În Evanghelia lui Matei, la capitolul 24, găsim consemnate cuvintele spuse de Mântuitorul Isus Hristos, în legătură cu pedeapsa care va veni peste Ierusalim, din pricina respingerii Lui, dar şi despre cum va fi la sfârşitul vremurilor, înainte de a doua Sa venire.
4 „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.
24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”
Cel mai distrugător eveniment al zilelor din urmă nu va fi războiul sau foametea sau cataclismele naturale, epidemiile de Covid, deşi lucruri grozave se vor întâmpla în aceste vremuri, ci înşelarea religioasă. Aceasta a existat întotdeauna, aşa ca şi celelalte evenimente, dar la sfârşitul tuturor lucrurilor va fi o amplificare a lor, inclusiv a înşelării religioase, pentru că aceasta va avea loc la scară planetară, nu doar local aşa cum s-a manifestat până acum. Părinţii pelerini – cei care au fondat America – au plecat din Europa deoarece erau prigoniţi pentru credinţa lor şi au găsit acolo un loc unde să-şi poată trăi credinţa, aşa cum au înţeles ei din Sfintele Scripturi că trebuie trăită. La finalul vremurilor nu vor mai exista astfel de refugii şi înşelarea şi persecuţia vor fi la scară globală.
Apocalipsa 13 ne arată cum se va realiza acest lucru, spre ce converg toate sistemele politice, religioase, economice.
Va fi un singur guvern mondial, cel care deja s-a şi anunţat şi care îşi stabileşte în aceste zile temelia. Versetul 7: „I s-a dat (balaurului) să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.”
Va fi o singură religie mondială. Versetul 8: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.”
Va fi un singur sistem economic global controlat. Versetele 16 şi 17:” Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.”
Şi se va ajunge să fie un singur lider mondial – Anticristul, cel care va lupta împotriva lui Isus Hristos şi împotriva tuturor celor ce vor crede în El şi vor dori să-I fie credincioşi.
Toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că au fost prezise de Dumnezeu în urmă cu mii de ani şi nimeni nu le va putea opri. Ele fac parte din planul lui Dumnezeu şi cine are ochi să vadă realizează că ele se întâmplă azi sub ochii noştri. Aşa cum s-a prezis că Hristosul va veni pe pământ şi lucrurile s-au întâmplat cu exactitate de ceasornic, tot aşa se va întâmpla şi cu înşelarea religioasă care va avea loc înainte de a doua venire a Domnului Isus pe acest pământ. Mulţi creştini azi, văzând răul care proliferează şi cum satanismul cuprinde pământul întreg, cu toată ura ce îl caracterizează, ne rugăm ca Dumnezeu să intervină şi să oprească răul, dar nu ştiu dacă aceasta este o rugăciune care să fie în acord cu voia lui Dumnezeu, decât în măsura în care El mai poate da un răgaz scurt credincioşilor pentru a se pregăti pentru ceea ce urmează să vină şi care a fost profeţit. Pentru că toate se vor întâmpla şi nimeni nu le poate opri, decât Dumnezeu, dar El nu le va opri, sau le va opri pentru o scurtă vreme, deoarece a spus că vor avea loc. Creştinii ar trebui mai degrabă să se roage pentru putere să stea sta în picioare şi pentru a nu se compromite spiritual, căzând în marea plasă a înşelării religioase care va veni peste pământul întreg. Sunt vizaţi de Satan chiar şi cei aleşi, cei ce au crezut şi cred în Domnul Isus Hristos şi pentru a-şi atinge scopul cel rău va folosi atât înşelarea cât şi persecuţia.
Aşa cum spuneam atât înşelarea cât şi persecuţia au existat şi până acum dar ele se vor manifesta în aceste vremuri de final la o cotă mult mai mare şi cu o intensitate sporită. De aceea Domnul nostru ne îndemna la veghere şi multă rugăciune.
Ca să se poată ajunge aici, la guvern mondial, religie mondială şi sistem economic mondial, era nevoie de distrugerea suveranităţii naţionale, de distrugerea – dizolvarea – religiilor existente şi desfiinţarea sistemelor economice pe care omenirea le-a cunoscut până la această dată. Totul, absolut totul, trebuia reconfigurat, şi astfel ajungem azi la ceea ce oamenii care se află în spatele acestor acţiuni numesc Marea Resetare – Noua Ordine Mondială. Ea este reală, nu este o teorie a conspiraţiilor, şi deja o vedem implementată nu doar în China ci şi în Australia iar bastionul democraţiei, America, cea care stătea în calea globaliştilor, se clatină.
Acţiunile care au loc pentru implementarea acestor măsuri se desfăşoară, în această etapă, sub lozinca păcii, unităţii, binelui comun. Aceasta pentru a nu ofensa spiritul şi conştiinţa oamenilor şi pentru a-i împiedica să vadă adevăratele intenţii care stau în spatele tuturor eforturilor de globalizare şi control şi pentru a preveni o răscoală de proporţii.
Vorbind de aspectul care ne interesează azi, înşelarea religioasă, de unitatea care va duce la această înşelare, să scoatem în evidenţă faptul că această unitate nu se poate realiza decât printr-un consens doctrinar. Se afirmă, şi este adevărat, că doctrinele sunt ceea ce ne separă. Adică ceea ce crede fiecare în parte. Noi avem păreri diferite asupra aspectelor religioase şi aceasta nu doar că ne separă dar – se afirmă – ne şi predispune la ură şi intoleranţă unii faţă de alţii, aşa că soluţia ar fi ca cineva să vină cu o variantă de credinţă care să fie acceptată de toţi, în felul acesta toţi ajungând la pace. Problema cu această abordare a lucrurilor este că cei ce nu vor fi de acord cu varianta propusă, din motive de conştiinţă şi crez religios, să fie pedepsiţi. Libertatea de a crede va dispărea sub motivaţia binelui comun, exact aşa cum deja se întâmplă azi în privinţa modului în care conducătorii lumii înţeleg să rezolve criza produsă de virus. Ei trec peste libertatea de a alege, de conştiinţă a individului, obligându-l să acţioneze împotriva conştiinţei lui, chiar forţându-l să accepte un tratament medical pe care el îl consideră a fi dăunător. Forţa este justificată prin motivaţia binelui comun. Cu aceasta va trebui să ne obişnuim de aici înainte. Nu să fim de acord cu aşa ceva ci să realizăm că aceasta va fi metoda prin care se va institui acest guvern şi această religie mondială, acest nou sistem economic mondial. De dragul păcii şi dragostei ni se va cere să renunţăm la ceea ce credem şi care intră în conflict cu alte credinţe. Deja s-a făcut public faptul că anul viitor, sub iniţiativa papalităţii, se va deschide sediul unei religii mondiale, se pare că în Dubai, care va cuprinde deocamdată cele trei religii avraamice: creştinismul, islamul şi iudaismul. Cu siguranţă că lucrurile nu se vor opri aici şi că, pe viitor, orice altă credinţă va fi invitată /obligată să ia parte.
Biserica Catolică, cea care este motorul globalizării şi realizării acestei unităţi religioase, a primit o lovitură mortală în anul 1517 prin Reforma realizată de fostul preot catolic, Martin Luther. Cei ce au ieşit de sub dominaţia catolicismului au fost numiţi „protestanţi” deoarece au protestat faţă de multe aspecte care se regăseau în Biserica Catolică şi au dorit o întoarcere la adevărul revelat în Sfintele Scripturi. Deviza lor a fost: Sola Scriptura (numai Scriptura), Solus Christus (numai Hristos), Sola Gratia (numai harul), Sola Fidae (numai credinţa) şi Soli Deo gloria (numai lui Dumnezeu slavă). Aceşti protestanţi au fost consideraţi eretici şi împotriva lor s-a dezlănţuit o aprigă luptă ce avea ca scop anihilarea lor. Acum este evident că doctrina protestanţilor intra în conflict direct cu cea catolică şi aceasta a produs diviziunea. Dar scopul şi dorinţa protestanţilor de a se întoarce la adevărul Scripturilor şi de a trăi credinţa aşa cum doreşte Dumnezeu şi cum a fost revelat prin ele, era şi este de apreciat şi de dorit. Deci doctrina a dus la diviziune.
Ca o încercare de a stopa mişcarea protestantă, printre multe altele, Biserica Catolică a înfiinţat Ordinul Iezuit, în anul 1540. Acest ordin era un fel de poliţie secretă care avea drept scop aducerea protestanţilor din nou sub autoritatea Bisericii Catolice. „Societatea lui Isus”, cum mai era denumit ordinul iezuit, a fost desfiinţată de mai multe ori chiar de către unii dintre papii catolici, din pricina faptului că au ajuns foarte puternici şi în stare să controleze chiar şi Biserica Catolică.
Iezuiţii trebuiau să depună un jurământ de credinţă, din care extragem:
„Din momentul acesta renunţ şi reneg supunerea mea datorată oricărui monarh, prinţ sau stat eretic, numit protestant, sau liberalilor, sau ascultarea de legile, magistraţii sau funcţionarii lor. Declar în continuare că doctrina Bisericilor Angliei şi Scoţiei, a calviniştilor, a hughenoţilor şi a celorlalţi care se numesc protestanţi sau liberali este de condamnat, precum sunt de condamnat şi aceia care nu vor să se lepede de acestea. În continuare mă angajez să ajut, să asist şi să sfătuiesc pe toţi sau pe oricare din agenţii Sfinţeniei Sale, oriunde mă voi afla, pentru distrugerea doctrinelor eretice protestante sau liberale şi a tuturor pretinselor lor puteri, legale sau de altă natură”. După cum se poate vedea cu uşurinţă, problema era doctrina protestantă şi aceasta trebuia distrusă.
Deviza ordinului iezuit este: „Perinde ac cadaver” – „docil ca un cadavru”.
Papa cu cele mai mari realizări pe direcţia aceasta a unificării tuturor religiilor a fost Ioan Paul al II-lea, al 264-lea Papă, care condus 26 de ani, între 1978 şi 2005. Dar iniţiativa este chiar mei veche de pontificatul lui. După moartea lui a fost ales ca Papă Benedict al XVI-lea. A fost ales ca Papă în 2005 dar în 28 februarie 2013 a renunţat la funcţie şi s-a retras, lucru anormal şi inexplicabil deoarece papii sunt aleşi pe viaţă. El a invocat ca motiv starea de sănătate dar el încă este în viaţă şi azi în anul 2021 a ajuns la vârsta de 94 de ani! Predecesorul lui, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost un om bolnăvicios spre sfârşitul vieţii sale şi totuşi nu a renunţat la funcţia lui. Eu cred că motivul pentru care Benedict al XVI-lea a renunţat a fost altul. Într-un interviu care i s-a luat la Universitatea din Regensburg, Papa Benedict l-a întrebat pe cel ce îl intervieva: „Arată-mi, aşadar, ce a adus nou Mohamed? Nu vei găsi decât lucruri urâte şi neomeneşti, precum dreptul de a apăra credinţa cu tăişul sabiei”. Această formulare a atras un val de critici din partea credincioşilor musulmani şi, după o vreme, Papa a renunţat la funcţia lui, pe motiv de boală. Se pare că nu corespundea, adică nu gândea în termenii ecumenismului pe care predecesorul său a făcut tot posibilul să-l impună. Aşa că a fost găsit un altul care să continue această lucrare, cel cunoscut sub numele de Papa Francisc, primul papă care face parte din ordinul iezuit şi care a dovedit din plin că este capabil să înfăptuiască această unitate mondială a religiilor. Acţiunile sale o dovedesc cu prisosinţă.
Mişcarea protestantă şi neo-protestantă (creştinismul evanghelic), prin liderii ei de frunte, de multă vreme au intrat într-un fel de parteneriat cu papii. Cel mai cunoscut dintre predicatorii evanghelici, neo-protestanţi, Billy Graham, a fost un prieten al lui Ioan Paul al II-lea. Papa afirma, despre el şi Billy Graham, că sunt „fraţi” şi că Billy Graham a fost cea mai influentă voce din lume, pe teme de morală şi pace, din ultimii o sută de ani şi i-a lăudat „puternica credinţă catolică”. Liderii de frunte carismatici, penticostali şi ai bisericilor emergente din SUA sunt aproape în exclusivitate prieteni cu actualul papă Francisc şi au avut relaţii deosebit de apropiate şi cu Ioan Paul al II-lea. Putem enumera pe Rick Warren, Kenneth Copeland – liderul mişcării carismatice şi a bisericilor penticostale din SUA, Benni Hinn şi mulţi alţii. Secretarul general al Alianţei Evanghelice Mondiale, dr.Geoff Tunnincliffe, a dat curs invitaţiei papei de a avea o întâlnire privată, în anul 2014. Scopul declarat de papa a fost „de a începe o relaţie de prietenie care ar putea avea un mare impact în viitor”. Pe lângă reprezentantul Alianţei Evanghelice Mondiale au mai participat la această întâlnire: John şi Carol Arnott – fondatori şi preşedinţi ai Catch the Fire (cunoscută înainte sub numele de Airport Toronto Christian Fellowship); Kenneth Copeland ; James Robison – fondatorul Life Outreach International; Tony Palmer – episcop şi responsabil cu ecumenismul în Comunitatea Evanghelică a Bisericilor Episcopale.
Unul dintre cei mai influenţi lideri evanghelici din ultimele decade este Rick Warren. Prin el şi lucrarea lui au fost influenţaţi mii de pastori în lumea întreagă. El a fost un apropiat al preşedintelui Barack Obama. Mentorul lui Rick Warren a fost Peter Drucker. Acesta, Peter Drucker, a spus despre el că nu este creştin în nici un fel, fiind preocupat mai ales de budismul Zen şi de misticism /ocultism. El, care l-a influenţat decisiv pe Rick Warren, a propus principiul scaunului cu trei picioare. Acest scaun trebuie să aibă toate cele trei picioare altfel se prăbuşeşte. Aceste trei picioare ar fi: un Guvern mondial, o religie mondială şi un sistem economic unic, mondial! Exact spre ce ne îndreptăm şi exact ce îşi doresc liderii lumii, cei care vor să ajungă la un control total.
Rick Warren a declarat în anul 2005, dovedind de ce parte a baricadei se află: „Cunosc în mod personal oameni din alte religii care sunt urmaşi ai lui Hristos”. El are un plan dominionist numit P.E.A.C.E., plan similar cu cel al agendei New Age şi spune că creştinii trebuie să ajungă la o nouă reformă! Această reformă va consta „nu din ce CREDE Biserica ci despre ce FACE Biserica”. Observaţi că doctrina care divide este dată la o parte şi este adusă în discuţie Evanghelia Socială, adică misiunea Bisericii de a face bine, de a se implica social, lăsând la o parte mărturisirea ei de credinţă, adică Evanghelia lui Isus Hristos. După cum afirmă el aceasta va produce a treia Mare Trezire. Se încadrează perfect această declaraţie cu mântuirea prin fapte pe care a sprijinit-o întotdeauna Biserica Catolică şi care a fost condamnată de reformatori care au citat corect Scripturile mărturisind mântuirea doar prin har. Papa Francisc a spus că în cer va putea ajunge oricine, chiar şi ateii, dacă face câteva fapte bune. Aduse lucrurile în acest punct se deconstruieşte tot scheletul mântuirii pe care protestanţii şi neo-protestanţii şi-au construit doctrinele, luând în calcul mântuirea prin har, şi se pune, din nou, temelia pe fapte şi pe mântuirea pe care organizaţia, Biserica, o poate da. Aceasta este, fără nici o urmă de îndoială, lepădarea de credinţă.
Rick Warren a invitat în trecut în biserica lui trei doctori americani ca să ţină o conferinţă pe tema sănătăţii trupului, minţii şi spiritului. Toţi cei trei invitaţi sunt adepţi ai mişcării New Age şi sunt de acord cu practicile oculte şi le sprijină.
Toate acestea, şi multe altele, ne conduc spre acea religie mondială despre care am vorbit şi care poartă numele de New Age – Noua Eră. Foarte pe scurt iată ce este religia New age:
-este religia fără religie a occidentului;
-afirmă crezuri spirituale preluate din toate religiile;
-doreşte eliberarea de orice reguli, dogme şi doctrine care ar putea judeca şi ofensa pe cineva;
-nu suportă să fie judecată;
-este duşman declarat al Adevărului absolut. Din perspectiva ei totul este relativ;
-este avidă după practici mistice care deschid uşa contactului personal cu „divinul”. Pentru atingerea acestui scop orice practică este permisă şi nimic nu poate fi rău. Orice experienţă supranaturală este de dorit şi nimic nu trebuie filtrat prin cercetarea Scripturilor;
-doctrinele sale (pentru că le are şi ea) sunt oculte, anti-biblice, anti-creştine şi provin dintr-o adaptare abilă a principalelor doctrine şi practici orientale hinduse, budiste, şamanice, etc.
Cu ajutorul celor menţionaţi, şi a multor altora, prin cărţi, conferinţe, emisiuni de radio şi televiziune, muzică, prin seminarii şi şcoli teologice, învăţăturile New Age au invadat bisericile evanghelice sub un camuflaj de terminologie creştină. Mesajele au fost cu subtilitate camuflate în textele cântărilor sau a scrierilor motivaţionale, a predicilor şi mesajelor de acest fel. Cu subtilitate au fost inoculate doctrine, practici şi ideologia New-Age-ului, care nu fac altceva decât să dizolve doctrinele creştinismului biblic. Mulţi slujitori au căzut în această capcană şi au introdus astfel de practici în bisericile lor fără să realizeze ce fac, dimensiunea grozavă a înşelării.
În alchimie există principiul SOLVE ET COAGULA (dizolvă şi coagulează). Acest principiu se aplică atât materiei cât şi ideilor, adevărurilor spirituale. Să încerc să formulez într-o frază cum lucrează acest principiu – Solve et coagula: „Pentru ca să se recreeze un nou tip de creştinism (acea înşelare religioasă –lepădarea de credinţă), compatibil cu agenda globalistă – satanică, trebuie mai întâi să se deconstruiască, să se reformeze doctrinele fundamentale ale creştinismului, topindu-le şi amestecându-le cu alte doctrine eretice, păgâne. După ce etapa dizolvării a reuşit urmează etapa coagulării şi astfel apare acel nou tip de „creştinism” care, de fapt, este unul luciferic pentru că duce la lepădarea de Hristos”.
Un exemplu ar fi fuziunea dintre evoluţionismul darwinian (viaţa nu a fost creată de un Creator ci a evoluat prin selecţie naturală) şi teism (viaţa a fost creată de un dumnezeu care este separat de creaţia sa, dar pe care o veghează şi cu care are un plan). Astfel a rezultat „evoluţionismul teist” sau „creaţionismul progresiv” care afirmă că: „Dumnezeu a creat materia şi legile Universului dar a trebuit să folosească evoluţia speciilor, ce necesită miliarde de ani, pentru a crea fauna şi flora, pornind de la o primă formă de viaţă”. Iată un exemplu de amestec care este mai dăunător şi mai periculos, mai perfid, care duce la o înşelare mai mare decât în cazul evoluţionismului.
Toate acestea despre care am vorbit nu sunt departe de noi ci sunt printre noi, diseminate, aşa cum am spus prin tot felul de mijloace de comunicare. Cărţi de genul acesta au invadat piaţa şi voi aminti doar două titluri, dar sunt mult mai multe: „Baraca”, de W.P. Young şi „Chemarea lui Isus” de Sarah Young. Televiziuni creştine sprijină astfel de vorbitori şi prezintă o falsă spiritualitate. Un lider din Biserica Baptistă din România aprecia, după vizita papei Francisc în România, că acesta este un mare lider religios şi că el a putut face ceea ce alţii nu au putut: să ne aducă pe toţi credincioşii la un loc. Miroslav Volf, un adept al crislamului (biserici formate din creştini şi musulmani) a fost adus în România de lideri penticostali şi a susţinut prelegeri la Institutul de Teologie Penticostală din Bucureşti. Leonard Sweet, un alt adept al New-Age, era cât pe ce să fie capul de listă al vorbitorilor la o conferinţă despre misiune organizată la Arad de Alianţa Evanghelică din România. S-a renunţat la el în ultimul moment, sub presiunea credincioşilor. Unul dintre cei ce ar putea deveni lider politic în România în anii care vin, şi care este apreciat chiar şi de creştini evanghelici, a făcut următoarea afirmaţie care este sută la sută de provenienţă New Age: „Totul în lumea aceasta este energie şi informaţie, vibraţie şi frecvenţă. Totul în jur este Dumnezeu şi Dumnezeu este totul. Cea mai frumoasă cale a omului este calea către sine. Acolo Îl găseşti pe Dumnezeu, acolo te găseşti pe tine şi realizezi că trebuie să fii întreg. Şi tot ce faci trebuie să faci prin El, nu pentru El”.
Personal mi-a fost dat să aud în câteva biserici neo-protestante, în cadrul slujbei de Cină, rugăciune de binecuvântare a pâinii şi vinului prin care slujitorul cerea lui Dumnezeu să dea acestora aceeaşi valoare cu trupul şi sângele Domnului Isus Hristos, ceea ce este o erezie promovată de Biserica Catolică şi împotriva căruia au luptat reformatorii, insistând asupra faptului că aceste elemente sunt doar un simbol şi că nu reprezintă efectiv trupul Domnului. De asemenea am auzit într-o mare biserică neo-protestantă rugăciunea Tatăl nostru aşa cum a fost modificată de Biserica Catolică acolo unde Domnul spunea: „şi nu ne duce pe noi în ispită”. Biserica Catolică a modificat rugăciune prin formula: „şi nu ne lăsa să cădem în ispită”, motivând că Dumnezeu nu ne ispiteşte să cădem în păcat. Ar putea fi date explicaţii dar rămân doar la întrebarea: cine suntem noi să modificăm Scripturile, chiar cuvintele Domnului Isus? Dacă modificăm într-un loc vom modifica apoi oriunde nu ne convine, cum se va şi întâmpla. Dar mirarea mea este să văd aceste lucruri în Biserica Catolică şi în biserici evanghelice, chiar conservatoare.
Suntem în faţa acestei mari înşelări despre care ne-a atenţionat Mântuitorul în urmă cu două mii de ani. S-a lucrat intens pentru a se ajunge aici şi azi mai mult ca şi oricând.
În urmă cu cinci sute de ani un german şi un papă au devenit duşmani de moarte, producându-se o mare diviziune necesară în sistemul religios de atunci. Din acest conflict s-a născut Biserica Luterană, după numele celui ce a iniţiat mişcarea de trezire: Luther şi s-a născut Biserica Protestantă. Azi cea care a fost liderul politic al Europei ultimilor ani, germanca Angela Merkel, o luterană, a ajuns să fie unul dintre cei mai buni prieteni ai catolicului iezuit – Papa Francisc, lucrând foarte bine împreună. Şi lucrurile se îndreaptă vertiginos spre acea unitate apostată care va duce la lepădarea de credinţă, de Hristos, spre marea înşelare religioasă a sfârşitului vremurilor, evenimentul cel mai catastrofal cu care ne vom confrunta noi, creştinii, aşa cum nu a mai fost una ca ea în decursul miilor de ani de existenţă a omului pe pământ. Nu se poate evita, Dumnezeu a spus că aşa va fi. Ceea ce putem face este să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui căutând să rămânem tari în mărturisirea noastră, crescând tot mai mult, cu fiecare zi, în dragostea şi cunoştinţa noastră faţă de Mântuitorul Isus Hristos.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
.
