Amestecul este o problemă gravă în poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu tolerează nici un fel de amestec, Scripturile sunt clare în acest sens.
Atacurile din partea lui Satan sunt normale pentru Biserica lui Hristos, poporul sfânt al lui Dumnezeu, şi vin pe multe direcţii, din afară şi dinăuntru. Cele mai periculoase şi mai distructive fiind atacurile care au loc înăuntrul Bisericii. Cele din afară nu au putut face atât de mult rău, cât au făcut cele dinăuntru. Amestecul fiind o armă distructivă de prim calibru.
Este clar şi evident faptul că în aceste zile are loc un puternic atac din afară, atac prin limitarea drepturilor creştinilor de pretutindeni, prin persecutarea lor, prin marginalizarea lor, prin legi care se dau împotriva lor şi se sprijină păcatul. Aceasta se poate vedea destul de limpede; ce se vede mai greu este atacul dinăuntru, prin amestec. Tema de astăzi este acest amestec şi răul pe care îl aduce în poporul lui Dumnezeu.
Mi-a fost dat să particip în ultima vreme la mai multe nunţi care au avut loc în diferite biserici evanghelice. Elementul care m-a surprins este muzica şi felul în care aceasta a adus amestecul lumii în biserică. La fiecare astfel de eveniment am constatat un puternic spirit lumesc, manifestat prin muzică. În primul rând muzica care poartă numele de sacră, creştină, a ajuns o copie urâtă a muzicii lumii. Şi, în al doilea rând, deja am auzit, fie la masa organizată cu ocazia nunţii dar chiar şi în biserici, chiar piese muzicale din lume ! La una dintre nunţi am văzut cum o doamnă care nu făcea parte din mediul evanghlic şi care se afla la o masă apropiată de cea la care eram, a început să danseze (să se legene în dreapta şi în stânga, stând pe scaun) la auzul ritmului pe care o avea aşa zisa melodie creştină. Sacrilegiul care se face la astfel de evenimente este un lucru care ar trebui să ne tulbure pentru că nu mai există nici o diferenţă între muzica lumii şi cea creştină iar nepocăiţii care participă la astfel de nunţi nu au ce să vadă în sensul de a fi cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu. Dar se pare că nimeni nu mai este tulburat şi sacrilegiul produs din amestec a ajuns să fie considerat normalitate.
Problema de discernământ despre care vorbeam nu este doar a tinerilor care se căsătoresc ci şi a celor ce fac serviciul acesta al muzicii, a celor ce cântă sau aleg muzica pe care o difuzează cu aceste ocazii. Şi unii şi alţii am constatat că sunt complet lipsiţi de discernământ, şi acesta este un lucru deosebit de trist şi cu repercusiuni grave asupre viitorului bisericii. Întâmplarea face ca să ştiu multe lucruri despre muzică pentru că am fost implicat în ea şi înainte de convertire şi după. Scuza pe care o putem acorda celor ce aduc acest amestec stricat la aceste evenimente (şi chiar şi în biserici) ar fi că mulţi nu ştiu ce fac şi nu cunosc ce se întâmplă în muzică. Fie că sunt tineri, fie că sunt lideri spirituali care nu au avut contact cu muzica lumii. De exemplu la un astfel de eveniment câteva fătuţe creştine s-au apucat să cânte melodia lui Leonard Cohen, Hallelujah. Această melodie, în original, nu doar că nu are nimic de-a face cu creştinismul dar chiar ia în derâdere lucrurile sfinte şi are puternice conotaţii sexuale. Cineva, înşelat de linia melodică şi de cuvântul Hallelujah, s-a apucat să facă o traducere a textului (de fapt o adaptare a lui) şi a lansat-o în biserici iar rezultatul a fost că ne-am trezit cu tineri creştini care îşi dădeau ochii peste cap tremurând de emoţii „sfinte” în timp ce făceau cel mai oribil amestec care se putea face şi care a adus otravă în mijlocul poporului sfânt, lucrare care a spurcat sfântul locaş unde ne lăudăm că Domnul este prezent, spurcăciunea fiind asemănătoare cu cea care a avut loc atunci când romanii au jertfit o scroafă pe altarul din Templu, pentru a-l pângări. Şi toate acestea se întâmplă sub privirile îngăduitoare a liderilor creştini sau chiar la îndemnul lor. Şi am dat numai un exemplu de astfel de melodii, pentru că sunt mult mai multe. După reprezentaţia lor, care mi-a produs o mare durere în suflet, le-am spus fătuţelor ce au făcut. Bietele de ele nu ştiau şi nici nu păreau convinse că aveam dreptate, dar mirarea a fost ca cineva de lângă ele, mai în vârstă, să-mi vină cu argumentul că şi Hillsong o cântă. Am rămas stupefiat de acest argument. Dacă Hillsong este reperul după care sortăm şi alegem cântările creştine atunci chiar nu mai avem nici o şansă.
Deci o să-mi spuneţi că mulţi nu ştiu şi nu cunosc aceste legături între muzica lumii şi cea din biserici şi de aceea am ajuns în acest punct. De acord dar nu este o scuză. Faptul că nu ştim şi amestecăm lucrurile sfinte cu cele din lume nu ne face mai puţin vinovaţi. Gândiţi-vă că Anania şi Safira au făcut mult mai puţin de atât şi au fost omorâţi de Dumnezeu. Însă mai este un aspect. Noi vorbim tot mai mult azi de lucrarea Duhului Sfânt şi se insistă mai mult ca niciodată pe această lucrare. Dar de ce Duhul Sfânt pe care pretindem că-L avem şi ne călăuzeşte nu trage semnale de alarmă la prezenţa acestui amestec? De ce lideri creştini nu sunt cutremuraţi de faptul că amestecul este o urâciune înaintea lui Dumnezeu şi-l acceptă? Ce face Duhul Sfânt din ei? Este un singur răspuns la aceaste întrebări: lipsa Duhului Sfânt. Şi dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui. Nu poate sta liniştit Duhul lui Dumnezeu atunci când poporul sfânt aduce în mijlocul lui viţelul de aur şi se închină destrăbălându-se înaintea lui! Astăzi este ca şi atunci când Moise a coborât de pe munte cu tablele legii în mână. Tot poporul, TOT, credea că aduce o slujbă lui Dumnezeu, chiar şi Aaron, şi numai Moise a avut discernământ spiritual. Unii se bucurau crezând că aduc o închinare plăcută Domnului dar Moise s-a învineţit la faţă şi inimă văzând sacrilegiul. Din durerea lui nu doar că a spart tablele legii, scrise de Dumnezeu, dar a chemat pe leviţi să ia sabia în mână şi să omoare pe cei ce au participat la acea sărbătoare păgână: fraţi, prieteni, rude. Au căzut de sabia leviţilor aproape trei mii de oameni. Dacă astăzi cineva ar reacţiona ca Moise am spune că este lipsit de dragoste frăţească şi fanatic. Şi, în numele dragostei greşit înţelese, nimeni nu mai are curajul să ia atitudine fermă şi hotărâtă împotriva păcatului, a amestecului.
Mă gândesc că, dacă tot nu se face nimic pe această direcţie şi lucrurile merg din rău în mai rău, ar trebui să boicotăm nunţile creştine, să nu ne mai ducem la astfel de evenimente. Dar avem obligaţii, prietenii, legături mai vechi sau mai noi, şi ne ducem. Oare nu ne facem vinovaţi şi în felul acesta? Probabil că da. Suntem vinovaţi că nu avem o atitudine fermă atunci când participăm şi lucrurile sunt amestecate. Măcar să avem curajul să ne ridicăm de la masă şi să plecăm la casele noastre şi să ne rugăm. Dacă cei ce ne invită la nuntă ne supun unui chin pe perioada cât durează evenimentul cred că avem şi noi dreptul să plecăm şi să-i lasăm să se simtă bine fără de noi.
Şi nu am adus în discuţie decât un element care aduce amestec – muzica. Pe lângă acesta mai sunt multe altele care, din interior, fac mult mai mult rău decât face duşmanul prin prigoană şi persecuţie. De fapt nu vrem prigoană şi persecuţie nu pentru a trăi mai frumos, mai sfinţi şi mai separaţi de lume ci pentru a ne putea bucura tot mai mult de ea şi lucrurile ei. Chiar nu înţeleg de ce la nunţile creştine (la unele din ele) nu se consumă alcool şi nu se dansează. Nu ar fi nici o problemă pentru cei mai mulţi şi, în felul acesta, ar fi şi o atmosferă mai vioaie. Că am ajuns să ne cam plictisim la nunţile creştine, noi cei plini de Duhul Sfânt şi bucurie sfântă.
Am scris aceste rânduri cu durere. Şi eu am făcut greşeli la începutul vieţii de credinţă şi am fost ispitit cu această capcană a muzicii dar Dumnezeu a avut milă de mine şi nu m-a lăsat să continui în nebunie. El s-a folosit de oameni care să mă avertizeze însă mulţumesc pentru Duhul Sfânt care trăgea semnale de alarmă şi care nu mă lăsa să fiu liniştit în înşelarea mea. Duhul Sfânt este cel mai preţios aliat al nostru şi fără El suntem nenorociţi din pricina alegerilor greşite pe care le putem face. Multă paradă se face azi pe tema darurilor Duhului Sfânt şi mulţi pretind că au aceste daruri. Se va vedea la final ce a fost neghină şi ce a fost grâu, dar eu constat că lipseşte aproape cu desăvărşire darul deosebirii duhurilor şi că discernământul spiritual lipseşte chiar şi la cei ce pretind că-l au. Poate ar trebui să ne rugăm mai mult pentru acest dar al deosebirii duhurilor. Numai că atunci nu am mai fi ridicaţi în slăvi şi purtaţi pe braţe ci am fi ucişi cu pietre de către creştinii fireşti care iubesc lumea şi care vor să petreacă.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment