Nădăjduiesc să nu fiţi dintre cei ce au făcut o obsesie şi o preocupare din a urmări cu sufletul la gură ce se mai întâmplă prin lume. Creştinul trebuie să aibă ochii aţintiţi spre Isus, spre cer, spre răsplătirea care îi aşteaptă pe cei ce cred în Domnul Isus Hristos şi ascultă de El. Din nefericire creştinii azi aşteaptă cu mai multă înfrigurare buletinele de ştiri sau meciul de fotbal decât întâlnirea cu Dumnezeu. De fapt mulţi probabil că nici nu mai prea au întâlniri cu Dumnezeu, fiind mult prea preocupaţi de ceea ce se întâmplă în jur şi de alt fel de întâlniri. Nu relaţia cu El şi descoperirea tainelor cereşti ne mai aduc fiori, aşa cum se întâmpla odinioară cu marii oameni ai credinţei, ci aflarea veştilor din lume. Ori această stare este una deosebit de rea şi care produce mari stricăciuni sufletului uman. Să nu mai vorbesc despre faptul că cei ce procedează în acest fel sunt, în cea mai mare parte, cuprinşi de un sentiment de frică şi îngrijorare.
Deci noi, creştinii, nu trebuie să căutăm senzaţionalul, evenimentele lumii, lucrurile care îi ţin cu sufletul la gură pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu (şi cărora li se prezintă atât de multe subiecte senzaţionale încât nu mai au timp nici să respire) ci să stăm liniştiţi lângă Domnul nostru care ne-a promis însoţire şi călăuzire în toate.
De aceea evenimentul asupra căruia mă voi opri azi nu trebuie să vă facă să stăruiţi asupra lui mai mult decât este nevoie ci să căutaţi să luaţi din el ceea ce vă poate fi de folos şi să insistaţi asupra lucrurilor care au legătură cu veşnicia.
Poate aţi auzit, poate că nu aţi auzit, despre cazul Edward Snowden, caz foarte mediatizat în aceste zile. Pe scurt, este vorba despre un tânăr de treizeci de ani care a lucrat pentru serviciile de informaţii ale guvernului american. În urmă cu circa o săptămână Edward Snowden a dezvăluit faptul că aceste servicii de securitate şi informaţii ale guvernului american sau implicat, mai mult decât credem şi ştim noi, în supravegherea şi urmărirea nu doar a cetăţenilor americani ci a tuturor de pe această planetă. El a mărturisit că, prin intermediul Internetului, şi cu ajutorul şi colaborarea marilor companii care operează în acest domeniu (precum Microsoft, Skype, Facebook, Google, etc) serviciile de informaţii americane, în special Agenţia Naţională de Informaţii (NSA) desfăşoară o intensă activitate de supraveghere a tot ceea ce mişcă pe această planetă, de la simpli cetăţeni până la guvernele lumii.
Dezvăluirile lui au produs o mare tulburare la nivel mondial şi faptul că Edward Snowden are dreptate se vede şi din declaraţiile care s-au făcut de către autorităţile americane (şeful NSA Keith Alexander a declarat că „Edward Snowden a cauzat SUA daune ireversibile”) şi din vânătoarea care s-a pornit pentru ca acesta să fie capturat şi adus în Statele Unite. Deocamdată se pare că se află în Rusia şi lumea stă cu sufletul la gură pentru a afla ce se va întâmpla în final.
Acum, despre faptul că suntem urmăriţi, cred că nu este o surpriză pentru nimeni. Ştiam acest lucru şi, cel puţin pe mine, nu mă surprinde deloc ceea ce a declarat Snowden. Scriam într-un alt material că omenirii i se pregăteşte un alt regim comunist, mai puternic şi mai feroce decât cel pe care l-am cunoscut. Pănă acum doar unele ţări au avut parte de comunism, de acum se urmăreşte instalarea lui la nivel mondial. Metodele de implementare sunt diferite de cele pe care noi le cunoaştem dar sunt mult mai puternice. Dar nu acesta este subiectul materialului nostru.
Faptul că suntem urmăriţi, aşa cum spuneam, nu mă surprinde şi nu mă miră. Şi nici nu îmi strecoară teamă. Spuneam cu altă ocazie că un creştin nu are de ce să se ascundă şi de ce să-i fie teamă. Un creştin trebuie să vorbească în aşa fel încât niciodată, ori cu cine ar fi confruntat, să nu îi fie ruşine şi să nu îi roşească obrazul. Apostolul Pavel vorbeşte de multe ori despre îndrăzneala pe care el o avea, chiar şi în faţa autorităţilor vremii. Faptele Apostolilor 26:
24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25 „Nu sunt nebun, prea alesule Festus” a răspuns Pavel „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite. 26 Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
Un creştin nu complotează, nu umblă cu lucruri ascunse, el spune ce are de spus pe faţă şi în auzul tuturor, de aceea nu are de ce să se teamă. Preocuparea lui este Împărăţia lui Dumnezeu şi glorificarea Numelui lui Dumnezeu şi aceasta nu se poate face în ascuns. Este nevoie de o mărturisire publică.
Este adevărat că uneori creştinul intră în conflict cu autorităţile pământeşti, dar numai atunci când aceste autorităţi pământeşti luptă împotriva lui Dumnezeu şi a planului Său pentru mântuirea oamenilor. Altfel nu este nici un conflict. Creştinul adevărat este cel mai bun cetăţean, cel mai loial, cel pe care te poţi baza, nu fură, nu minte, nu înşală (cum de unii fac toate acestea şi se consideră creştini?). Şi chiar dacă nu este lăsat să-şi manifeste credinţa el tot nu va lupta împotriva regimului decât pe această direcţie a libertăţii de a-L mărturisi pe Hristos şi de a trăi o viaţă conform cu adevărul Scripturii. Un creştin nu va dori putere pământească şi nu va lupta pentru aceasta, înţelegând că toate stăpânirile sunt lăsate de Dumnezeu.
Aşa că nu avem de ce să ne temem şi să ne îngrijorăm atunci când aflăm că suntem filmaţi, monitorizaţi, ascultaţi. Ba chiar trebuie să ne bucurăm ştiind că dacă noi vom vorbi tot timpul despre Împărăţia lui Dumnezeu şi Jertfa Domnului Isus Hristos vor auzi şi cei ce ne urmăresc şi au, în felul acesta, ocazia să cunoască şi ei adevărul şi să fie mântuiţi.
Aceasta nu înseamnă că suntem de acord cu această supraveghere şi cu interferenţa guvernelor în viaţa privată a oamenilor. Această preocupare este una drăcească. Diavolul doar vrea să ştie totul şi să controleze totul. Cei ce procedează în felul acesta nu pentru binele oamenilor o fac ci mânaţi de un duh drăcesc de control şi din dorinţa, tot drăcească, de a-i ţine pe oameni robi. Aceasta intră în conflict cu ceea ce Domnul Isus Hristos a venit să facă. El a venit să îi elibereze pe oameni din robia în care Satan îi ţinea legaţi. Omul a fost eliberat de Dumnezeu şi cine vrea să îl controleze şi să îl facă rob intră în conflict cu Dumnezeu.
Dar este în cazul Snowden un aspect care ar trebui să ne dea de gândit, nouă credincioşilor.
Tânărul de doar treizeci de ani spunea următoarele: „Administraţia Obama se teme de voi, de un public informat. Nu contează câte zile mai trăiesc, voi continua să lupt. Rămân liber şi capabil să difuzez informaţii de interes general. Nu mai contează câte zile îmi voi permite să trăiesc, voi continua să lupt pentru dreptate într-o lume a inegalităţii”.
Această declaraţie a tânărului de doar treizeci de ani m-a pus pe mine pe gânduri.
Are doar treizeci de ani şi spune că nu îi pasă dacă moare pentru adevăr (aceasta mă face să cred că ceea ce a afirmat despre supravegherea populaţiei este adevărat), că adevărul este mai important pentru el decât viaţa, că face ceea ce face şi se jertfeşte nu pentru un scop personal ci pentru binele oamenilor, oameni pe care el îi vrea liberi.
M-am gândit că Edward Snowden are adevărul şi vrea să-l dea oamenilor, spre binele lor, chiar cu preţul vieţii lui, iar noi creştinii avem Adevărul absolut şi nu avem, faţă de oameni, aceeaşi atiutudine ca el.
Adevărul creştin spune că omul este despărţit de Dumnezeu prin păcat şi că pe om îl aşteaptă o pedeapsă veşnică, un chin veşnic, dacă nu rezolvă acest conflict al lui cu Dumnezeu, conflict ivit datorită păcatului, a nescultării omului de Dumnezeu.
