Autor: A.W.Tozer
Hristos a înviat, iar noi am înviat cu El şi stăm la drapta Tatălui cu El, în duh – şi, într-o bună zi, în trup omenesc. Între timp, trebuie să ne purtăm ca şi când vom fi acolo sus în cer, dar puţin diferit. Un băiat de la ţară vine la oraş şi se poartă diferit pentru că e de la ţară. Un băiat de la oraş se duce la ţară şi se poartă diferit pentru că e din oraş. Cel care nu a mai fost la ţară umblă cu băgare de seamă, căutând să nu calce în noroi şi să nu-şi murdărească pantofii. Se poartă ca un om de la oraş aflat la ţară. Ca creştini, aşa ar trebui să ne purtăm.
Într-un fel, noi suntem de acolo, de sus. Cultura noastră e de acolo. Gândirea noastră e de acolo. Totul e de acolo. Sigur, când eşti aici, jos, oamenii te recunosc şi zic: „Tipul ăla e din cer.” Eu cunosc o mulţime de oameni care sunt din cer. Cred că unul din cele mai urâte lucruri din lume e o gâscă ce merge pe jos. Dar una dintre cele mai graţioase privelişti de pe cer este o gâscă sălbatică cu aripile întinse, în drum spre nord sau sud. Presupun că ne purtăm stingher aici pentru că locul nostru e acolo, sus.
Aceia dintre voi care lucraţi în birouri mari, înconjuraţi de oameni care nu sunt creştini, nu puteţi intra uşor în vorbă în timpul pauzei. Vă purtaţi stingher, sunteţi îngrijoraţi şi ruşinaţi şi vă întrebaţi de ce. Pentru că sunteţi din Dumnezeu. Aveţi un alt duh; cunoaşteţi o altă limbă şi vorbiţi limba lumii cu accent.
Când ceilalţi aduc vorba despre religie, ei vorbesc despre asta cu accent. Ei sunt de pe pământ; Voi sunteţi ai lui Dumnezeu din cer şi, desigur, ei nu sunt de acord. Li se pare că mersul vostru e stingher aici, jos, dar încă nu v-au văzut aripile întinse. Staţi să vină timpul când copiii lui Dumnezeu îşi vor întinde aripile şi se vor avânta ca să-L întâlnească în slavă. Atunci vor vedea ce graţioşi sunt. Cât suntem pe pământ, sigur că nu li se pare aşa.
(Fragment din cartea „Viaţa răstignită”, scrisă de A.W. Tozer)
