Scris de Anca Ciobotă
Pentru că tot mai des, în mediul creştin, chiar şi în Biserici, se vorbeşte despre echipare şi dobândirea unor abilităţi pentru a putea deveni un lider care să aibă influenţă, am dorit să mă documentez pentru a-mi face o idee care este originea acestor învăţături, cât de departe s-a ajuns cu implementarea acestor principii dar şi ce spune Biblia despre ce înseamnă să fii un ”om de succes”. Tema este foarte vastă, vreau să trag doar un semnal de alarmă, cu siguranţă se pot spune mult mai multe legat de acest subiect.
Prima constatare care m-a frapat: limbajul relativ identic între abordarea laică şi abordarea în mediul creştin, dar şi interesul extrem de crescut vis a vis de subiect. Ţi se oferă cheia succesului garantat, o viaţă prosperă, lipsită de teamă, încredere în sine (se spune că stima de sine te înalţă), bogaţie, faimă, eliminarea tuturor blocajelor, atingerea unui potenţial maxim, totul prin propriile forţe, învăţând să descoperim cine suntem noi cu adevărat şi cum să folosim puterea extraordinară care zace adormită în noi. Ce mare diferenţă între ceea ce a învăţat Domnului Isus şi aceste erezii!
Pare o nebunie să ai curaj şi să atenţionezi cu privire la pericolul din spatele acestor învăţături când o simplă postare pro dezvoltare personală strânge, cât ai clipi din ochi, mii de like-uri, când multe biserici neoprotestante aplică principii de marketing pentru a-şi creşte numărul de membri, când mulţi pastori şi lucrători creştini savurează carţi şi participă la conferinţe în care îşi însuşesc “viziunea”.
Să începem cu mediul creştin. Există o adevarată obsesie pentru o cultură a succesului. John Maxwell de exemplu, care se declară pastor creştin, a scris peste 70 de cărţi prin care eşti instruit cum să-ţi creşti veniturile, cum să obţii putere, respect şi influenţă, cum să-ţi atingi potenţialul maxim, cum să ai uşile deschise către succes şi să ajungi să fii recunoscut la nivel înalt, cum poţi deveni cea mai bună versiune a ta. Cuvinte cheie: viziune, strategii, training, workshop, succes, team building, influenţă, autocunoaştere, dezvoltare etc.
Doar câteva titluri de cărţi, foarte apreciate în mediul evanghelic: “Totul despre tine”, de Thomas Smith; “Cele 15 legi supreme ale dezvoltării personale”, de John Maxwell; “Arta de a-ţi gestiona viaţa”, de Randi Noyes; “Amplificaţi-vă forţa mentală”, de Bill Lucas; “Gândeşte ca un milionar”, de Jim Stovall, etc.
În “Cele 15 legi supreme ale dezvoltării personale”, John Maxwell ne face cunoscut cum putem să ne atingem potenţialul maxim punând în practică aceste legi. Apoi ne învaţă să ne descoperim mai întâi propria valoare printr-o călătorie de autocunoaştere, transformaţională, si să investim în noi pentru a vedea mai mult ce valoare există în noi. După aceasta să ne întocmim un plan pentru a deveni mai buni.
Chiar în timp ce scriu îmi intră pe facebook o informare de la John Maxwell Team Romania. Aflu că, dându-mi datele de contact, primesc un ghid cu 7 metode sigure de a deveni un vorbitor public plătit. Totul e sigur, tentant, uşor, zic ei, mai ales că “vorbitorii profesionişti pot câştiga cu uşurinţă sume de ordinul sutelor de mii pe an, iar unii dintre cei mai buni vorbitori încasează minim 50.000 de dolari pentru un eveniment. Bani, admiraţie, faimă, libertate. Aici şi acum. Nici nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Ca şi creştin realizez că Cristos mi-a schimbat total perspectiva şi că nu-mi mai doresc nimic din toate aceste lucruri. Am totul deplin în El, sunt cetăţean al unei Împărăţii adevarate, care funcţionează după alt sistem de valori. Adevăratele bogăţii sunt ale Regelui meu, şi beneficiez de ele fără să citesc zeci de cărţi despre autocunoaştere. Nu am nevoie să mă descopăr după şedinţe epuizante, când Cristos mi-a spus ce valoare am eu ca şi copil al Său.
Trecând la vorbitorii laici, limbajul nu este foarte diferit. La un simplu click, faci cunoştinţă cu “Trezirea Conştiintei”, “Trezirea Inteligenţei”, “Atracţia succesului” (52.000 de like-uri), “Cafeneaua spirituală”, “Trezirea spirituală”, “Journey to Yourself”, etc. Spre exemplu, în “Trezirea spirituală”, Iuliana Neagu îşi vinde cu foarte mult succes cartea “Secretele întregii vieţi”, în care ne dezvăluie secretul obţinerii adevăratei vieţi: ridicarea nivelului de conştiinţă. La ideile expuse în carte ajunge după “sute de cărţi citite, zeci de nopţi nedormite, seminarii, mii de ore de meditaţie şi introspecţie zilnică”.
Neale Donald Walsch ne învaţă, în 17 paşi, cum putem deveni “mai fericiţi decât Dumnezeu”.
În Ianuarie 2016, Dana Badea spunea că, după SUA, românii sunt în topul trainer-ilor, coach-erilor şi speak-erilor globali, cu alte cuvinte, spunea ea, românii sunt în topul sfătuitorilor cu diplomă.
Denisa Călin, psiholog şi psihoterapeut integrativ (laic), mărturiseşte că, după ce a citit zeci de cărţi “self-help” şi sute de materiale foarte bune pe această temă, a ajuns la convingerea că, în mare parte, acestea sunt inutile şi contraproductive. Mai mult, multe dintre ele, practică un soi de discurs motivaţional, de tipul “Doar tu poţi !”, “De tine depine !”, “Trebuie doar să vrei !”. De multe ori însă, în loc să stimuleze, creează sentimente nerealiste de ruşine şi vinovaţie, atunci când nu reuşeşti să faci ce spun ele, te hiperresponsabilizează până la culpabilizare.
Nu insist pe modelele laice; întrebarea care mă frământă este când şi cum am început noi, răscumpăraţii lui Cristos, să ne însuşim acest mod de gândire? Duhul Sfânt mai este capabil să ne călăuzească în mod direct sau avem nevoie să ne epuizăm pentru a descoperi cine suntem şi ce forţă zace în noi? Noi suntem cei ce deţinem controlul asupra vieţilor noastre sau ne-am abandonat total Domnului si calauzirii Duhului? Este Calea lui Cristos una simplă, accesibilă, sau e doar pentru o elită?
Isus Cristos este, fără îndoială, cea mai importantă persoană care a trăit vreodată pe pământ. Treizeci de ani a trăit în anonimat, apoi în trei ani şi jumătate lucrarea şi influenţa Sa au schimbat mersul istoriei. Cu toate că “n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (Isaia 53), Isus atrage mulţimile cu forţa unui magnet. “După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan” (Matei 4:25). “Cănd s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi…” (Luca 8:4a). “Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi” (Luca 9:14, înmulţirea pâinilor). “În vremea aceea, când se strănseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii.” (Luca 12:1a) Ce auditoriu!
Şi atunci, ca şi acum, oamenii erau neîmpliniţi, aveau nevoi, alergau să-şi stâmpere setea sufletului. Nu e nimic nou în aceste zile. Aceeaşi sete după sens, doar că astăzi mulţi se adapă din puţuri care nu ţin apă. Ce-i atrăgea pe oameni la Isus? “Caci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Matei 7:29). “Împăraţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). “Lucrez şi mă lupt potrivit cu puterea Lui” (Coloseni 1:29). “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10a). Despre ce fel de putere vorbea Isus? “Ci voi veti primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi.” (Fapte 1:8a)
Aleluia! Puterea pe care ne-o dă Duhul Sfânt e influenţă, împlinire, călăuzire, restaurare, eliberare, mângâiere, mărturie, dar şi zdrobire, cruce, suferinţă, martiraj. Când Duhul Sfănt e autoritate în viaţa noastră începem să vedem şi să auzim, în minte e înţelepciune duhovnicească, în inimă e pace şi bucurie, iar picioarele aleargă dar nu pentru bani, ci pentru a fi martori. Creştinul născut din nou este preocupat de pocainţă, de rugăciune, de zdrobirea eului, de smerenie, dragoste. Viziunea vine din părtaşia cu Domnul, creşterea numerică nu vine în urma unei strategii ci este lucrarea miraculoasă a Duhului Sfânt. Cuvinte ca succes, strategii, relevanţă, carismă, etc. nu au însemnătate. Dezvoltarea personală vine în urma cunoaşterii lui Cristos. “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtaşia suferinşelor Lui” (Filipeni 3:10a). Ţinta creştinilor este ajungerea la “starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos” (Efeseni 4:16). Stima de sine vine din conştientizarea identităţii noastre în Cristos. Dumnezeu te iubeşte şi te-a acceptat necondiţionat în Cristos. În El eşti o personalitate unică, cu daruri deosebite. Dumnezeu te-a cunoscut încă din pântecele mamei tale. “Şi chiar perii din cap vă sunt numarati. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (Luca 12:7). “Te laud că sunt o făptură atât de minunată” (Psalmul 139:14a).
În Cuvântul lui Dumnezeu avem învăţături şi despre încrederea în sine, element important în dezvoltarea personală: “Cine se încrede în inima lui, este un nebun” (Proverbe 28:26a). “Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5,6).
Biblia vorbeşte despre lupta pe care creştinii trebuie s-o ducă zi de zi pentru răstignirea firii, a eului: “Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:1-3).
Toţi ne promit azi căi de a ne regăsi, autorealiza, iubi şi de a avea apoi succes prin 15 reguli, 7 căi, 8 legi, toate sigure, testate şi bine vândute.
În Ieremia 6:16 scrie: “Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”. Din nefericire aceasta este situaţia astăzi, în multe biserici, dupa cum observa Teofil Stanciu. Modelele de leadership bisericesc sunt importate din zona de business: vorbitori cu priză la public, celebrităţi, divertisment, etc. Avem megabiserici, cu programe bine puse la punct, este promovat vedetismul.
Ar mai fi multe de spus, vreau însă să mă opresc şi să spicuiesc doar câteva idei din cartea “Până la moarte – martirajul, misiunile şi maturitatea Bisericii”, de Dalton Thomas. Autorul crede că lumea este un loc primejdios pentru creştini. Dacă pentru mulţi a obţine cât mai multe de la viaţă a devenit un scop în sine, pentru apostolul Pavel “a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig” (Filipeni 1:21). Trăim pentru a-L face cunoscut pe Cristos lumii, nu pentru binele personal. Dacă nu suntem dispuşi să sacrificăm totul, chiar şi propria viaţă, de dragul Evangheliei, nu putem fi ucenicii Săi. Moartea faţă de sine este punctul de pornire al vieţii creştine. “…să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu…”, “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia…” (Romani 12:1,2)
“Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” (1 Ioan 2:15a).
Dacă nu eşti puternic ancorat în Cristos, să fii un nimeni, acum, când şi în Biserici sunt promovate succesul si talentele, este greu. Dumnezeu are cu totul alte valori, neînchipuit mai preţioase.
“4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6 prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, 7 prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; 8 în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; 9 ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2 Corinteni 6:4-10).
“9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi! 11 Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete. Suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, 12 ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm;
13 când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.” (1 Corinteni 4:9-13)
Ce contrast între aceste trăiri ale apostolilor şi fuga după influenţă, succes, bani şi popularitate! Dacă măcar un om va observa diferenţa şi va alege calea crucii şi a răstignirii, în ciuda mentalităţii puhoiului care aleargă în direcţia greşită, şi tot s-a meritat să scriu aceste rânduri.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)