Dumnezeu care este sfânt şi drept este obligat de sfinţenia şi de dreptatea Lui, de caracterul Lui, să pedepsească păcatul. Scriptura spune că plata păcatului este moartea. Dar în dragostea Lui imensă Dumnezeu a venit în lumea noastră plină de păcat, a luat trup de om şi a luat asupra Lui păcatul omenirii. El s-a pedepsit pe Sine, luând asupra Lui vina omenirii. Acum păcatul a fost plătit şi dreptatea lui Dumnezeu satisfăcută. Şi orice om care crede în Jertfa Domnului Isus Hristos are păcatul şters, este iertat, restaurat din starea lui de decădere şi împăcat, reconciliat, cu Dumnezeu. Asupra omului care crede în Isus Hristos a trecut sfinţenia lui Dumnezeu şi asupra lui Hristos a trecut vina omului. Păcatul a fost deci ispăşit şi vina iertată. Nu mai este acum nici un motiv de condamnare. Omul este curat înaintea lui Dumnezeu. Adevărul despre această lucrare măreaţă este concentrat în câteva cuvinte spuse de Domnul Isus şi pe care le găsim în Evanghelia lui Ioan, la capitolul 3:
14 „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”
Acest adevăr care poate aduce eliberare pentru toţi oamenii îl deţin creştinii şi este tot mai ascuns de ceilalţi. Răul mare pe care îl fac autorităţile, şi la acest capitol tot SUA este pe primul plan, nu este că ascultă convorbirile noastre şi ne filmează peste tot pe unde mergem, ci că luptă împotriva creştinismului cu toată puterea. Păcatul care l-a pus pe Hristos pe cruce şi care a dus la înstrăinarea noastră de Dumnezeu este acum legiferat. Acum nu doar că păcătuim dar şi găsim de buni pe cei ce păcătuiesc. Homosexulitatea şi perversiunile sexuale sunt apreciate, din pornografia care robeşte şi trimite în iad milioane de oameni guvernele ţărilor iau taxe, prostituţia este considerată o activitate ca oricare alta şi impozitată, iar despre mântuire se spune că o putem avea în multe feluri, nu doar prin Isus Hristos. Chiar dacă El a afirmat despre Sine că: ”Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Problema omenirii aici se află iar adevărul este tot mai ascuns şi mai greu de ajuns la el. Sunt atâtea capcane, atâtea minciuni, atâtea înşelătorii, atât de multă confuzie încât bieţii oameni nu mai cunosc Calea. Creştinii însă o au, sau ar trebui să o aibă. Şi cei mai mulţi dintre noi tăcem. Consecinţa este că oamenii merg în iad. Este adevărat că unii nu vor să creadă dar tot atât de adevărat este că nu au ajuns să creadă pentru că Adevărul, Hristos, nu a fost prezentat aşa cum ar fi trebuit, cu dragoste, prin puterea Duhului Sfânt. Viaţa noastră de creştini căldicei, trişti şi apatici, nu motivează pe nimeni să-L caute şi să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos. Prin felul în care trăim noi mai mult îi îndepărtăm pe oameni de Hristos şi de adevăr decât să îi apropiem de El. Nu degeaba spunea Domnul Isus că dacă cineva nu este gata să renunţe la tot, ba chiar la viaţa lui, nu este vrednic de a-L urma pe El, de a fi ucenicul Lui. Şi nu degeaba spunea apostolul Pavel că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele pentru că oamenii vor fi, în primul rând, iubitori de sine. Aşa suntem noi, creştinii. Am transformat credinţa creştină într-o religie în care avem toate avantajele, totul se face pentru noi, iar în final vom avea şi cerul, fără să facem nimic pe acest pământ. Ne iubim atât de mult pe noi încât venim la credinţă pentru că Dumnezeu ne vindecă, ne dă bani, ne dă loc de muncă, ne dă soţ sau soţie, ne dă maşină şi casă, prieteni şi fericire. Dar toate acestea nu sunt decât semnul că ne iubim mult, foarte mult. Iar dragostea de sine este păcatul de căpătâi al zilelor din urmă (2 Timotei 3:1-2). Nimeni nu mai vrea să sufere pentru Hristos şi să poarte crucea în fiecare zi. Iubim crucea lui Isus şi ne-o atârnăm la gât ca să putem dovedi prin ceva că suntem creştini, dar crucea noastră nu mai este demult, am renunţat la ea.
Edward Snowden şi-a luat crucea şi a spus că viaţa lui nu mai contează, că singura lui raţiune de a trăi este ca oamenii să cunoască adevărul şi să nu se lase înşelaţi. El este cel ce va acuza odată milioane de creştini fireşti care trăiesc doar pentru ei şi care nu mai vor să moară pentru Hristos, care nu ies să proclame adevărul şi îl ţin, în felul acesta, ascuns de urechile şi inimile oamenilor care au nevoie de el pentru a fi mântuiţi.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.