Am ajuns la ultima parte a materialului care dovedeşte că Biserica Evanghelică (în special bisericile carismatice şi hipercarismatice, dar nu numai) a fost infiltrată de practici şi învăţături care provin din păgânism. Mişcarea sincretică New Age, care şi-a făcut un scop din distrugerea creştinismului evanghelic (în primul rând) a luat aceste practici păgâne şi le-a cosmetizat, dându-le o înfăţişare care să poată fi acceptată de marea majoritate a credincioşilor din aceste denominaţiuni. A instruit şi sprijinit pastori şi lideri care să accepte aceste noi învăţături şi care să le prezinte ca benefice celor mulţi. Prezentăm, în continuare, ultima parte din acest material.
F. Pentru a-şi atinge scopul mişcarea New Age foloseşte anumite traduceri moderne ale Bibliei. Vom vedea, însă, că acestea se abat uneori flagrant de la adevăratul înţeles al Scripturilor.
În cartea apologetică „Deceived on Purpose. The New Age Implication of the Purpose-Driven Church” (Înşelat cu scop. Implicaţiile New Age ale cărţii „Viaţa condusa de scop”), autorul Warren B. Smith prezintă la pag. 24-25 faptul că o nouă traducere parafrazată a Bibliei în engleză, numită The Message (Mesajul), scrisă de Eugene Peterson şi care e cea mai citată dintre versiunile traducerilor Bibliei de către Rick Warren în cartea lui „Viaţa condusă de scopuri”, traducere care a ajuns să fie foarte populară între neo-evanghelici, distorsionează grav multe aspecte din Biblie. Astfel unul din avertismentele Domnului Isus din Mat. 24, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Isus pe muntele Măslinilor despre semnul venirii Lui şi al sfârşitului veacului acestuia, răspunsul lui Isus în Biblie, în Matei 24:4-5, a fost: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.”Dar în The Message apare așa: Matei 24:4 “Aveţi grijă / Fiţi atenţi la înşelătorii care vorbesc de ziua judecăţii de apoi”.
Apoi The Message are inserat exact în mijlocul rugăciunii Tatăl nostru din Mat. 6:9-13 în loc de “precum în cer aşa şi pe pământ” o expresie tipică New Age redată identic ca în literatura ocultă New Age “precum sus așa și jos”. Pentru cei care nu cunoasc însemnătatea acestei expresii oculte foarte vechi redau ceea ce spune Ronald S. Miller şi editorii Jurnalului New Age din SUA: “precum sus aşa si jos; precum jos aşa şi sus, această maximă implică faptul că Dumnezeu transcendent dincolo de universul fizic și Dumnezeul imanent din noi înşine sunt una.”
În cartea lui, „Venirea Cristosului Cosmic” (The Coming of the Christ), preotul episcopalian Matthew Fox, spune: „Prevăd o renaștere, o renaștere bazată pe o inițiativă spirituală… Această nouă naștere va tăia prin toate culturile și religiile și va smulge cu siguranță înțelepciunea comună tuturor tradițiilor mistice vitale, (adunându-le) într-o trezire religioasă globală, pe care eu o numesc „ecumenism adânc”.” La fel ca toți cei care au îmbrățișat spiritualitatea mistică New Age, Matthew Fox promovează în această cartea a lui, ideea de „Cristos Cosmic”, care este prezent în toți oamenii (doctrină opusă Isus Cristos-ului biblic, cel istoric). El spune că Isus a avut doar conștiința cristică, dar nu a fost Cristos, el a fost la fel ca și Mahatma Ghandi, Moise, Buda, etc.
G. O practică nebiblică, dar în acord total cu învăţăturile New Age, este şi „absorbţia puterii divine”; practica aşezării peste morminte pentru a „recupera” puterea divină care a fost prezentă odată în cineva.
Începând cam din anii 90 misticismul (practicile mistice) au început să fie o preocupare crescută în diferitele cercuri sau segmente ale creştinismului. Efectul s-a datorat penetrării treptate a multora din denominaţiunilor creştine de factură pentecostal-carismatică, dar nu numai, cu spiritualitatea şi doctrinele New Age. Fiind vecine cu ezoterismul aceste practici mistice au lărgit diviziunea dintre „credința reală” și „credința pe care o simți” ameninţând să înlocuiască învăţătura biblică sănătoasă cu experienţe conduse de emoţii umane. O astfel de practică mistică este şi „soaking-ul”, numită „soaking prayer”, ce se traduce cu termnul „rugăciune de absorbţie” sau „rugăciunea de îmbibare”, ori „rugăciunea de sugere”. Când se utilizează expresia „soaking in the Spirit” se referă la această practică mistică („soaking prayer”) prin care, chipurile, se poate absorbi mistic “ungerea divină”. Asemănarea cu practicile Yoga, păgâne, prin care se caută umplerea cu energia cosmică sau divină este evidentă.
„Soaking prayer” este descrisă ca “o odihnă în prezenţa lui Dumnezeu”. Aceasta se realizează prin ascultarea într-un loc retras, liniştit, a unor cântece creştine de închinare, stând jos sau culcat pe podea, sau prin intonarea unor rugăciuni, expresii sau cuvinte simple şi scurte, în mod repetat (mantra), pe o periodă lungă de timp, având grijă sau urmărind ca mintea să fie liberă de alte gânduri. În momentul când „simţi” prezenţa lui Dumnezeu, prin anumite manifestări (fizice), ca furnicături pe piele, senzaţie de căldură sau frig, sau un vânt uşor pe care-l percepi că suflă peste corpul tău, trebuie doar să ABSORBI această prezenţă sau sa te lasi ÎMBIBAT de ea! Pentru majoritatea creştinilor acest lucru, deşi pare uşor ciudat, nu este perceput ca fiind neapărat “rău”. Totuşi regula prin care noi evaluăm orice experinţă spirituală în viaţă este Biblia (2 Timotei 3:16-17). Iar atunci când evaluăm astfel (biblic) „soaking prayer” concluzia poate fi una singură: niciunde în Biblie nu poate fi găsit aceste model de rugăciune pe care-l practică cei ce utilizează „soaking prayer”. Rugăciunea, în forma ei cea mai simplă descrisă în Biblie este să chemi numele Domnului (Gen. 4:26), şi, în fiecare caz descris de Biblie, rugăciunea este COMUNICARE cu Dumnezeu. Deşi „soaking prayer” începe în acest mod, sau cel puţin cu această intenţie, totuşi imediat metoda practicării ei depinde de intrarea într-o stare meditativă de transă. Şi exact acesta este momentul când „soaking prayer” înceteaza de a mai fi o practică biblică şi devine mai mult o practică (mistică) de tip New Age sau o practică spirituală care este folosită pe scară largă de religiile panteiste ale Orientului Îndepărtat (Hinduism, Budism, Jainism, etc.).
Nu este nici o îndoială că experienţele cu Dumnezeu pot fi foarte puternice, transformatoare, înălţătoare din punct de vedere spiritual, schimbând viaţa omului înspre mântuire şi sfinţire. Nu atat SCOPUL „soaking prayer” este în sine nebiblic ci METODOLOGIA este cea nebiblică. Aceasta deoarece „soaking prayer” se concentrează pe obţinerea de experienţe cu divinitatea prin metode / practici mistice care provin din păgânism. Astfel ea este identică cu rugăciunea contemplativă, fiind o practica a spiritualităţii contemplative. Rugăciunea biblică este să vorbeşti, să te adresezi lui Dumnezeu în acord cu voia Lui (care trebuie sa fie în mintea noastra – 1 Ioan 5:14).
https://www.gotquestions.org/soaking-prayer.html
Rugăciunea contemplativă a fost, de asemenea, predată în cadrul claselor de studiu la Biserica Bethel a lui Bill Johnson. Cursul lui Bonnie Johnson, „Locul secret”, se desfăşura în vederea „Introducerii şi activării în meditaţie şi rugăciune contemplativă”, cu accent pus pe misticul catolic Bernard de Clairvaux. Lucrarea ei, „Unirea cu Dumnezeu: Un studiu al misticilor, meditaţiei şi miracolelor” este susținută în magazinul online al bisericii Bethel. Casa de Rugăciune de Alabastru, a bisericii Bethel, este deschisă 24 de ore. Potrivit paginii web a bisericii, „Casa de Rugăciune de Alabastru şi grădinile înconjurătoare sunt locuri tăcute şi liniştite, potrivite pentru a te afla în rugăciune contemplativă şi a absorbi prezenţa divină.” Aceasta are drept scop „întâlnirea prezenţei lui Dumnezeu de către oameni”. Această Casă de Rugăciune nu este descrisă ca fiind un loc pentru studiu biblic, sau un loc unde cineva poate aduce cereri stăruitoare și rugăciuni de mijlocire către Dumnezeu. Ea este gândită să faciliteze rugăciunea contemplativă, iar rugăciunea contemplativă, la rândul său, a facilitat intrarea în New Age
http://apologeticindex.info/wpn/wp-content/uploads/2016/03/Atractiile-deosebite-New-Age-ale-pastorului-Bill-Johnson-A-5.pdf
Dacă veţi viziona o înregistrare cu una din întâlnirile celor de la “Catch the Fire”, şi nu numai, veţi vedea că aceştia practică “soakink in the spirit”. Chiar John Arnott afirma că cel de la care a învăţat despre “soaking” a fost Randy Clark, iar cel care, de fapt, a introdus Kundalini în mişcările carismatice a fost William Branham.
http://vegheaza.com/2014/04/21/despre-soaking-in-the-spirit/
Bill Johnson, şi alţii ca el, promovează şi practică un obicei ocult numit “sugerea din mormânt” (grave sucking). El şi alţii, soţia lui, membrii ai bisericilor lor şi studenţii lui de la Şcoala Betel de Lucrări Supranaturale”, se duc la mormintele unor creştini care în viaţa lor pământească au avut faima de făcători de minuni, se culcă pe ele, se roagă acolo, ca să “sugă”, „să recupereze” “duhul sfant” rămas în oasele lor. Comentariile sunt de prisos.
https://www.youtube.com/watch?v=LrHPTs8cLls
https://www.youtube.com/watch?time_continue=8&v=iJlUsObaT20
http://vegheaza.com/2014/04/21/despre-soaking-in-the-spirit/
H. Importanţa modificării spaţiului în care se desfăşoară întâlnirile de cult, a cadrului bisericesc în general, a formei şi conţinutului liturgic.
Cadrul în care se manifestă întâlnirile din Biserică trebuia transformat pentru a corespunde noilor scopuri, prin crearea unui ambient propice stărilor de transă/extaz/manifestare. Astfel au apărut platforma, trupele de teatru sau trupele de muzică după model lumesc, semiîntunericul şi luminile, fundalul muzical în timpul predicii sau (în special) a chemărilor „în faţă”, sălile şi locurile speciale unde să se poată practica rugăciunea contemplativă, etc.
Au fost ”încreştinate” multe obiceiuri şi practici păgâne. Aşa cum am spus meditaţiei transcedentale i s-a spus „rugăciune contemplativă” iar practicilor Yoga li s-a spus pur şi simplu „Yoga creştină” şi exemplele ar putea continua. În păgânism cadrul exterior creat pentru a intra în contact cu spiritele, incantaţiile, semiobscuritatea, luminile, muzica, etc. au un rol deosebit de important. În creştinism acestea nu au avut absolut nici un rol până în urmă cu puţin timp, şi acum am aflat de ce le găsim în biserici şi cine le-a adus. Nu au apărut la întâmplare şi nu dintr-o necesitate. Se poate observa cu mare uşurinţă că ceea ce şi-au propus mamele mişcării New Age se împlineşte sub ochii noştri. Revenim cu ceea ce scria Alice Bailey: „Biserica creştină cu numeroasele ei ramuri (denominaţiuni) pot servi ca şi un Ioan Botezătorul, ca o voce care strigă în pustie şi ca un nucleu prin care iluminarea lumii să poată fi realizată (…). Biserica trebuie să arate o mare toleranţă (…). Biserica, ca şi un instrument care dă învăţătură oamenilor, ar trebui să ia marile doctrine fundamentale şi sfărmând vechile lor forme în care ele sunt exprimate şi păstrate, să le arate semnificaţia lor spirituală adevărată şi interioară (adică înţelesul ocult, ezoteric, nn). Munca principală a bisericii este să dea învăţătură, fără încetare, păstrând aparenţa exterioară, pentru a ajunge astfel la mulţi din cei care sunt obişnuiţi cu datina/uzanţa „limbajului tradiţional” folosit de biserică. Învăţătorii creştini trebuie instruiţi; cunoaşterea bibliei trebuie răspândită; sacramentele bisericii trebuie interpretate mistic şi puterea bisericii de a vindeca trebuie demonstrată!” (manifestarea de semne şi minuni false, nn.).
