În finalul articolului precedent, facând anumite aprecieri asupra stării creştinismului de azi, spuneam că starea de lucruri este de plâns, mult mai rea decât am putut eu să spun. Imediat după ce am scris acel material am primit o scrisoare deschisă a fratelui Petru Popovici, un nume cu greutate în creştinismul românesc, un om care a ajuns la vârsta de 96 de ani şi care are o experienţă deosebită în umblarea pe calea Credinţei. Scrisoarea dânsului confirma ceea ce am spus şi este un strigăt de durere al unui om care L-a iubit pe Domnul o viaţă întreagă, slujindu-l cu toată puterea fiinţei lui. Mărturia de o viaţă a fratelui Petru Popovici dă greutate cuvintelor şi avertizărilor din această scrisoare deschisă. Înainte de a vă invita să citiţi această scrisoare vreau doar să spun că dacă starea creştinismului este cea care este, starea celor ce ar trebui să vegheze şi să tragă semnale de alarmă este la fel de rea. Poporul nu poate fi într-o stare bună dacă paznicii au adormit şi au lăsat lupii să-şi facă făcutele printre oile care nu ştiu în ce parte să o ia. Ba, mai mult, majoritatea vor spune că este bine, că nu a fost niciodată mai bine, şi îţi vor arăta bisericile arhipline în care oamenii se închină la idoli făcuţi după mintea şi imaginaţia lor. Jertfa Sfântă şi lucrarea Duhului Sfânt au fost pervertite şi batjocorite, în timp ce păcatul se zbenguie printre creştinii conduşi de firea pământească. Iată, însă, scrisoarea fratelui Pitt Popovici:
„Domnul să vă înmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei!
Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile. O stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii, obosiţi, au suspendat un serviciu de închinăciune de duminica după masa, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950 noi aveam trei servicii pe Duminică şi adunările erau tixite.
Ce s-a petrecut? Fără să ţineam seama s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Şi Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Şi tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. Şi iată, pe nesimţite, am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2 Timotei 3:5).
Unii vor zice: „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţia de proorocie ci Duhul profetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat înştiinţarea ca noi să nu ajungem în acea stare. Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte, fără ea, devin surogate. Nu e mirare că nu mai e căutarea celor pierduţi. În cele mai multe locuri la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiţilor, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorţuri, duşmănii. Şi biserica nu mai e Biserică ci sinagogă a Satanei.
Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Şi ce mare e răspunderea noastră! Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta şi închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă Internetul, şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina Lui, smereşte-te şi şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune. Topiţi-vă în faţa Lui pentru răcirea dragostei. În toate trezirile spirituale Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Şi lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Luca 21:25-26).
Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumnezeu care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
În glorioasa Lui slujire,
bătrânul frate Petru Popovici”
Duhul Sfânt l-a conştietizat pe fratele Popovici de gravitatea renuţării la post şi rugăciune şi i-a arătat unde poate duce aceasta, în timp. Acum se culeg roadele în acele adunări care au înlocuit rugăciunea şi postul cu alte lucruri care gâdilă firea: muzică, teatru, părtăşii fireşti, traiul cu nepăsare, etc. Am cunoscut personal dezastrul la care se poate ajunge în adunările care au urmat o cale a lor, nu calea Domnului. Păcatul s-a infiltrat şi a dus la asemenea dezbinări şi stări de lucru încât este şi greu să vorbeşti despre ele. Şi după ce dezastrul s-a întâmplat singura întrebare a creştinilor care prin traiul lor firesc au cauzat răul care i-a atins a fost: „Ce păstor nou să aducem?”. Nimic despre pocăinţă, nimic despre post şi rugăciune, nimic despre smerenie şi lepădarea lucrurilor lumii, fireşti, în care au fost legaţi de Satana prin nevegherea lor. Trist este că, de cele mai multe ori nu învăţăm nici din greşelile noastre şi nici ale altora. Şi dacă nu învăţăm starea poate ajunge chiar mai rea decât fratele Popovici a mărturisit.
Şi când spun că se poate ajunge mai rău mă refer la un alt material pe care l-am primit în urmă cu câteva zile. Este vorba despre un sondaj făcut de o renumită agenţie de sondaj de opinie din Statele Unite. Este vorba despre Barna Group. Barna Group este o agenţie creştină care, printre altele, sondează pulsul creştinilor din diverse ţări, în special din SUA.
Rezultatul sondajului este de-a dreptul şocant. Iată de ce:
Conform sondajului 54% dintre bărbaţii creştini vizualizează pornografie, dar dacă se face un studiu pe categorii de vârstă atunci tinerii creştini americani vizualizează pornografie în procent de 79%, iar 29% dintre ei o vizualizează zilnic!
Conform studiului femeile creştine americane vizualizează pornografie în proporţie de 15% cel puţin o dată pe lună!
Aproape că nu există diferenţe între cei care nu se declară creştini şi creştini. Incidenţa vizionării de pornografie între cei care nu se consideră creştini este de 65% la bărbaţi şi 30% la femei.
Dintre bărbaţii creştini intervievaţi doar 3% spun că nu au vizualizat pornografie niciodată, în timp ce necreştinii stau mai bine, procentul printre aceştia fiind de 6%!
Mă gândesc la acele mulţimi de tineri „creştini” pe care îi vedem în marile biserici sau la concertele de muzică „creştină”, legănându-se pe ritmurile muzicii, cu mâinile ridicate, cu ochii daţi pe spate, spunându-I lui Dumnezeu cât de mult Îl iubesc şi că sunt ai Lui cu tot ceea ce au ei, că El e totul pentru ei şi că vor să fie plini de Duhul Sfânt… Şi 79% dintre ei, adică aproape toţi, după ce pleacă de la „închinare” se răcoresc cu pornografie… Şi mă mai gândesc la multe dar mi-e şi frică să le spun… Într-o situaţie similară Dumnezeu mustra poporul Său, prin gura prorocului Isaia:
10 „Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12 Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15 Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline de sânge!”
Mă gândesc ce s-ar putea face? Cum s-ar putea ieşi din această situaţie nespus de rea? Îm vin în minte cuvintele Domnului spuse prorocului Ioel, în capitolul 2 al cărţii sale:
12 „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!
13 Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite.
14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
15 Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!”
16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!
17 Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?”
Îi mai pasă cuiva, în afară de bătrânul frate Popovici, că Numele Domnului este vorbit de rău din pricina celor ce Îi poartă numele dar care nu seamănă cu El şi că oamenii merg spre iad cu grămada? Dacă da atunci soluţia este postul, rugăciunea, inimile sfâşiate de durere în bocet şi plânset. Şi lucrul acesta trebuie vestit în fiecare Sion, poporul întreg trebuie îndemnat la pocăinţă. Tineri, bătrâni, copii, chiar şi cei sug, nici mirele şi mireasa nu trebuie să spună că sunt alte lucruri mai importante de făcut acum.
Observ că se întâmplă azi ceea ce scrie în Apocalipsa 22:11 „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”
Lui Daniel, vorbindu-i despre aceste vremuri din urmă în care trăim, Domnul îi spunea:
„Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.”
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment