţi de la părinţi imediat ce se nasc şi să fie crescuţi de stat.
În timpul comunismului părinţii nu doar că nu aveau voie să-şi ducă copiii la biserică dar nu aveau voie nici să le dea învăţătură religioasă acasă. Erau pedepsiţi pentru aceasta şi uneori chiar li se luau copiii şi erau plasaţi în orfelinate. Azi lucrurile stau exact la fel în multe ţări, şi nu mă refer la China ci la ţări “civilizate”, declarate creştine, din Europa!
În trecut în şcoli se spunea că nu există Dumnezeu şi li se făceau tot felul de oferte tinerilor pentru a le distrage atenţia de la credinţă. Azi nu se spune că nu este Dumnezeu dar se prezintă un Dumnezeu confuz, fals, lucru care este poate mai periculos decât a afirma că nu există Dumnezeu.
Dacă ne gândim la ce li se preda atunci copiilor în şcoli şi la ce li se predă azi începe să ni se facă dor după acele zile. Azi şcolile sunt locuri de iniţiere a copiilor în desfrâu şi imoralitate. Deja în multe ţări a ajuns să se predea sodomia ca materie de studiu, paralel cu vrăjitoria şi ocultismul. Vrăjitorul Hary Potter, eroul scriitoarei J.K. Rowling, declarate sataniste, a ajuns să fie considerat erou şi model. Chiar azi am citit un articol într-un ziar în care noi românii eram condamnaţi şi etichtaţi ca înguşti că încă refuzăm educaţia sexuală a copiilor în şcoli, în timp ce în Europa “civilizată” aceasta începe de la cinci ani! Ce bine că măcar aici nu suntem în rând cu lumea!
Pentru copii azi este mult mai rău ca şi în vremea când comunismul se manifesta pe faţă, prin teroare. Televiziunea şi Internetul, spre care copiii sunt îndemnaţi, fac mai multe victime decât teroarea comunistă. Preocuparea guvernelor de a le oferi copiilor, încă de la grădiniţă, Internet este o dovadă clară că se urmăreşte un scop în privinţa îndoctrinării acestora cu noua ideologie a desfrâului şi a imoralităţii. Sub masca posibilităţii de a cunoaşte tot mai mult (un scop nobil nu-i aşa?) copiii şi tinerii sunt aruncaţi în braţele Internetului care îi agresează în fiecare zi! Îmi spunea cineva din Germania că li s-a propus copiilor lor, încă de la grădiniţă, să-şi facă o căsuţă de email a căror adresă numai ei s-o ştie!
Lasă-ţi copilul singur azi în jungla Internetului, aşa cum vor guvernaţii, şi l-ai condamnat sigur la moarte! Şi aceasta şi fac mulţi părinţi azi. Fie că nu ştiu ce este în spate, fie că nu-i interesează, fie că sunt leneşi atunci când trebuie să se ocupe de copii.
O metodă prin care comuniştii îşi duceau planurile la îndeplinire, în vederea formării “omului nou”, era spălatul creierelor. Zi de zi, 24 de ore din 24, prin tot felul de metode, li se spunea cetăţenilor că Dumnezeu nu există, că duşmanii comunismului sunt cei răi, că fericirea este doar prin comunism şi tot felul de alte aberaţii. Sistemul de reeducare practicat în închisorile comuniste faţă de cei mai încăpăţânaţi duşmani ai comunismului a scos în evidenţă încă o dată originea diabolică a acestui regim. Dar ceea ce s-a întâmplat atunci este nimic pe lângă ce se întâmplă azi în materie de spălat creierele. Hollywood-ul, televiziunea, muzica (nu muzica adevărată ci aceea născută în pântecul iadului şi care azi se ascultă cu insistenţă, chiar în unele aşa zis biserici) şi Internetul fac mult mai bine treaba decât o făceau odată zeloşii slujitori comunişti. Văd aceasta şi mai bine atunci când le mai spun creştinilor de prin adunări să lase televizorul la o parte pentru că le face mult rău. Se uită la mine ca la extratereştrii şi cred că am ceva probleme. Nu-şi pot imagina viaţa fără televizor! Ar fi un chin pentru ei. Iar rezultatele se văd. Ochii lor tulburi şi apataia atunci când pomeneşti despre Isus Hristos şi viaţa din belşug pe care El o aduce, arată că creierele au fost spălate bine cu aceste mijloace moderne.
Indoctrinarea lucrează azi cu mare putere. Oamenii au ajuns să Îl urască pe Dumnezeu, chiar dacă ei nu îşi dau seama că aşa se întâmplă, pentru că au fost seduşi cu lucruri care intră în conflict cu Dumnezeu şi la care ar trebui să renunţe. Dar nu pot renunţa la ele şi renunţă, în felul acesta, la Dumnezeu.
Un alt aspect ar fi cel al libertăţii. Comuniştii au transformat ţările lor în închisori uriaşe. Nu aveai voie să intri sau să ieşi fără o supraveghere strictă. Înăuntru era ca în închisoare. Partidul trebuia să ştie tot, fiecare mişcare, fiecare cuvânt, fiecare gând. Nu puteai face nimic fără aprobare. Chiar şi în biserică. Cât de mult ne doream să nu mai fim urmăriţi, să plecăm în Occident şi să facem tot ce vrem!
Azi Occidentul a renunţat (şi renunţă de tot cu fiecare zi) la libertate în schimbul siguranţei. Aşa li s-a spus cetăţenilor prin propaganda de Partid. Li s-a prezentat prin mijloacele de dezinformare în masă, de spălat creiere, o situaţia atât de disperată încât, dacă nu renunţă le libertatea lor, nu vor avea siguranţă. Cât de invidios ar fi Ceauşescu, dacă ar trăi azi, să vadă că ce nu a putut el realiza prin teroare alţii au reuşit prin înşelăciune!
Tot mai mult lumea aceasta seamănă cu un imens lagăr. Camere de luat vederi sunt peste tot. Suntem liberi să fim filmaţi şi ascultaţi. Ascultaţi în timp ce vorbim la telefon. Credem că este libertate de exprimare dar, tot zilele trecute, am citit un comunicat al companiei Google, comunicat prin care compania făcea de cunoscut că are tot mai multe solicitări din parte guvernelor lumii de a şterge de pe Internet anumite informaţii care nu convin acestor guverne, informaţii care îi pun într-o ipostază delicată. Şi campioana democraţiei, SUA, a avut cele mai multe solicitări de acest fel. Deci are cel mai mult de ascuns.
De circa două luni de zile tot Zalăul a fost spart din nou. Mă refer la străzi şi trotuare. Pentru cei din altă parte vreau să vă spun că Zalăul este campion în acestă privinţă. În fiecare an avem una sau două campanii de spart străzile şi trotuarele. Deja ne-am obişnuit. Bineînţeles că tot oraşul arată peticit. Dar ne-am obişnuit, ţine de normal. Dar la ultima “spargere” de amploare ne-am întrebat cu toţii ce se mai întâmplă? Care este scopul acestei acţiuni? Sigur că am aflat în final. Tot oraşul va fi umplut cu semafoare, cam unul la zece metri, şi camere de luat vederi.
Vreau să ştiţi că multe lucruri ar fi de rezolvat în Zalău, aşa cum în alte oraşe ale ţării s-au rezolvat, dar mai important decât orice este să fim filmaţi, supravegheaţi. Măcar de s-ar prinde mai mulţi infractori de aici înainte. Dar nu cred că pentru infractori se pun camere de luat vederi, decât dacă nu suntem cu toţii consideraţi potenţiali infractori. Ce bine că adevăraţii credincioşi nu au ce să ascundă!
Într-o scrisoare a lui Horev către copiii lui este un moment interesant când Horev este arestat şi urcat în maşina miliţiei. Lumea a observat acest lucru şi a început să se adune pe lângă maşină şi să întrebe de ce l-au arestat, pentru că ei ştiau că nu a făcut nimic rău. Securistul care era lângă Horev s-a întors către acesta şi i-a spus că dacă o să stea de vorbă cu mulţimea şi o să le explice oamenilor în detaliu de ce l-au arestat, iar apoi o să-i dea drumul, mulţimea o să-l sfâşie. Şi apoi a adăugat ironic că vor avea ei grijă de el ca să nu i se întâmple nimic rău.
Mulţi nu vor să creadă că, în vremurile în care trăim noi, mai poate fi persecuţie împotriva creştinilor. Persecuţie pentru că eşti creştin.
Aşa cum am spus nu va fi o problemă să fii creştin în vremurile din urmă. Nu va fi o problemă să fii creştin cu numele. Dar va fi foarte greu să fii creştin adevărat. Pentru că un creştin adevărat trebuie să trateze în modul cel mai radical câteva aspecte.
El nu poate mărturisi, aşa cum deja mulţi creştini o fac, chiar lideri cunoscuţi, că mântuirea poate fi şi altfel decât prin credinţa în Domnul Isus Hristos, că sunt mai multe drumuri către cer. El nu poate fi de acord cu păcatul şi nu poate trăi în compromis, aşa cum deja marea majoritate a creştinilor declaraţi o fac. Pentru creştinul autentic Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, obligatoriu, infailibil, de neinterpretat. Creştinul autentic se supune acestui Cuvânt în toate aspectele vieţii. Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea supremă la care creştinul se supune, şi este gata să se supună lui Dumnezeu chiar dacă intră în conflict cu orice altă autoritate, şi chiar cu preţul vieţii.
O viaţă trăită în felul acesta va deranja, aşa cum a deranjat şi în timpul comunismului. Comunismul, Satan, cerea supunere totală iar creştinul nu se poate supune în totul decât lui Dumnezeu.
Credincioşii nu vor fi persecutaţi pentru că sunt creştini ci pentru că vor fi prezentaţi celor mulţi, gata să facă orice pentru a trăi bine, ca duşmani ai societăţii. Nu se va spune despre ei că sunt pedepsiţi pentru că sunt urmaşi ai lui Isus Hristos ci pentru că sunt duşmani ai statului, bigoţi, înguşti, duşmani ai progresului, molestori sau traficanţi de copii, frână în calea bunului mers al omenirii şi al progresului social, terorişti, etc.
De fapt imaginea cu care vor fi prezentaţi creştinii autentici va fi aşa de bine aranjată, la fel ca şi în vremurile trecute, încât se vor împlini din nou cuvintele Mântuitorului Isus Hristos consemnate de apostolul Ioan în evanghelia lui, la capitolul 16 cu versetul 2 : ”Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.”
Nu va fi loc pentru creştinii adevăraţi nici măcar în biserici şi mulţi vor crede, ascultând propaganda de Partid, că fac bine omorându-i pe aceştia.
Toate aceste lucruri deja se întâmplă. De când a început mişcarea ecumenică, de când s-a dat liber minorităţilor sexuale, de când televiziunea şi Internetul ne vrăjesc şi îndobitocesc, de când nu mai este voie să spui răului pe nume, de când nu mai există repere morale şi fiecare poate face tot ce vrea, de când ţi-au fost luaţi copiii şi nu mai ai nici o autoritate asupra lor, de când adunările au devenit fie locuri ale plictiselii fie locuri ale circului şi carnalităţii iar Evanghelia doar un moft şi nu o poruncă.
Creştinii adevăraţi vor fi izolaţi de societate, aşa ca în comunism. Mai întâi se vor separa ei, de bunăvoie, în duhurile lor, nevrând să se facă părtaşi nelegiuirii, apoi vor fi puşi cu forţa de o parte şi vor ajunge un spectacol pentru omenirea dornică după păcat şi desfrâu.
Vedeţi, azi oamenilor li se tot spune că merită totul, că trebuie să trăiască viaţa din plin, că nu există păcat. Viaţa adevărată se prezintă azi ca şi viaţa în care poţi face orice, fără restricţii, fără nici o înfrânare. Deja aşa văd lucrurile aproape toţi. Cum să nu stârnească revoltă şi furie câţiva care spun că lucrurile nu stau aşa şi sunt tocmai pe dos? Ca şi în comunismul trecut şi în cel actual oamenii vor fi învăţaţi să creadă că Dumnezeu stă împotriva fericirii lor. Şi cum Dumnezeu este departe de ei se vor întoarce împotriva celor ce-L poartă în inimle lor.
Îmi aduc aminte că în urmă cu câţiva ani, în focul trezirii din Zalău, o tânără a venit la mine şi mi-a spus că ar vrea şi ea să se boteze şi să fie parte din adunarea noastră. Am întrebat-o dacă vrea să plătească preţul şi dacă este gata să sufere pentru Hristos. M-a privit umită şi m-a întrebat: “Ce fel de suferinţă? Doar azi este libertate şi nimeni nu suferă pentru că este creştin.” I-am spus că tot timpul adevăraţii creştini au suferit. Fie şi numai prin faptul că nu au mai putut trăi aşa cum trăieşte lumea. Întotdeauna este o lăsare pentru Hristos, o despărţire de cele vechi şi o îmbrăţişare a celor sfinte. Şi în acestea este suferinţă, pentru că este, oricând, o luptă, o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Nu s-a botezat atunci, cred că s-a speriat. S-a botezat peste ani, atunci când s-a căsătorit. Nu vreau să o judec dar cred că avea nevoie de botez pentru căsătorie. Nu am mai văzut-o în adunare de ani de zile. Acest “creştinism” nu va atrage niciodată persecuţie. Dar nici nu va fi urmat de slava cerească.
Închei cu un aspect foarte important. Se vede clar cum în umbră se ţese un plan împotriva copiilor lui Dumnezeu. Şi s-ar putea să credem că Satan controlează lucrurile. Dar nu este aşa.
Biblia vorbeşte în multe locuri despre stăpânirile pământeşti, autorităţile pământeşti reprezentate de guverne, de oameni. Primul impuls, atunci când constatăm că este nedreptate şi nu se face voia lui Dumnezeu, ar fi să reacţionăm firesc. Nu de puţine ori preşedinţi de stat, guverne, dictatori sunt defăimaţi şi vorbiţi de rău de către cei ce le sunt supuşi. Ba, de când cu democraţia, chiar suntem îndemnaţi să facem acest lucru şi pare ceva normal. Spectacolul politic este unul de-a dreptul jenant de foarte multe ori iar mai marii noştri sunt bălăcăriţi şi ridiculizaţi ca nişte cârpe de şters pe jos.
Biblia ne spune clar că nu avem voie să facem acest lucru. Pentru că cei “înălţaţi în dregătorii” au ajuns acolo cu acordul lui Dumnezeu. Romani 13 cu 1: “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.”
Nu înseamnă că Dumnezeu este de acord cu păcatul în care ei trăiesc şi că îi va duce în cer dacă nu se pocăiesc, dar pentru o vreme Dumnezeu se foloseşte de ei pentru a-şi atinge scopurile. Dacă credem Scripturile atunci până şi Hitler avea un scop în planul lui Dumnezeu. Ne putem gândi care a fost acel plan dar Dumnezeu ştie mai bine. Cred că şi Ceauşescu a avut un rost în acest plan divin.
Dumnezeu nu a fost de acord cu ei şi cu felul în care ei au lucrat dar s-a folosit de ei. Şi pentru că nu s-au pocăit a venit vremea scadenţei şi fiecare a plătit aşa cum Dumnezeu a hotărât, atunci când îndelunga Lui răbdare a luat sfârşit. Şi nu înseamnă că cei prin care a adus judecată în dreptul lor erau sfinţi şi apreciaţi de Dumnezeu. Au fost doar unelte în mâna Dumnezeului Atotputernic.
Am vorbit despre Obama şi răul pe care el îl face dând frâu păcatului şi îngrădind creştinii. Dar a ajuns unde a ajuns cu acordul lui Dumnezeu. La prima vedere ai spune că diavolul a reuşit să-şi pună omul în funcţia cheie. Însă este Dumnezeu Cel care controlează tot. Putea să-l schimbe pe Obama pentru patru ani şi să-l pună în locul lui pe Mitt Romney care a declarat că va ocroti familia şi va promova valorile Bibliei, dar Dumnezeu nu a făcut aceasta. Obama are un rost în planul lui Dumnezeu chiar dacă Dumnezeu nu este de acord cu el. Şi chiar dacă creştinii încep să simtă în aer mirosul persecuţiei.
