Autor: Zac Poonen
Lumea şi sistemele care îi aparţin se ceartă pentru sfere de influenţă, pentru resurse materiale, pentru multe alte lucruri care ţin de pământul acesta, lucruri trecătoare după cum le numeşte Dumnezeu. Dar şi Biserica se “ceartă” din cauza înţelegerii diferite a unor aspecte ce ţin de viaţa de credinţă. Unul dintre aceste aspecte cu care am avut şi avem cu toţii de-a face şi care a creat multă controversă şi care a dus chiar la divizări în Biserică este acoperirea capului la femei în adunări.
Multe pasiuni şi multă energie s-au consumat şi se consumă în controversa apărută pe această temă, pasiuni şi energii care ar fi putut fi canalizate pe alte direcţii, într-un mod care să fie benefic pentru Biserică.
Disputa nu s-a încheiat nici azi şi pentru că apreciem că acest subiect nu este unul lipsit de importanţă am hotărât să vă prezentăm şi părerea fratelui Zac Poonen din India, un slujitor al lui Dumnezeu care deja este foarte cunoscut şi iubit de mulţi credincioşi din România şi, în special, de cei ce ascultă emisiunile postului de radio Unison Zalău.
Vă oferim în cele ce urmează un articol scris pe această temă de fratele Zac Poonen.
“Învelitoarea capului la femei”
Ce ne învaţă Biblia despre învelitoarea capului la femei în timpul serviciilor de închinare?
Acesta a devenit un subiect controversat în bisericile din statele occidentale şi printre creştinii cu tendinţe occidentale din India.
Cred că nu este greşit să afirmăm că 99% din surorile care îşi acoperă capul atunci când se roagă sau proorocesc, nu ştiu de ce fac acest lucru; iar 99% dintre fraţii care nu îşi acoperă capul când se roagă sau proorocesc nu ştiu de ce nu fac acest lucru.
Începem acest studiu având convingerea că întregul mesaj al Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală.
Există două adevăruri fundamentale de care trebuie să ţinem cont în încercarea noastră de a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, astăzi.
1.În ziua Cincizecimii (Fapte 2), Dumnezeu a desfiinţat Vechiul Legământ şi a început să se poarte cu omul după standardele Noului Legământ (Evrei 8).
2.În Noul Testament există secţiuni istorice şi secţiuni de învăţătură. Trebuie să găsim bazele pentru doctrinele Noului Testament doar în secţiunile de învăţătură. Secţiunile istorice ne spun doar ce au făcut apostolii şi primii creştini. Multe învăţături greşite au apărut având ca bază doar cartea Faptele Apostolilor. Cele două exemple sunt: (1) toţi credincioşii trebuie să vorbescă în limbi (conform Fapte 2:4); şi (2) toţi credincioşii trebuie să renunţe la averile lor şi să aibă totul la comun. (Fapte 2:44).
Isus le-a spus ucenicilor înainte de a fii crucificat: ”Mai am să vă spun multe lucruri dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:12, 13).
Isus a vrut să-i înveţe pe ucenicii Săi mult mai multe adevăruri de cât i-a învăţat cât a fost pe pământ. Dar ei nu au fost în stare să le înţeleagă până ce Duhul Sfânt nu a venit să locuiască în ei, înnoindu-le gândirea şi dându-le lumină de sus. Unele dintre aceste adevăruri sunt ceea ce găsim scris în epistolele Noului Testament. Aşa că epistolele conţin de asemenea porunci din partea Domnului Isus date prin apostolii Săi.
Dacă respingem vreo poruncă din vreuna din epistolele Noului Testament, spunând că a fost doar pentru timpul şi locul de atunci şi nu mai este actuală pentru noi astăzi, atunci, pentru a fi consecvenţi, trebuie să acordăm libertate egală şi altor oameni de a respinge alte porunci din epistolele şi învăţăturile Domnului Isus, sub pretextul că au fost doar pentru acele timpuri, nu şi pentru noi astăzi. De exemplu, ar trebui, în acest caz, să acordăm libertate oamenilor de a predica că interzicerea homosexualităţii şi a căsătoriilor de acelaşi sex, a divorţului şi a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei, etc, au fost doar pentru secolul întâi, nu şi pentru noi, astăzi. Altfel am fi inconsecvenţi.
Astfel, este o inconsecvenţă a spune că fiecare poruncă a Noului Testament este relevantă pentru noi astăzi, ca apoi să respingem porunca care zice că femeia trebuie să-şi acopere capul când se roagă sau prooroceşte (1 Cor. 11:1-6).
(Notă: Trebuie să distingem între poruncile date de Dumnezeu şi acele simple saluturi date de apostoli. De exemplu, apostolii transmit în epistolele lor salutări şi urări de bine precum: „Spuneţi-vă sănătate unul altuia cu o sărutare sfântă” (Rom. 16:16); „Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). Este evident faptul că acestea au fost doar simple saluturi şi urări iar nu porunci sau promisiuni date de Dumnezeu, deoarece nu suntem învăţaţi nici un principiu divin în aceste versete – spre deosebire de învăţăturile despre acoperirea capului, botezul în apă şi frângerea pâinii (Rom. 6; 1 Cor. 11).
Însemnătatea acoperirii capului
În Noul Testament sunt date cel puţin trei motive pentru care o femeie trebuie să îşi acopere capul atunci când se roagă sau prooroceşte în adunare:
Primul: Biblia spune, „Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul” , iar motivul dat este: „pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu.” În sens opus, ni se spune, „dar femeia este slava bărbatului” (1 Cor.11:7). Slava bărbatului trebuie acoperită în biserică şi din moment ce femeia este slava bărbatului, ea mărturiseşte acest lucru acoperindu-şi capul. Aceasta este simpla interpretare a acestui verset.
Al doilea motiv: Biblia spune: „Părul lung al unei femei este slava ei (trad. din engleză)” (1 Cor. 11:15). De asemenea, slava femeii trebuie acoperită în biserică, precum slava bărbatului. Astfel ea trebuie să-şi acopere capul din pricina slavei părului lung. Aproape toate femeile sunt conştiente că părul lor lung este o parte importantă din cea ce le face să fie atractive, acesta este motivul pentru care chiar acele femei care îşi acoperă capul, cele mai multe dintre ele îşi acoperă doar o parte din cap!!! Dacă o femeie nu vrea să-şi acopere capul, singura alternativă pe care o găsim în Noul Testament este să-şi dea jos slava, adică să se radă pe cap – complet. „Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar dacă este ruşine să fie tunsă ori rasă, să se învelească” (1 Cor. 11:6).
Al treilea motiv: Biblia spune: „Nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei”(1 Cor. 11:10). Acoperirea capului simbolizează faptul că femeia acceptă rolul dat de Dumnezeu – acela de a fi creată „pentru bărbat”, ca şi un ajutor pentru el şi astfel ea vrea să fie supusă autorităţii bărbatului – fie ca soţie soţului ei, ca fiică tatălui ei, fie ca soră din biserică mai marilor bisericii. Este semnificativ faptul că dispariţia învelitoarei pentru cap la femeile din bisericile din Occident (la scară mare) a coincis cu perioada în care mişcarea pentru drepturile femeii a început să se răspândească în ţările vestice, cu vreo 60 de ani în urmă.
Îngerii la care se face referire în acest verset pot fi îngerii căzuţi care nu s-au supus autorităţii. Sau poate să însemne: „Femeia trebuie să îşi acopere capul ca semn că se află sub autoritatea bărbatului – un lucru pe care toţi îngerii (din cer) să-l vadă şi să se bucure de el (după cum parafrazează acest verset traducerea Living Bible).
În 1 Corinteni 11:16 ni se spune că fiecare biserică a lui Dumnezeu, va insista asupra acestui aspect al acoperirii capului femeii atunci când se roagă sau prooroceşte. Duhul Sfânt ştia că peste 20 de secole mai târziu acesta va deveni un subiect controversat; astfel l-a îndemnat pe Pavel să afirme (în acelaşi verset) că dacă cineva va vrea să aducă contra argumente, el nu va intra la discuţii cu acea persoană. El va lăsa o astfel de persoană să înainteze în neascultarea şi inconsecvenţa ei.
Câteva întrebări
Unii s-ar putea să spună că acoperământul capului este doar simbolul prin urmare nu este foarte important. Dar botezul şi frângerea pâinii sunt de asemenea doar simboluri. Prima jumătate a capitolului 11 din 1 Corinteni (v. 1-16) explică însemnătatea simbolisticii a învelitoarei capului la femei. În a doua jumătate a aceluiaşi capitol (11:20-34) ni se explică însemnătatea simbolisticii frângerii pâinii. În acelaşi fel, Romani 6 explică simbolistica botezului în apă. Vom spune de asemenea că cina Domnului şi botezul în apă sunt şi ele lipsite de importanţă pentru că sunt doar nişte simboluri? Dacă insistăm asupra importanţei botezului şi frângerii pâinii şi afirmăm că învelitoarea capului la femei nu este esenţială, ne contrazicem singuri.
S-ar putea ca unii să spună că învelitoarea capului pentru femei este menţionată doar o dată în Noul Testament. Frângerea pâinii este menţionată şi ea doar o dată în epistole. Tot astfel, adevărul că Dumnezeu ne iubeşte la fel de mult cum l-a iubit pe Isus este menţionat tot o dată în întreaga Biblie (Ioan 17:23). Dar o dată este de ajuns pentru a cunoaşte acest adevăr glorios. Dacă Dumnezeul Atotputernic ne-a dat o poruncă, atunci chiar dacă apare numai o dată în Scriptură, este suficient. Importanţa unei porunci este determinată de Persoana Care a dat-o.
În vechiul Babilon, Daniel a ţinut o poruncă (Daniel 1:8) care apărea doar o singura dată în Scripturi (referitoare la mâncare în Lev.11; şi la vin în Prov. 23:31). Tot astfel, în mijlocul creştinismului babilonian de astăzi, şi noi păzim poruncile lui Dumnezeu, fie că sunt mici sau mari, menţionate o dată sau de mai multe ori.
Unii spun că din moment ce ni se spune să ne rugăm neîncetat (Luca 18:1; 1 Tes. 5:17), femeia trebuie să îşi acopere capul 24 din 24 de ore pe zi. Scriptura trebuie citită totdeauna în context, dacă vrem s-o înţelegem corect.
Întregul pasaj (1 Cor. 11:1-34) vorbeşte despre întâlnirile care aveau loc în biserică (versetele 16 şi 18 indică clar acest lucru). Deci este evident că Duhul Sfânt se referea la întâlnirile bisericii atunci când a dat porunca. Dacă adăugam ceva la aceasta, insistând asupra faptului că femeile trebuie să-şi acopere capul totdeauna, nu facem altceva decât să adăugăm la Scriptură.
Mai mult: dacă cei care predică despre acoperirea capului 24 de ore pe zi ar fi imparţiali, ar trebuie să predice că bărbaţii (care de asemenea trebuie să se roage neîncetat) nu au voie să îşi acopere capul vreodată –nu au voie să poarte vreodată bască sau pălărie, fie că este cald, fie că plouă sau ninge. Aceşti învăţători ar trebui să predice că femeile trebuie să-şi acopere capul chiar şi atunci când dorm, fac duş sau baie (24 ore pe zi). Dar ei nu predică şi acest lucru, dovedind astfel că sunt contradictorii în învăţătura lor. Pentru binele nostru putem ignora aceşti învăţători inconsecvenţi.
Am mai observat că multe surori care îşi acoperă capul 24 de h din 24, nu îşi acoperă capul în întregime. Ele îşi acoperă doar partea din spate a capului sau doar o parte a părului care este legat în spate într-un coc – dar astfel slava capului lor este încă vizibilă. O acoperire parţială a capului este doar o scuză pentru a nu-ţi acoperi capul şi nicidecum o învelitoare pentru cap deoarece capul şi slava părului încă nu sunt acoperite. Aceste „aşa-zise învelitoare pentru cap” sunt purtate de către oamenii legalişti pentru a-şi linişti conştiinţa şi pentru a părea „sfinţi” înaintea altora. Iar învăţătorii lor nu se opun acestui lucru deoarece şi ei sunt parţiali şi inconsecvenţi în învăţătura lor.
Unii spun că în 1 Cor. 11:15 părul este considerat a fi învelitoare pentru femei. Dacă cineva a înţeles principiul divin explicat în primele 14 versete ale acestui capitol, atunci acest verset nu va anula nevoia ca o femeie ce are păr lung să îşi acopere capul cu o învelitoare. Pavel nu ar fi scris 15 versete pentru a învăţa că femeia trebuie să poarte păr lung! Ar fi putut spune acest lucru într-o singură propoziţie! Ce nu apare în traducerea în engleză a Bibliei este faptul că în original, în limba greacă (în care a scris Pavel epistolele lui), Duhul Sfânt l-a îndemnat să folosească un cuvânt grecesc diferit pentru „învelitoare” în versetul 15 faţă de cel folosit în versetul 6. Cuvântul grecesc folosit în versetul 6 este katakalupto; în timp ce cuvântul folosit în versetul 15 este peribolaion (care este tradus „manta” în Evrei 1:12). Aceasta face clar faptul că mantaua capului la care se face referire în versetul 15 nu este învelitoarea de pe cap la care se face referire în versetul 6 sau în restul capitolului. O altă dovadă a acestui fapt este aceasta: Dacă părul este „învelitoare pentru cap” la care se face referire în această secţiune, atunci fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte ar trebui să aibă capul ras complet, dacă vrea să împlinească Scriptura care îi spune să nu-şi acopere capul!!! Învăţătura clară dată de Duhul Sfânt în acest capitol este că „mantaua capului” cu care a fost înzestrată femeia, ca şi slavă a ei, trebuie să fie acoperită cu o învelitoare atunci când se roagă sau prooroceşte.
În final trebuie să reţinem următoarele:
– Dacă ignorăm vreuna din poruncile Scripturii (oricât de mică ar fi), vom avea de suferit o pierdere veşnică (Apocalipsa 22:19).
– Cei care anulează (sau vorbesc împotriva) una din dintre cele mai neînsemnate porunci a Scripturii vor fi numiţi „cel mai mic în Împărăţia cerurilor” (după cum spune Isus în Matei 5:19).
– Adevărurile Scripturii sunt ascunse de cei înţelepţi şi inteligenţi şi sunt descoperite doar celor smeriţi („pruncilor” – Matei 11:25, Matei 18:4). Învăţătura din 1 Cor. 11:1-16 va părea simplă şi clară pentru cei smeriţi, asemenea copiilor. Dar cel care se bazează pe iscusinţa lui umană şi pe inteligenţa lui va ajunge să contrazică înţelesul simplu al acestor versete.
– Dumnezeu ne testează onestitatea în modul în care ne raportăm la aceste tipuri de versete din Scriptură. El nu este interesat dacă înţelegem totul din Cuvântul Său, dar este atent dacă suntem oneşti în faţă de acest Cuvânt. Domnul spune, „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”(Isaia 66:2).
Dacă vreo soră încă mai are îndoieli referitoare la ceea ce ne învaţă acest pasaj din Scriptură, să se gândească la următorul lucru: Nu este oare spre binele ei să facă mai mult decât mai puţin – şi mai ales dacă nu este vorba de vreo inconvenienţă sau preţ de plătit? Ce va pierde ea dacă îşi acoperă capul când se roagă sau prooroceşte? Nimic. Dar gândiţi-vă la ce va câştiga dacă îşi va acoperi capul, în cazul în care va descoperi în faţa scaunului de judecată a lui Cristos că aceasta a fost cu adevărat porunca lui Dumnezeu? Ea va avea bucuria de a-i fi făcut pe plac Domnului cât a trăit pe pământ, în ciuda a ceea ce au învăţat-o şi au practicat alţi creştini. Aşadar, orice femeie înţeleaptă îşi va acoperi capul cu o învelitoare, atunci când se roagă sau prooroceşte.
Iar, în concluzie, referitor la practica bisericii noastre: Noi nu forţăm pe nici o soră să îşi acopere capul (împotriva voinţei/convingerii proprii) în întâlnirile noastre pentru că dacă face acest lucru sub constrângere este o faptă moartă; iar Dumnezeu vrea doar „dătători voioşi” ai ascultării (2 Cor. 9:7). De asemenea, nici nu vom judeca pe o astfel de soră. Cu îngăduinţă vom considera că ea nu are lumină asupra acestui aspect. Dar în acelaşi timp, dacă ea nu-şi acoperă capul, nu-i vom permite să se roage în public sau să proorocească în bisericile noastre pentru că înţelegem potrivit acestui verset că aceasta este porunca lui Dumnezeu. Totodată credem că aceasta este rânduiala „în toate bisericile lui Dumnezeu” (1 Cor. 11:6). Noi nu judecăm alte biserici care au o altă rânduială decât a noastră, fie că este vorba de acest aspect sau de alt aspect. Dar noi ne temem de Dumnezeu şi vrem să-I fim ascultători în întregime, chiar dacă vreo soră (sau soţul ei) se simt ofensaţi de poziţia noastră în acest aspect şi, drept rezultat, părăsesc bisericile noastre.
„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este e la Dumnezeu” (Ioan 7:17).
Cei care au urechi de auzit, să audă.
