Cu cât mai mult oamenii aleargă după fericire cu atât mai puţin o găsesc pentru că cineva, care ştie năzuinţa lor, le iese înainte cu oferte false. Orice ofertă de fericire care nu L-a avut în centru pe Dumnezeul revelat în Scripturile Sfinte nu a fost viabilă şi nu a avut efect decât pentru scurtă vreme; istoria este martoră la această afirmaţie.
Pentru că suntem creaţia lui Dumnezeu, suntem concepuţi şi să funcţionăm în anumite condiţii. Chiar şi în cadrul lucrărilor realizate de om (care este creat după chipul lui Dumnezeu) orice creaţie a lui funcţionează numai dacă se respectă anumite principii.
Duşmanul sufletelor noastre, Diavolul sau Satana, va căuta să ne îndepărteze de principiile stabilite de Dumnezeu pentru ca noi să putem fi împliniţi şi fericiţi, prezentând căi false. De fiecare dată el vine cu sugestia că, dacă acceptăm oferta lui, vom fi cu adevărat fericiţi. Cadoul promis de el este, întotdeauna, fericirea.
A început în Eden, cu Adam şi Eva, dar ştim cu toţii că fericirea la care aceştia au ajuns a fost de foarte scurtă durată, gustul dulce al rodului a fost extrem de scurt, şi locul acestei satisfacţii obţinute în neascultare de Dumnezeu a fost luat la foarte scurt timp de o deznădejde şi o durere de nedescris, şi care ne afectează şi azi.
Istoria lumii a continuat după acest model şi, evident, nici astăzi nu merge într-o altă direcţie. Puteţi lua orice exemplu din istorie, să-l puneţi în această ecuaţie şi veţi trage concluzia că, în fiecare caz în care cineva a venit şi a prezentat fericirea altfel decât în termenii lui Dumnezeu nu a adus, de fapt, decât nenorocire.
Prin urmare, atunci când ni se promite fericirea urmând un anumit model, ar fi înţelept dacă am verifica dacă această promisiune îşi are originea în Dumnezeu sau în altă parte. Dacă nu este venită din Dumnezeu atunci cel mai înţelept lucru ar fi să abandonăm urgent acea cale pentru că, mai devreme sau mai târziu, după un moment mai lung sau mai scurt de dulceaţă, amărăciunea şi disperarea vor apărea inevitabil şi este foarte probabil să nu mai plece niciodată sau să plece numai după ce produc o adâncă şi lungă suferinţă.
Omenirea, cu toate promisiunile ei de fericire neîmplinite, a ajuns (vedem cu toţii) într-o stare de adâncă derută şi durere. Fiecare propunere de acest fel a fost îmbrăcată la vremea ei foarte frumos şi atrăgător şi prezentată ca sigură pentru fericire. Satan nu vine cu grozăvii ca să îi sperie pe oameni ci prezintă totul, orice ofertă, într-o lumină foarte atrăgătoare. Dar întotdeauna căile lui intră în conflict cu singura cale adevărată şi care este ascultarea de Dumnezeu. Dacă avem nenumărate exemple de eşec, atunci când au fost urmate căi înşelătoare, nu avem nici măcar un singur caz de eşec atunci când Dumnezeu a fost ascultat! Atât în plan individual cât şi familal sau la nivel de naţiune.
Astăzi o nouă ofertă de fericire ne este prezentată în mod agresiv, ca şi cum cineva ar încerca să ne facă fericiţi cu forţa, chiar dacă noi nu dorim: este vorba despre oferirea de noi drepturi minorităţilor sexuale. Se caută a ne face să credem că toată fericirea omenirii stă în acceptarea acestei agende LGBT. Dar dacă o punem (această ofertă) în ecuaţia dată de Dumnezeu pentru fericire, vom vedea că nu corespunde în nici un fel şi putem anticipa că gustul dulce va fi de foarte scurtă durată pentru cine acceptă şi primeşte această ofertă. Există pe Internet (încă) mărturii ale celor ce s-au grăbit să calce pe această cale a împlinirii, negându-şi propria natură primită de la Dumnezeu. Zilele acestea am văzut mărturia lui Sorin din România care, în urmă cu douăzeci de ani, a hotărât că vrea să devină Sorina. Intervievat(ă) atunci, după ce a acceptat operaţia de schimbare de sex, spunea că este fericită. Azi este cuprins(ă) de disperare şi durere (fizic şi sufletesc), viaţa lui (ei) devenind un adevărat coşmar. Chiar dacă principalul curent mass-media evită astfel de subiecte ce au ajuns la eşec, totuşi încă putem asculta multe mărturii cutremurătoare ale celor ce au nu au ajuns la fericire pe această cale.
Îndemnul de a demola familia naturală şi de a pune în loc un alt concept, inventat foarte recent, este, ca să zicem aşa, ultima strigare şi promisiune în materie de fericire. Am vizionat un material despre o familie din Anglia, un cuplu format din un bărbat şi o femeie, cuplu care are un copil de circa cinci ani. Cu siguranţă că hotărârea lor de a-şi face, ambii, operaţii de schimbare de sex, a venit în urma gândului că, în felul acesta, vor dobândi o fericire şi împlinire sufletească cum nu au mai avut. Imaginându-mi că vor trece prin operaţii foarte grele (o operaţie de felul acesta am auzit că durează 12-14 ore, dacă nu sunt complicaţii), prin zile multe de spitalizare, că în trupul lor vor apărea schimbări profunde, că totul va fi altfel din acel moment; gândindu-mă că, în general, omul este foarte influenţat negativ de schimbări mult mai mici, m-am gândit că trebuie ca acest cuplu să fi avut foarte serioase motive de a face acest pas în necunoscut. Sigur că fiecare face ce vrea şi nu ne rămâne decât să urmărim în timp, dacă va fi posibil, evoluţia acestui cuplu. Spun, dacă va fi posibil, pentru că, de obicei când se prezintă o cale şi se dă drept sigură, cei ce o prezintă, dacă au eşec, vor căuta să acopere în uitare şi neştiinţă proiectul lor.
Şi când vorbim de fericirea veşnică, care este strâns legată de felul în care căutăm fericirea pe pământ, lucrurile stau la fel. Multe oferte de a ajunge în cer se fac azi. Dar Dumnezeu spune clar şi lămurit că nu este decât una: Isus Hristos. El spunea că cine prezintă o altă cale este hoţ şi tâlhar.
Lumea religioasă este foarte vehementă în a-şi prezenta oferta spre fericire veşnică, la fel de vehementă ca şi cei ce fac promisiuni false în vederea dobândirii fericirii pământeşti, dar dacă oferta lor nu intră în ecuaţia lui Dumnezeu, care este Isus Hristos, atunci oferta trebuie înlăturată cât mai grabnic, pentru a nu produce sufletului vătămări iremediabile.
În înţelepciunea şi în dragostea Lui pentru om Dumnezeu avertiza cu mii de ani în urmă, trăgând un semnal de alarmă pentru toţi cei ce urmează căi greşite, prin gura înţeleptului Solomon:
„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”(Proverbe 14:12) Nu este o tragedie faptul că, urmând o cale ce părea a fi potrivită pentru a atinge fericirea, omul să se trezească, în final, exact în partea opusă, a deznădejdii şi durerii? Ce om şi-ar dori aşa ceva? Şi, totuşi, experienţa celor mulţi confirmă că aşa se întâmplă.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment