Este testamentul unui frate pe care îl cunosc dar al cărui nume nu-l voi aminti. Am primit acest testament azi, 25 noiembrie 2020. Socotesc că publicarea acestui testament este de mare trebuinţă, mai ales în aceste vremuri grele pe care le trăim. Grele nu din pricina Covid-ului ci din pricina răului mai mare care se face sub pretextul infectării cu Covid.
Probabil, dacă Domnul nu va interveni în mod supranatural, fratele nostru va pleca în curând de pe acest pământ şi va fi în slavă cu Domnul pe care l-a iubit. Testamentul lui însă ne va fi de folos nouă, celor care rămânem să ducem lupta pe acest pământ; o luptă tot mai aprigă cu fiecare zi care trece. Chiar dacă nu îi ştiţi numele, rugaţi-vă pentru acest scump frate.
„¹⁴ Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc…. (Ios. 23:14)
¹⁵ Îmi voi da osteneala dar ca, și după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. (2 Petru 1:15)
Dragi frați și surori, nu știu care va fi evoluția sănătății mele în continuare, ținând cont și de manifestarea aceasta extremă a COVID-ului, dar și de evoluția limfomului (cancerului). Dacă acum mi-a fost așa de rău, când mă gândesc la tratamentul cu citostatice, mă apucă groaza. Cert este că am constatat cât de labilă este viața. Aseară am vomat numai lichid de la fiere ore întregi, un lichid maroniu ca funinginea. Nu aveam nimic în stomac. Orice pastilă am luat, chiar și apa o vomam.
Ținând cont de toate acestea și de evoluția imprevizibilă a lucrurilor în viața mea, m-am gândit că ar fi bine să-mi fac testamentul. În general, testamentul și-l face cel care are ceva de lăsat urmașilor lui. El lasă cu limbă de moarte ca cei de după el să țină cont de spusele lui, fie că el a fost o pildă, fie că le spune celor de după el să învețe din greșelile lui și să nu facă și ei la fel.
N-am fost totdeauna o pildă pentru cei din jur, din nefericire, dar s-a îndurat Domnul de mine să învăț să mă pocăiesc și să învăț din greșeli.
Dragi frați și surori, las și eu cu limbă de moarte către cei care au urechi de auzit, următoarele:
NUMELE DOMNULUI ISUS HRISTOS
Las cu limbă de moarte tuturor dragostea pentru Isus Hristos: cel mai sfânt Nume, cel mai frumos Nume din toate veacurile și toată veșnicia.
Nu pot să înțeleg pe cineva care se răcește de Domnul Isus Hristos și nu-L iubește cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată puterea.
BISERICA
²⁸ Luaţi seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. (Fapte 20:28)
Las cu limbă de moarte dragostea pentru Biserica Domnului Isus.
Nu este lucru mai important decât să te integrezi ca mădular viu într-o adunare locală, să slujești, să te împrietenești cu frații și surorile, să înveți să-i iubești pe toți, să-i îngădui pe toți, să slujești pe cât mai mulți.
Cine părăsește Biserica, moare. Cei care stau undeva la marginea adunărilor, mai mult ca spectatori, decât ca mădulare, sunt în pericol. Cine nu și-a găsit încă o adunare unde să fie un mădular viu, ceva este în neregulă cu el, și este în mare pericol. Cine judecă Biserica – cum am făcut eu, într-un moment de nebunie – va trebui să sufere mult ca să repare ce-a stricat.
PRIETENIA
A îngăduit Dumnezeu în ultimele săptămâni să ajung până la limita puterilor, ca să înțeleg ce frumoasă este prietenia fraților și surorilor. Frații și surorile m-au căutat, m-au ajutat, m-au încurajat. Totul a culminat cu întâmplarea de aseară. Pe când îmi era extrem de rău, m-am trezit cu fratele Ovi, internat și dânsul la doua saloane distanță de mine. S-a așezat pe pat lângă mine și privea extrem de îndurerat “epava” din fața dânsului. Eram distrus după trei zile de sughiț. Ce-ar fi putut să-mi spună? A început să mă mângâie pe spate cu mișcări circulare, într-o dorință de a face bine cumva. Și nu știu cum, dar a fost așa de bine și liniștitor.
Nu se poate descrie cât de frumoasă este prietenia frățească. În nebunia mea, mi-am tăiat singur căile de acces spre unele din adunările din Galați, iar Dumnezeu a trebuit să strângă tare de tot șurubul, ca acum să pot relua relații afectate de-a lungul anilor.
TIMPUL DE PĂRTĂȘIE
Las cu limbă de moarte timpul de părtășie cu Dumnezeu: zilnic, constant, consistent, după o programare de citire a Bibliei. A fost poate cel mai important subiect pe care l-am abordat în mesajele mele. Am dus o luptă permanentă, “cu scobitori în ochi” ca să rămân treaz diminețile, timp de 24 de ani de credinţă.
Subiectul este cu atât mai important și mai vital, cu cât tehnologia a distrus părtășia în viețile multor creștini.
Las cu limbă de moarte faptul că timpul de părtășie înaintea Cuvântului, când cauți să vezi ce-ți vorbește Dumnezeu ție personal, când stai și meditezi la ce citești (fără telefon alături) este timpul tău de intimitate cel mai prețios cu Domnul.
NU JUDECAȚI
Las cu limbă de moarte acest îndemn al Domnului Isus:
¹ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; și cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.³ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? (Mat. 7:1-3)
A fost una dintre cele mai grele lupte pe care le-am dat în viața mea: să încetez să-i mai judec pe frați, și mai degrabă să-i iubesc, să-i ajut, să-i slujesc.
După cum vă spuneam, în unele din cele de mai sus am putut să mă dau pildă pe mine însumi, în altele vă spun să nu faceți ce am făcut eu. E drept că m-am pocăit apoi, dar era mai bine să nu le fi făcut.
Încă mă simt rău. Nu pot mânca de 3-4 zile. Vomit tot. Sunt ținut de perfuzii. Mă mir că mai stau in picioare.
Dacă Dumnezeu nu mai îngăduie să ne mai vedem pe pământ, nădăjduiesc să ne vedem în cer, acolo unde nu va mai fi suferință, nici lacrimi și nici durere.
Fiți binecuvântați!
³ Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos!
⁴ El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.
⁵ A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. (Gal. 1:3-5)
Îmi pare rău, dar nu pot vorbi la telefon. Fiecare efort mă duce iar la sughiț sau la o stare de disconfort stomacal.”
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