Epistola lui Iuda vorbeşte clar despre ceea ce eu încerc să vă spun. Problema în această epistolă era cu cei ce nu se supuneau stăpânirilor şi le batjocoreau. Ori nu aveau voie să facă aceasta pentru că Dumnezeu le-a îngăduit. Şi dacă Dumnezeu spune că este bine aşa atunci nu trebuie să spunem altfel. În acelaşi timp Iuda spune clar că şi pentru cei ce sunt înălţaţi de Domnul în dregătorii şi care, chiar făcând răul, împlinesc tot planul lui Dumnezeu, vine o zi de judecată, dacă nu se pocăiesc. Şi dă exemplu îngerii căzuţi şi cetăţile Sodoma şi Gomora, ba chiar pe cei din poporul Domnului care nu au crezut (v.5-8).
Vedem clar că peste omenire se abat tot mai multe nenorociri. Am putea spune că Satan îşi face de cap. Dar dacă citim cu atenţie cartea Apocalipsa vedem că toate urgiile vin peste pământ atunci când Dumnezeu dă drumul îngerilor pentru a aduce aceste urgii. Nici îngerii lui Dumnezeu şi nici îngerii lui Satan nu mişcă un deget fără ca Dumnezeu să fie de acord. Dacă îngerii întunericului au putere să ispitească, dacă mai fac acest lucru azi, este pentru că Dumnezeu le dă voie. Şi toate aceste rele pe care noi nu le-am vrea lucrează, în final, pentru glorificarea Numelui lui Dumnezeu şi pentru binele celor ce-L iubesc pe El! Nu este de mirare că apostolul Pavel a exclamat în Romani 11 cu 33: “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!”
Am spus toate acestea ca să avem grijă la atitudinea faţă de mai marii noştri. Cât ar fi de răi ei sunt îngăduiţi de Dumnezeu şi noi să nu defăimăm sau să batjocorim ceea ce Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, a hotărât să fie pentru o vreme.
Comunismul la scară mondială începe să fie o realitate. O realitate îngăduită de Dumnezeu! Faptul că ştim aceasta, adică faptul că Dumnezeul nostru este în control, trebuie să aducă în inimile noastre pace şi linişte. Nu tulburare şi tensiune, aşa cum se întâmplă cu ceilalţi. Şi trebuie să ne ţină treji şi veghetori.
Nu putem fi de acord cu răul şi nu-i putem găsi scuze. Creştinul vede şi trebuie să vadă ceea ce nu este bine, dar atitudinea lui trebuie să fie diferită de a celorlalţi. Lupta noastră nu trebuie să fie a-i da jos pe unii şi a înălţa pe alţii ci a căuta ca în toate să se facă voia lui Dumnezeu.
Vin din nou alegerile în România. Cred că creştinii, mai mult decât prin implicarea în campania electorală, sprijinind pe unul sau pe altul, trebuie să se implice în post şi în rugăciune cerându-i lui Dumnezeu să facă aşa cum ştie El că trebuie făcut. Şi apoi să accepte varianta aleasă de Dumnezeu şi să se roage pentru cei ajunşi în funcţii de conducere. Să se roage pentru ei nu pentru că cei ce ajung să conducă ar fi buni şi capabili sau sfinţi ci pentru că la aceasta ne îndeamnă Dumnezeu.
Trebuie să ne uităm la toate acestea şi să-L vedem pe Dumnezeu, pe Domnul Isus Hristos care vine în curând. Cursa lumii a intrat în linie dreaptă. Este un singur lucru de făcut pentru cei ce cred în Domnul Isus şi care Îl aşteaptă cu drag şi dor. Îl citez pe apostolul Pavel:
7 “Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos,
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi, care suntem desăvârşiţi.” (Filipeni 3)
Comment