Ultimul subiect abordat în cadrul acestei rubrici a fost cel al felului în care se fac traducerile moderne ale Bibliei. Se pare că cineva (oare cine?) încearcă să ne inducă în eroare şi să deformeze adevărul. Dar nu aşa a fost încă de la începutul omenirii, atunci când şarpele a înşelat-o pe Eva?
După editorialul despre traducerile moderne al Bibliei, cineva mi-a scris că a citit pe undeva cum că există un plan la care sunt chemate să lucreze organisme internaţionale susţinute de liderii politici, în vederea traducerii Bibliei. Se vrea însă o traducere care să fie acceptată la nivel mondial şi care să înlocuiască toate celelalte traduceri existente până acum. Interesantă idee; şi plauzibilă. Cine ştie? Poate fi o compilaţie între Biblie, Coran şi Cartea lui Mormon, ca să-i mulţumească pe toţi cei ce nu-L caută pe Dumnezeu. Ideea este că cineva vrea să gândească în locul nostru şi să ne spună cum să trăim şi ce să credem.
De fapt prin tot ceea ce vedem în jurul nostru şi, funcţie de oferta pe care o acceptăm, ne organizăm viaţa într-un fel sau altul. Paradoxul mare în care se află omul este că, pe măsură ce i se spune că este tot mai liber (şi se lasă să creadă că aşa ar fi), el este tot mai legat şi mai influenţat. Nu îmi place să vorbesc prea mult despre conspiraţii, ceva nu mă lasă să fiu în elementul meu când se atinge acest subiect, pentru că eu vorbesc despre şi cred într-un Dumnezeu Suveran care face tot ce vrea şi care râde de planurile oamenilor. Dar nu pot să nu văd că pe zi ce trece omenirea este tot mai oarbă şi mai înşelată şi că mijloacele de informare în masă sunt elementele care, cel mai mult, strecoară confuzie şi prin ele mintea umană este ţinută sub control.
Hitler a fost influenţat de un mod de gândire al unora de dinaintea lui sau contemporani cu el; Stalin, sau orice alt dictator, la fel. Iar cei de dinaintea lor au fost şi ei influenţaţi de cineva, aşa cum suntem şi noi azi de unii care au fost înaintea noastră sau trăiesc alături de noi.
Dacă mergem în urmă până la prima filă din istoria omului constatăm că omenirea a urmat una din două direcţii de gândire şi că influenţele au venit fie din partea lui Dumnezeu fie din partea lui Satan. Dacă, în timp, se pare că ar fi mult mai multe surse de influenţă, aceasta este doar pentru a produce mai multă ceaţă şi confuzie, dar sursele rămân doar acestea două şi nu mai este încă una.
Aşa este şi în cazul religiei. Par a fi mai multe căi dar nu sunt decât două. Una este calea lui Hristos şi care duce spre cer, iar cea de-a doua (oricât de multe variante ar cuprinde – tocmai multitudinea lor strecoară confuzie) este calea înşelării promovată de diavol şi duce spre iad, spre pierzare veşnică.
Dumnezeu a văzut confuzia în care ne aflam şi a venit în lume, luând chip de om, pentru a aduce lumină în viaţa noastră şi pentru a ne scoate din încurcătură. El a spus despre Sine că este Calea, Adevărul şi Viaţa şi că nu este altă cale spre cer decât prin El. Afirmaţiile Lui au fost dovedite prin fapte şi Biblia vorbeşte lămurit şi desluşit despre faptul că El nu are început, că toate stau prin El şi că toate se vor supune Lui. Domnul Isus Hristos a dovedit că este Dumnezeu şi că este demn de crezare.
Zilele trecute am citit în presă despre apariţia unui film care a fost prezentat ca cel mai controversat film al anului. Bineînţeles că nu l-am văzut pentru că am citit care este subiectul filmului şi mi-a fost de ajuns. M-a durut să văd că un film pornografic este prezentat ca şi o operă de artă iar regizorul ca şi un om de valoare, care are un cuvânt greu de spus în această generaţie.
În România s-a produs oarecare agitaţie deoarece o comisie a CNA care are rolul de a superviza producţiile cinematografice şi de a hotărî dacă ele pot fi prezentate sau nu în spaţiul public (cinematografe sau posturi de televiziune), a interzis ca acest film să fie prezentat în cinematografele din ţară. În alte ţări din Europa se apreciază că persoanele de pe la vârsta de 16 ani în sus pot viziona pelicula în cauză. În parenteză fie spus eu cred că şi numai trailer-ul acestui film ar trebui să fie interzis la vizionare.
Dar, după anunţarea acestei decizii a comisiei CNA, unii au sărit în sus şi au spus că ne aflăm pe vremea dictaturii lui Ceauşescu, că cenzura funcţionează din nou şi tot felul de astfel de acuze. Eu m-am bucurat de decizia comisiei, deşi ştiu că nu se face primăvară doar cu o floare. Dar şi o floare îţi poate aduce bucurie, mai ales în mijlocul iernii geroase. Dar ideea este alta.
M-am gândit cine sunt cei ce hotărăsc ce este bine şi ce nu pentru noi, să zicem în această privinţă, a filmului cu pricina. În Germania sau Belgia sau Spania cineva spune: filmul poate fi vizionat. În România cineva decretează că acesta este un pericol şi prin urmare unii (aşa cum am citit) vor alege să meargă să vadă filmul în Moldova, unde este acceptat la vizionare.
Şi cu altă ocazie m-am gândit la acest aspect, atunci când am citit că filmele sunt evaluate de tot felul de comisii care hotărăsc dacă acestea sunt potrivite sau nu pentru copii, adulţi, şi dacă pot fi vizionate, când şi la ce oră. Bineînţeles că 99,9% dintre noi nu ştim cine sunt cei ce hotărăsc aceste lucruri şi mulţi (aproape toţi) merg pe mâna acestor comisii. Îi lăsăm pe ei să hotărască ce este bun sau rău (dacă mai este ceva rău azi?) pentru noi şi copiii noştri.
Am ajuns atât de indolenţi, de leneşi şi de lipsiţi de atenţie, atât de creduli, încât nu ezităm să ne dăm pe mâna cuiva pe care nici măcar nu-l cunoaştem şi nu ştim cum gândeşte, ce repere şi valori are. Se induce ideea că cei ce hotărăsc pentru noi ar fi specialişti. Specialişti în filme, în educaţie, în mâncare, în cum să ne petrecem timpul liber, în relaţii de familie şi creşterea copiilor, de fapt în orice domeniu. Noţiunea de „specialist” ne bagă în încurcătură, sau ne dă o linişte falsă. Ni se spune, cu alte cuvinte, că noi nu suntem în stare să luăm decizii dar, să fim liniştiţi, cineva care se pricepe le va lua pentru noi şi putem să ne încredem în el (în ei). Vă daţi seama că de fapt aşa trăim azi? „Specialistul” ne spune cum să ne îmbrăcăm, cum să ne aranjăm casa, cum să ne organizăm timpul liber, ce maşină să ne cumpărăm şi când să o schimbăm, dacă să mă căsătoresc sau nu, dacă să am copii sau nu, care să fie viaţa intimă, ce suc să beau şi cum să mă tund. Fără „specialist” suntem handicapaţi şi nu mai ştim şi nu mai putem face nimic. Specialistului i se mai spune şi „consilier” şi azi nu doar preşedinţii nu se descurcă fără consilieri; nici noi. Îi avem şi chiar îi plătim cu bani mulţi atunci când achităm costul abonamentului la compania de televiziune prin cablu sau când ne abonăm la ziarul preferat. Ne dăm pe mâna altora şi îi lăsăm să gândească în locul nostru. Credem că este mult mai comod aşa dar, de fapt, este mult mai costisitor si mai nociv decât dacă ne-am lua în serios sarcina de a gândi noi şi de a căuta adevărata sursă a adevărului.
Din nefericire facem această greşeală chiar şi atunci când vorbim despre Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni nu fac nici măcar efortul minim de a ridica un pai de jos în această privinţă. Nu gândesc şi nu judecă ce este adevărat şi drept şi în ceea ce priveşte credinţa lor. Se lasă purtaţi de vânturi şi valuri de învăţături stricate care în loc să facă bine fac rău. Dacă nu ne alegem bine mobila şi nu ne mai place peste două luni după ce am cumpărat-o, poate însemna un mic dezastru pentru unii, dar se poate repara cu ceva efort financiar. Dar a merge pe mâna şarlatanilor religioşi are consecinţe veşnice care nu mai pot fi reparate niciodată! Dar nici în această privinţă oamenii nu vor să judece şi apelează la specialişti.
În cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 4, găsim un pasaj minunat care are legătură cu subiectul nostru. Este vorba despre un pasaj în care apostolii Domnului Isus sunt traşi la răspundere de mai marii religioşi pentru că au vindecat un om bolnav şi mărturiseau credinţa în Domnul Isus Hristos:
5 „A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,
6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
9 Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10 s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
11 El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”
12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”
13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
14 Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15 Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s-au sfătuit între ei,
16 şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui.
17 Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”
18 Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;
20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”
Dacă tot vorbim despre specialişti atunci Petru şi Ioan ar fi trebuit să accepte autoritatea bătrânilor, cărturarilor, a preoţilor şi marilor preoţi ai lui Israel. Dar ei au ales altă variantă. Ei l-au cunoscut pe Dumnezeu şi nu au acceptat ca alţii să gândească în locul lor. Au ales felul de a gândi, de a vedea lucrurile, al lui Dumnezeu.
În orice cult sau grupare religioasă ai privi sunt oameni care nu gândesc şi se lasă duşi de val. În unele grupări sunt mulţi, dacă nu toţi, iar în altele mai puţini, dar sunt. Aceştia sunt leneşii spirituali care în loc să caute adevărul citind Scripturile Sfinte şi căutând faţa lui Dumnezeu, primesc de bun tot ceea ce aud de la alţii care par a fi instruiţi şi informaţi, fără nici un fel de discernământ şi judecată. Consecinţele sunt catastrofale şi aici pe pământ dar mai ales în ceea ce priveşte veşnicia.
Să te dai pe mâna „specialiştilor” religioşi este o mare tragedie. Pentru că aceştia, marea majoritate dintre ei, sunt comercianţi de suflete. Să nu vi se pară această titulatură ca fiind deplasată sau prea aspră pentru că Biblia este mult mai categorică şi vehementă atunci când vorbeşte despre comercianţii de suflete, de profitorii spirituali. Să vă dau doar trei citate care se referă la aceştia. Primul este din Epistola lui Iuda:
11 „Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!
12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.”
Al doilea este din 2 Corinteni, capitolul 11:
13 „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.”
Al treilea este din Galateni, capitolul 4:
17 „Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei.”
În Apocalipsa, la capitolul 18, se vorbeşte despre căderea Babilonului, a sistemului anticristic pe care mai marii lumii acesteia l-au clădit sub inspiraţia lui Satan şi care ia tot mai mari proporţii în zilele pe care le trăim. Dar Dumnezeu va nimici acest sistem la vremea hotărâtă de El şi avem motive să credem că acel timp al nimicirii Babilonului actual nu este departe. Iată ce scrie în Apocalipsa:
9 „Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.
10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” –
11 Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramă, din fier şi de marmură;
13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.”
Este ciudat că printre lucrurile cu care s-a făcut comerţ şi care au constituit scopul în sine al omenirii, raţiunea de a trăi, şi care se concretizau în bani, se menţionează şi „sufletele oamenilor”.Cine să se joace cu ele, să se folosească de ele, dacă nu liderii religioşi? Şi cum te poţi juca cu sufletul omului şi să profiţi de el? Ţinându-l în ignoranţă şi în întuneric spiritual dar făcându-l să creadă că el merge pe singura cale dreaptă şi că a se abate de la ea înseamnă rătăcire.
Văd oameni înşelaţi peste tot. Atât de adâncă este înşelarea încât cei mai mulţi se uită cu ură şi răutate la cei ce vor să le facă bine şi să-i ajute să iasă din mlaştina rătăcirii. Şi au ajuns în această stare rea pentru că s-au mulţumit ca alţii să gândească pentru ei.
Am fost şi eu tentat uneori, luându-mă după cei de lângă mine, să apelez la oameni atunci când am fost într-un impas din punct de vedere spiritual, când nu am ştiut cum să rezolv o anumită problemă. De multe ori am fost pe punctul să scriu un email, să dau un telefon, sau să vorbesc cu cineva ca să mă lumineze în privinţa respectivă. Dar am ajuns să înţeleg că acest mod de a proceda este deosebit de periculos. Dar este facil. Este mult mai uşor pentru mine aşa decât să caut faţa Domnului în rugăciune, citirea Scripturilor şi chiar şi post, pentru a primi un răspuns de la El. Această a doua metodă de a primi răspuns este evitată şi pentru că s-ar putea ca răspunsul să întârzie săptămâni sau chiar luni de zile. Dumnezeu chiar nu este servitorul nostru şi uneori îşi mai permite să întârzie. Tentaţia telefonului este că pot rezolva problema instant. Ori într-o lume care nu mai are răbdare nici măcar să fiarbă supa ci o preferă pe cea instant, a aştepta în tăcere şi umilinţă răpunsul Domnului a devenit un exerciţiu demodat şi plictisitor. Şi de aceea au apărut specialiştii religioşi care rezolvă orice problemă cât ai bate din palme. Asta cere lumea, asta îi dăm.
Sigur că este un pericol şi aici. Pericolul constă în a fi mândru şi a crede că tu nu ai nevoie de nimeni. Te descurci singur şi nimeni nu-i ca tine. Dacă aşa gândim nu-i bine. Dar trebuie să fie accea smerire înaintea lui Dumnezeu şi recunoaştere a nevredniciei proprii, a totalei dependenţe de Dumnezeu şi apoi acceptarea ca El să găsească orice formă pe care o consideră potrivită pentru a-mi vorbi, chiar printr-un om pe care El să mi-l trimită providenţial, în aşa fel încât să recunosc clar intervenţia lui Dumnezeu.
Cine gândeşte pentru tine? Care este metoda pe care o foloseşti atunci când nu mai ştii ce să faci? Apelezi la un „specialist” sau te duci la Marele Specialist?
Sfatul meu este să foloseşti mai puţin telefonul sau email-ul atunci când ai o problemă spirituală dar să foloseşti genunchii, Biblia, răbdarea şi, dacă trebuie, lacrimile. Nu se poate să nu vorbească Bunul Dumnezeu unui suflet sincer care aşa caută răspuns la frământările şi problemele lui.
Şi dacă încredinţarea sau sfatul pe care le-ai primit intră în conflict cu Sfintele Scripturi, lasă-le la o parte şi mai aşteaptă în tăcere răspunsul Domnului, căutând faţa Lui. Gândim bine doar atunci când prindem gândul lui Dumnezeu şi-l facem şi gândul nostru.
Comment