Geert Wilders este preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, o figură în plină ascensiune în spectrul politic din această ţară. În urmă cu doar câteva zile partidul lui a obţinut un succes deosebit în cadrul alegerilor municipale din Almere, unde s-a situat pe primul loc, iar în Haga s-a situat pe locul doi.
Despre Partidul Libertăţii din Olanda se spune că este un partid de extremă dreapta. Unul din subiectele centrale ale discursului lui Geert Wilders este islamizarea Europei dar nici România nu a scăpat neatinsă de atacul celui mai în vogă politician olandez, după cum este descris de către unii comentatori. El s-a declarat împotriva aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană acuzând în primul rând corupţia din aceste două ţări şi faptul că banii europeni ajunşi în aceste ţări, din cauza corupţiei, vor fi folosiţi într-un mod nepotrivit. Deşi nu ne place această atitudine, dacă suntem sinceri va trebui totuşi să recunoaştem că, cel puţin în această problemă, Geert Wilders are dreptate. Corupţia în România este instalată de sus şi până jos şi clientelismul politic este aproape regulă.
Problemele lui Geert Wilders însă nu i se trag de la români sau bulgari, ci de la musulmani. Pentru-că atacul lui cel mai puternic este împotriva acestora. El consideră islamul cea mai mare ameninţare pentru Europa şi şi-a făcut din lupta împotriva islamizării acestui continent capul său de afiş. Aceasta i-a atras ura musulmanilor care au pus un premiu pe capul lui. Din această cauză Geert Wilders este tot timpul păzit de bodyguarzi şi îşi schimbă frecvent adăpostul.
Vorbind în faţa adunării unor factori politici internaţionali, în urmă cu câteva zile, la New York, Geert Wilders afirma:
„S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însăşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.”
„Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă. Şi dacă este, ajunge s-o regrete. Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie. Este o lume a eşarfelor de cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor. Ai moschei la multe colţuri de stradă. Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi. Cu greu veţi găsi vreo activitate economică. Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi. Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.
Există acum mii de moschei în toată Europa. Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine. Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschee care să facă să pară şi mai pitică fiecare biserică în acea regiune. Semnalul este evident: Noi dominăm!”
„Multe cartiere din Franţa sunt astăzi zone “de necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal. În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.
Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel. Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernard Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.”
„Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane. Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii. Islamul înseamnă “resemnare” sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentrucă se străduieşte să obţină “sharia”. Dacă vreţi să comparaţi islamul cu ceva, comparaţi-l cu comunismul sau cu naţional- socialismul, toate acestea fiind ideologii totalitare.
Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul “cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat “Mein Kampf” cu Coranul. Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori. Eu susţin Israelul. Întâi, pentru că este patria evreiască după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitzul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima nostră linie de apărare. Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, frustrând avansarea teritorială a Islamului.”
Am citat din cuvintele lui Geert Wilders pentru a înţelege de ce musulmanii sunt atât de porniţi împotriva lui. Am putea spune că înţelegem şi totuşi este greu de înţeles. El este acuzat de un discurs care promovează ura dar duşmanii lui care l-au ameninţat public cu moartea sunt liberi să-şi afirme intenţia chiar în faţa autorităţilor, a poliţiei şi a factorilor care ar trebui să asigure liniştea şi ordinea. Aşa că ne putem întreba: cine este totuşi mai vinovat? Cel ce are curajul opiniei sau cel ce ameninţă cu moartea?
Dar nu vreau să mă constitui în apărătorul lui Geert Wilders şi nu acesta este scopul acestor rânduri. Când am citit discursul politicianului olandez la reuniunea din New York gândul meu s-a îndreptat pe o altă direcţie.
Dacă nu eşti foarte bine atent la ceea ce se întâmplă, dacă citeşti toate argumentele aduse de politician în sprijinul afirmaţiilor sale, dacă şi vizionezi filmul „Fitna” produs de acelaşi Wilders şi care are aceeaşi temă, eşti tentat să îi dai drepate şi să consideri cu adevărat islamul o ameninţare la adresa Europei.
Şi dacă este aşa atunci măsurile restrictive propuse de Wilders împotriva musulmanilor, chiar dorinţa lui de a-i trimite pe aceştia înapoi în ţările lor de origine şi de a le îngrădi drepturile în ţările de adopţie nu mai par chiar ieşite din comun. Cu alte cuvinte Wilders oferă soluţii restrictive şi atât. El nu merge mai departe în analiza lui de ce s-a ajuns aici şi dacă o face o face într-un mod total neadecvat şi care nu oferă răspuns la problemă. Wilders crede că s-a ajuns aici din cauza neatenţiei guvernanţilor care nu ar fi trebuit să acorde musulmanilor dreptul de a locui în Europa. Pentru el aceasta este marea greşeală, pe lângă altele mai mici care ţin de organizare şi acordarea de drepturi.
Am realizat greşeala mare pe care o face Wilders în analiza lui dar şi capcana care ne pândeşte pe noi, creştinii, când abordăm acest subiect, foarte delicat.
În ultimă instanţă Wilders se plânge că creştinii pierd teren în faţa musulmanilor. Că numărul creştinilor scade în Europa în detrimentul musulmanilor. Şi vinovaţi de această stare de lucru sunt musulmanii. Aici este greşeala lui!
Situaţia este îngrijorătoare, este adevărat, dar vinovaţi nu sunt musulmanii ci creştinii. Problema nu a fost că în Europa au început să vină musulmani ci că în Europa „creştină” ei au găsit o societate decadentă, care nu are nimic de-a face cu creştinismul, în afară de nume. Musulmani atacă femeile „creştine” îmbrăcate decadent şi le numesc „curve”sau bărbaţi care consumă alcool în timpul Ramadanului. Evident că musulmanii greşesc şi că ceea ce ei numesc dreptate în numele lui Alah nu este decât un lucru oribil în faţa adevăratului Dumnezeu, evident că se înşeală crezând că în felul acesta sunt plăcuţi lui Dumnezeu, dar fondul rămâne acelaşi: au drepate când acuză starea deplorabilă a creştinismul din Europa. Altfel spus, ei care ar fi trebuit să Îl găsească în Europa pe Hristos, în chipul celor credincioşi, au găsit un chip fals. Problema nu a fost că în Europa au venit musulmani. A fost chiar o oportunitate pentru ca aceştia să audă despre jertfa lui Hristos şi să-L găsească pe El în mijlocul creştinilor şi apoi să creadă în El şi să fie mântuiţi. Problema a fost că în Europa musulmanii nu au găsit un creştinism autentic ci unul fals.
Europa s-a întors de multă vreme cu spatele la Dumnezeu. De mult creştinismul este doar o formă lipsită de conţinut, ca o coajă de nucă goală în interior. Dacă creştinismul ar fi fost ceea ce ar fi trebuit să fie, aşa cum a gândit Dumnezeu lucrurile, musulmanii nu ar fi putut face nimic.
Wilders este îngrijorat că numărul moscheilor din Europa creşte dar, ciudat, nu este îngrijorat de faptul că bisericile din Europa se închid într-un ritm de-a dreptul alarmant, sau că cele care încă nu s-au închis sunt pustii, spre deosebire de moschei care sunt pline de credincioşi.
În cuvintele care urmează vă invit să vedeţi care este starea creştinismului în Europa, cît de departe am ajuns pe drumul rătăcirii:
Zilele care au trecut, în Irlanda, s-a sărbătorit una dintre cele mai mari sărbători a creştinilor din această ţară, sărbătoarea Sfântului Patrick. Iată cum descrie un ziar din România ce s-a întâmplat la această sărbătoare: „Sute de mii de oameni din toată lumea au sărbătorit până azi noapte târziu ziua Sfântului Patrick, patronul irlandezilor. Au fost parade, concerte şi, fireşte, bere din plin sau cafele irlandeze cu whisky consumate în celebrele pub-uri.
Petrecerile s-au ţinut lanţ nu doar la Dublin. Cam 13 miloane de pahare de bere s-au băut în Irlanda. Au curs râuri de bere de ziua Sfântului Patrick şi petrecerile continuă încă cinci zile.”
Nu doar Irlanda este în situaţia aceasta. Nu de multe zile am fost în Germania şi am constatat lipsa aproape totală a interesului pentru Dumnezeu şi Biserică. Şi aici sărbătorile sfinţilor sunt combinate cu carnaval şi sărbători păgâne astfel că unii nici măcar nu mai ştiu cum ar trebui să fie creştinismul. Deruta şi confuzia în ceea ce priveşte credinţa creştină sunt totale.
Dar nici pedeapsa lui Dumnezeu nu întârzie să vină. Discutam, în Germania, cu o credincioasă care lucrează în sistemul de sănătate din această ţară şi care mi-a vorbit despre ce se întâmplă în maternităţi. Spunea că este de-a dreptul tulburată văzând numărul foarte mare de copii care se nasc cu tot felul de malformaţii. Noii născuţi sănătoşi sunt deja excepţii. Aceasta din cauza felului de viaţă al mamelor din Germania. Alcoolul, tutunul, imoralitatea, stresul, neglijarea familiei în detrimentul profesiei, amânarea unei sarcini până la o vârstă mai înaintată, după ce mama şi-a trăit viaţa din plin, toate acestea fac ca, în final, copii să aibă de suferit, şi implicit familia şi societatea. Ceea ce nu se întâmplă în cazul musulmanilor. Ei aduc pe lume copii mulţi şi sănătoşi. Pentru-că ne permitem să schimbăm regulile lui Dumnezeu în ce priveşte familia şi viaţa în general suportăm conseciţa.
Nici în România, declarată în proporţie covârşitoare creştină, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Şi aici sărbătorile sunt tot mai asemănătoare cu sărbătoarea Sfântului Patrick. Şi aici desfrâul şi distracţiile sunt pe primul loc şi, de multe ori, tonul la desfrâu şi petreceri îl dau chiar cei ce ar trebui să tragă un semnal de alarmă pentru poporul care, la fel ca odată evreii în faţa viţelului de aur făurit de Aaron, „s-a sculat să mănânce şi să joace”.
Dumnezeu s-a scârbit de mult de această stare a creştinismului nostru. Ne-a lepădat demult şi şi-a întors faţa de la noi. Pasajul din Ieremia capitolul 18 este cel care vorbeşte cel mai bine despre ce înseamnă, în ochii lui Dumnezeu, părăsirea căilor Lui. Iată ce spunea Dumnezeu prin gura acestui profet:
7 „Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.
8 dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.
9 Tot aşa însă, deodată zic despre un neam sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.”
11 „De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!”
12 „Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”
13 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Întrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.
14 Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare?
15 Totuşi poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,
16 făcând astfel din ţara lor, o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap.
17 Ca vântul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmaşului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!”
De-a lungul istoriei păgânii au fost unealta prin care Dumnezeu Şi-a pedepsit propriul popor. Atunci când acesta a devenit neascultător şi s-a stricat, închinându-se la idoli şi trăind în păcat, Dumnezeu a trimis împotriva lor împăraţii păgâni care până atunci nu au avut nici o putere. Raportul de forţe se schimbă nu din cauza contextului politic sau din cauza greşelilor guvernaţilor ci din cauza îndepărtării sau apropierii de Dumnezeu. În Psalmul 81 găsim următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu:
8 „Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!
9 Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10 Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea!”
11 Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.
12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
14 Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15 cei ce urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu, şi l-aş sătura cu miere din stâncă.”
Nu duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt problema ci poporul însuşi. Păcatul poporului Său Îl face pe Dumnezeu să trimită pedeapsa peste cei ce odată au fost binecuvântaţi. Şi acest aspect îi scapă lui Geert Wilders.
Ce mai contează dacă peste douăzeci sau cincizeci de ani Europa va fi musulmană şi islamul va domina? Acesta este un aspect nesemnificativ. Pentru-că azi Europa numai creştină nu e. Este de-a dreptul păgână. Dezmăţul, homosexualitatea, idolatria, traiul bun şi nepăsarea faţă de poruncile lui Dumnezeu l-au determinat pe Creator să-Şi întoarcă faţa de la Europa. Şi una dintre ţările care a întors aproape complet spatele lui Dumnezeu este Olanda lui Geert Wilders. Consumul de droguri, libertăţile sexuale şi mai nou libertăţile pentru homosexuali, au făcut ca această ţară să fie o campioană a desfrâului şi a imoralităţii.
Prin urmare Geert Wilders nu apără creştinismul ci o societate decadentă care vrea să trăiască în păcat, care nici măcar nu mai ştie ce înseamnă să fii creştin. Iar pedeapsa lui Dumnezeu pentru o astfel de societate poate fi islamul. Ceea ce nu înseamnă că islamul este credinţa dată de Dumnezeu oamenilor spre a fi mântuiţi, ci că poporul Lui poate fi pedepsit chiar prin cei ce-i sunt duşmani.
Publică un comentariu