Ca o curiozitate şi ciudăţenie dar şi pentru a vedea cât de puternic a pătruns acest spirit, chiar şi în bisericile tradiţionale, mult mai reticente la schimbări (de fapt chiar închise la orice schimbări), este o reprezentaţie de muzică modernă a Oanei Sârbu (colinde despre Moş Crăciun) care a avut loc într-o biserică ortodoxă din România. De fapt, în ultimul timp, au avut loc mai multe astfel de evenimente în care trupe de muzică rock au performat în biserici ortodoxe, chiar în faţa altarului, iar credincioşii au aplaudat şi au dansat împreună cu artiştii.
http://ortodoxinfo.ro/2017/12/18/video-socant-si-dureros-oana-sarbu-facand-spectacol-biserica-cu-dans-aplauze-si-primind-aprobare-de-canta-cu-orchestra-biserica/
I. Concluzii şi întrebări.
Toate cele menţionate (şi altele) au fost introduse în Biserică dându-li-se denumiri din terminologia folosită, în timp, de creştini. Astfel au fost acceptate. Ele au fost aduse de păgâni travestiţi ca şi creştini, altfel ar fi fost respinşi. Au strecurat pe furiş erezii nimicitoare fiind susţinuţi în demersul lor de puternice şi însemnate instituţii de învăţământ teologic, media şi financiare. Suportul cel mai important pentru răspândirea ereziilor şi în mediul creştin din România îl asigură televiziunile şi radiourile creştine, literatura creştină, conferinţele şi taberele creştine, păstorii care au fost instruiţi în acest sens, etc. Programele de televiziune sau radio, precum şi librăriile creştine sunt pline de aceste învăţături care aduc păgânismul din nou în Biserică. Chiar dacă în România fenomenul nu este la amploarea celui din SUA lucrurile au ajuns, şi aşa, prea departe.
S-a făcut des referinţă la bisericile carismatice şi, în vederea unei înţelegeri corecte, este nevoie să precizăm că aceste referinţe sunt doar rezultatul faptului că în interiorul acestor biserici carismatice şi hipercarismatice se regăsesc toate aspectele semnalate şi nu dintr-un alt motiv. Parţial, unele aspecte le regăsim şi în alte denominaţiuni (poate doar fracţiuni ale lor) dar tot ca urmare a influenţei puternice exercitată în ultimii ani de mişcarea carismatică şi însemnatelor mijloace media ce îi stau la dispoziţie.
În urmă cu doar câteva decade diferenţele confesionale, doctrinare, erau foarte evidente. Fiecare grupare creştină ţinea strict la învăţătura şi doctrina pe care şi-a însuşit-o, respingând orice altă opinie pe subiect. Deci, doctrinele făceau diferenţa şi separarea. Baptiştii respingeau hotărât manifestarea supranaturală actuală a darurilor Duhului Sfânt şi acceptau doctrina calvinistă. Penticostalii erau de cealaltă parte şi exemplele pot continua. De câtva timp, însă, se observă o tendinţă de a accepta că şi celălalt ar putea avea dreptate, o uniformizare (până la un punct, dar totuşi de neimaginat înainte) a doctrinei. S-a ajuns până acolo încât chiar şi cultele evanghelice să accepte teorii şi formule (şi colaborări pe anumite teme) de la şi cu bisericile tradiţionale, ortodoxe şi catolice, formule şi colaborări pe care înaintaşii lor le-au respins cu vehemenţă, uneori chiar până la sacrificiu. Lucrul ar putea părea benefic, având în vedere unitatea creştinilor, numai că această unitate se face în detrimentul adevărului şi renunţând la doctrină. Evanghelicii s-au mândrit efectiv cu doctrina lor pe care au moştenit-o de la Reformă, doctrină veche de 500 de ani şi care a fost baza întregului progres spiritual realizat faţă de cultele istorice, Martin Luther aducând o doctrină total nouă şi complet diferită de cea a Bisericii Catolice. Doctrină care a produs şi diviziunea.
Până cu ceva vreme în urmă diviziunea pe bază doctrinară a rămas şi unitatea nu se putea face decât cu cei ce îmbrăţişau aceeaşi doctrină. Şi acest lucru era bun pentru că din controversă se putea alege adevărul de către cei sinceri căutători ai lui. Apostolul Pavel spune că era bine că în biserica din Corint erau mai multe partide pentru ca, în felul acesta, „să iasă la lumină cei găsiţi buni”. (1 Corinteni 11:19) Adevărul s-a păstrat şi prin controversă, prin doctrina atât de importantă pentru că ea se dovedea a fi corectă sau nu prin raportarea strictă la Cuvântul lui Dumnezeu revelat în Scripturile Sfinte. Dar ecumenismul promovat intens în ultimele decade loveşte tocmai în doctrină şi, astfel, poate aduce pe oricine împreună. New Age-ul tocmai aceasta şi-a propus să facă şi chiar face. Carismaticii şi hipercarismaticii, în unitate cu Biserica Catolică, caută să impună o agendă în care toate diferenţele dispar şi oricine este de acord cu oricine, experienţa luând locul adevărului. În felul acesta nu Cuvântul lui Dumnezeu revelat este baza credinţei, pentru că el nu dă voie unor astfel de însoţiri şi prietenii dorite de promotorii ecumenismului, ci bază devine experienţa, experienţă care se dovedeşte că o pot avea toţi, indiferent de credinţa lor. Şi dacă experienţe supranaturale pot avea toţi, din orice religie, oare nu este aceasta o dovadă că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi şi că ne vrea pe toţi împreună, în dragoste şi pace, cerându-ne să renunţăm la doctrină? Dragostea faţă de aproapele este lovitura prin care se caută să se dea lovitura decisivă adevărului. Subtilitatea argumentului este, trebuie să recunoaştem, deosebită. Însă unui argument asemănător adus de liderii religioşi din vremea când Domnul Isus era pe pământ, argument prin care ei dădeau la o parte adevărul pentru a-şi promova interesele egoiste şi contrare Împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul le răspunde: 9„Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. (…) 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7).
Într-un mesaj promoţional pe care postul de televiziune Alfa şi Omega şi-l face, cel ce pledează foarte convingător pentru sprijinirea prin rugăciune sau cu mijloace materiale a televiziunii Alfa şi Omega este un lider de seamă al unui cult evanghelic din România.
https://www.youtube.com/watch?v=7PVLscI3IdA
Lucrul acesta poate fi pentru unii o mare surpriză deoarece membrii acelui cult încă se mai consideră o grupare conservatoare care, în privinţa darurilor Duhului Sfânt, se situează exact de cealaltă parte a carismaticilor şi a hipercarismaticilor pe care Alfa şi Omega îi promovează cu insistenţă! Dacă, aşa cum spune acel lider, postul de televiziune Alfa şi Omega este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile sfinţilor din trecut care au fost persecutaţi şi acum este o binecuvântare pentru România, cum rămâne cu doctrina şi învăţătura cultului respectiv? Pentru că la Alfa şi Omega sunt promovaţi aproape toţi cei care au fost menţionaţi în acest material, plus alţii care se situează în aceeaşi categorie. Alfa şi Omega a promovat „Străjerii” care l-au promovat pe ereticul Chris Oyakhilome din Africa de Sud; l-a promovat şi îl promovează pe pastorul Iosif Ţon care a fost un susţinător ardent al „Străjerilor” iar în ultimii ani este un şi mai înfocat susţinător al lui Bill Johnson, Randy Clark, Heidi Baker şi alţii; promovează în continuare gruparea „Măslinul / Rugul aprins” care are învăţătura „cuvântul credinţei” (word of faith); de mulţi ani o promovează pe Joyce Meyer care a ajuns o vedetă a televiziunii; i-a promovat şi îi promovează pe Kenneth Hagin, pe Bill Johnson, Kris Vallotton, Darlene Zschech (Hillsong), C. Peter Wagner (lider în Noua Reformă Apostolică), Lindsay Gordon (mâna dreaptă a lui William Branham), Mike Bikle (International House of Prayer din Kansas City) şi lista poate continua generos pe direcţia aceasta. Deci televiziunea Alfa şi Omega este principalul instrument prin care teologia hipercarismatică a Noii Reforme Apostolice este introdusă în România, fiind prezentă şi sprijinând orice astfel de eveniment în ţară.
Interesant este parcursul Alfa şi Omega. În perioada de început Alfa şi Omega difuza materiale de apologetică, prezentând emisiunile lui Caryl Matrisciana, o realizatoare de foarte bune materiale pe teme de apologetică. Unul dintre ele, făcut cu mai mulţi ani în urmă şi tradus în limba română (probabil chiar de Alfa şi Omega, nu sunt sigur de asta) şi care este reprezentativ pentru subiectul acestui material, îl puteţi urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=vJbctwf50K4
https://www.youtube.com/watch?v=mWvTUX9okuM&list=PL52XG-pSH8mhqa4LOilBbrhctFEwyLZTN .
În timp, nu înţelegem de ce, ceva s-a întâmplat cu Alfa şi Omega şi postul de televiziune a luat o cu totul altă direcţie. Chiar dacă, mai rar, unele dintre emisiunile lui Caryl Matrisciana se mai difuzează (aş zice cele care nu intră în conflict direct cu noua orientare a televiziunii) au apărut Joyce Meyer şi compania şi, în loc ca televiziunea Alfa şi Omega să continue să dea pe faţă ereziile care s-au înmulţit în trecerea anilor, aşa cum a făcut la începuturile ei, s-a întors cu 180 de grade şi acum răspândeşte aceste lucrări false cu mult zel. Amestecul făcut de televiziune este de-a dreptul de neînţeles. Cum este posibil ca o învăţătoare New Age ca şi Joyce Meyer să stea alături de Caryl Matrisciana care demască New Age-ul? Sigur că este treaba Alfa şi Omega TV şi o priveşte, nu despre asta vorbim. Dar ca la o astfel de lucrare să îi facă reclamă un lider ce conduce un cult ce are (cel puţin avea) o doctrină complet diferită şi care vine în conflict total cu doctrina şi învăţăturile acestei noi mişcări hipercarismatice, este pur şi simplu de neînţeles. Să fie oare o dovadă că chiar nu ne mai pasă ce credem şi că ne putem uni şi înfrăţi chiar cu oricine? Să se fi infiltrat oare, deja, atât de adânc şi în ţara noastră, în creştinismul evanghelic, învăţăturile New Age, şi ecumenismul care se înfiripă să se facă pe baza unui păgânism cosmetizat şi numit cu nume creştin, pe experienţe mistice şi toleranţă doctrinară, dar nu pe Adevărul revelat în Scriptură? Mai este creştin, în adevăratul sens al cuvântului, acela care acceptă şi se închină la un cristos fals, împrumutat din păgânism (New Age), folosind în închinarea lui rugăciunea contemplativă (care este, de fapt, o imitaţie a meditaţiei transcedentale prin care păgânii intră în contact cu spiritele) şi care atribuie Duhului Sfânt (şi practică) manifestări care, am văzut, provin tot din religiile false şi care au drept sursă duhuri de înşelare? Şi dacă toate aceste practici amintite provin din păgânism, din ceea ce s-a opus şi se opune adevărului lui Dumnezeu, cei ce le acceptă şi le promovează, în numele dragostei şi toleranţei creştine, mai reprezintă ei creştinismul sau reprezintă păgânismul, nefiind altceva decât lupi îmbrăcaţi în blană de oi?
Nivelul infiltrării Bisericii Evanghelice la nivel mondial este mult mai profund decât am putut să scoatem în evidenţă. Din păcate materiale care arată cu adevărat cum stau lucrurile se pot găsi doar în limba engleză, acolo unde apologetica are o tradiţie mai veche. Din nefericire în România capitolul acesta este evitat, cu intenţie sau poate din pricina ignoranţei ori necunoaşterii. Rezultatul evitării subiectului, indiferent de motive, nu poate fi decât unul catastrofal, pentru că în timp ce mijloacele media (aşa cum am arătat) promovează cu insistenţă ereziile şi abaterile de la Cuvânt, prezentându-le ca fiind benefice şi de acceptat, creştinii evanghelici nu sunt şi avertizaţi pe măsură în legătură cu pericolul ce îi paşte. Trist că de la amvoanele bisericilor neo-evanghelice din România nu se aud strigăte de avertizare. Fie cei ce ar trebui să o facă au adormit fie au fost deja atinşi de noile învăţături.
Aşa cum spuneam cu altă ocazie cel rău vrea, mai întâi, să distrugă orice credinţă bună, să producă haos şi confuzie în minţile creştinilor, să dea la o parte orice viziune şi interpretare corectă a adevărului Scripturii şi, apoi, să aducă în loc alte învăţături deformate dar prezentate ca o nouă lumină, o „nouă spiritualitate” la care oamenii nu au avut acces până acum şi care, acceptată, va aduce fericirea omenirii întregi. Oricât ar părea de tentantă o asemenea ofertă ea nu este altceva decât glasul seducător al şarpelui, glas pe care l-a auzit şi ascultat odată şi Eva. Consecinţele le ştim.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment