David Wilkerson în cartea sa ”Sunați din trâmbiță”, carte scrisă în anul 1985, are un capitol intitulat: ”Muzica dracilor în Casa lui Dumnezeu”. Este posibil așa ceva? Da, deoarece, așa cum spunea marele reformator, Martin Luther, diavolul este maimuța lui Dumnezeu. Adică diavolul îl imită pe Dumnezeu în ceea ce poate imita, căutând să înșele pe cei neștiutori sau lesne crezători.
Am cunoscut muzica rock în tinerețe și adolescență și am fost un fan al ei până la convertirea mea, la vârsta de 33 de ani. După convertire am aflat în ce am fost implicat, mai bine spus am realizat, deoarece și înainte știam că muzica rock este de sorginte satanică dar nu puteam să conștientizez pericolul în care mă aflam, din lipsă de discernământ spiritual.
Muzica rock a fost idolul vieții mele și un idol te urmărește o vreme. Așa a fost și cu mine. După convertire nici nu puteam să-mi imaginez că ar exista rock creștin, dar cineva din biserica din care făceam parte mi-a adus câteva CD-uri cu astfel de muzică. În prima fază am fost entuziasmat, gândindu-mă că nici nu am pierdut nimic atunci când am aruncat la gunoi toată muzica ce o adunasem până la convertire. Și am început să ascult rock creștin.
Atunci nu exista internet, așa că nu puteam ști prea multe despre acești cântăreți așa zis creștini. Până într-o zi când mi-au căzut în mână niște CD-uri cu o selecție din cele mai cunoscute formații rock-creștine din SUA. Pe coperte erau pozele acestor cântăreți și o istorie a lor. Am fost de-a dreptul șocat. Între ei și cântăreții de muzică rock pe care îi ascultasem până atunci, și care erau pe față adoratori ai lui Satan, nu era nici o deosebire, ca aspect exterior și nici în stilul muzicii. O trupă de felul acesta avea numele ”Whitesnake”, adică șarpele alb! Dacă diavolul este un șarpe negru, pentru creștinii ce iubesc rock-ul creștin, există, totuși, și un diavol alb!
Citez din cartea lui D.Wilkerson: ”Am fost șocat peste măsură când, răsfoind o revistă creștină am zărit fotografia unui grup de rock «heavy metal» care se declara creștin. Purtau aceleași costumații sadomasochiste pe care le văzusem când Îl mărturiseam pe Hristos pe străzile din San Francisco. Atunci mi-au venit în minte tot felul de amintiri neplăcute. Mi-am amintit clar ce am simțit pe străzile acelui oraș când am văzut zece-doisprezece sadomasochiști care înaintau spre mine, îmbrăcați în costume de piele neagră, având curele și brățări țintuite cu cuie, lanțuri, gulere metalice, tunsuri punk și fețe vopsite. Ochii lor aveau o privire sălbatică , iar expresia de pe fețele lor era una de devastare, pierdută. S-au apropiat de mine ca niște demoni răzvrătiți în căutarea prăzii (…). Am coborât de pe trotuar și i-am lăsat să treacă, însă am fost încredințat că tocmai l-am văzut pe diavolul în oameni, umblând pe picioare.
Nu pot să exprim în cuvinte oroarea care mi-a cuprins sufletul când am văzut fotografia grupului «heavy metal creștin» care pretindeau că sunt ambasadorii lui Hristos, purtând costume identice, având aceleași tunsuri, aceleași expresii amenințătoare și cântând aceeași muzică ca și cea pe care dansează sadomasochiștii”. Citatul este din anul 1985.
Eu îl înțeleg bine pe David Wilkerson, problema este că mulți tineri și foarte mulți actuali păstori nu-l înțeleg.
Muzica rock nu are nimic de-a face, nu cu muzica creștină, ci cu muzica în general. Muzica rock (în foarte diversele ei forme moderne) nu este muzică, este o imitație grosolană a muzicii, venită tocmai din burta iadului. Ea este numită muzică doar pentru a înșela, așa cum și alți termeni sunt atribuiți unui lucru, nu pentru-că acel lucru este ceea ce se pretinde a fi, ci pentru că dacă i se dă acel nume, este mai ușor de acceptat de oamenii care nu pot face diferența între autentic și fals. Aceasta, muzica rock, nu exprimă nimic ce poate face bine sufletului omenesc, nici măcar în formele ei mai blânde, mai ”soft”, ca să zic așa, deoarece ea are în spate pe diavolul, cel ce îi îndeamnă pe oameni la revoltă și nesupunere. Se știe bine că în timpul concertelor de rock se ajunge la stări în care participanții sunt cuprinși de o dorință frenetică de a distruge orice le cade în mână, tonul fiind dat chiar de așa zișii muzicieni care își distrug instrumentele muzicale și tot ce se află în jurul lor. Muzica rock își are rădăcinile în muzica satanistă a triburilor din Africa, a practicilor numite ”Vodoo”, practici prin care vrăjitorii chemau duhurile întunericului ca să îi posede. Bătăile nesfârșite la tobe, ritmurile repetative ale acestor tobe, aveau menirea de a-i aduce pe vrăjitori și participanți într-o stare de transă, pentru a intra în contact cu aceste duhuri rele. Din nefericire am văzut această practică în foarte multe biserici din lumea întreagă, inclusiv în România. Instrumentele electronice au făcut ca impactul acestei muzici să fie tot mai puternic și, de fapt, dezvoltarea acestui gen de muzică, ca și impact și volum, nu a fost posibilă până în timpurile moderne care au pus la dispoziție tehnologia necesară.
Așa zisa muzică rock, și toate derivatele ei moderne, au un efect devastator asupra a tot ce este viu, oameni, animale sau plante. Sunt cunoscute experimente care s-au făcut pe plante care au fost expuse la muzică rock sau muzică clasică. Cele expuse o perioadă la muzica rock s-au ofilit iar celelalte s-au dezvoltat frumos. Moleculele de apă, care privite la microscop au o structură frumoasă, armonioasă, sunt și ele transformate în structuri urâte, grotești, atunci când sunt expuse muzicii rock. Iar corpul uman este apă în cea mai mare parte. Intrați pe internet și vedeți că ceea ce vă spun este adevărat.
Muzica rock are capacitatea de a deteriora structura umană, de a influența în rău comportamentul, modul de gândire. Cu circa 400 – 500 de ani înainte de Hristos, Platon, unul dintre marii filozofi ai acelei vremi, a spus: ”Cântecele noastre sunt legile noastre”. Iar un alt mare filozof al acelor vremi, Socrate, spunea și el: „Modurile muzicii nu s-au schimbat niciodată fără schimbarea legilor constituționale”.
Ei accentuau faptul că există o legătură foarte puternică între cultura ce o trăim și muzica ce o cântăm. Prin urmare societatea poate fi influențată să meargă într-o direcție sau alta, prin muzică, după cum spunea Platon: ”Dacă vrem să schimbăm legile tradiționale, trebuie să schimbăm muzica”.
Odată cu formația Beatles a început marea manipulare a tinerilor și nu doar a lor. Au fost și alții înaintea acestei formații, care au început această lucrare de transformare a societății prin muzică, dar Beatles a fost vârful de lance. Am ajuns, în câteva decade, ca toți, toate popoarele, să adopte această muzică rock (în diversele ei forme) iar rezultatele se văd astăzi lămurit. Anarhia a cuprins pământul întreg și chiar dacă muzica nu este singurul element vinovat de aceasta, conform lui Platon și Socrate, trebuie să-i dăm și ei meritul potrivit.
Nenorocirea mare este că această muzică a fost adusă în Biserică, fiind într-o anumită măsură cosmetizată, adică i s-au pus versuri așa zis creștine, și prezentată ca sfântă. Rezultatele deja se pot vedea astăzi, pentru cei ce au ochi să vadă.
Vremurile din urmă vor fi caracterizate de o mare înșelare religioasă. Cineva spunea: ”Când ești înșelat, nu știi că ești înșelat, pentru că ești înșelat”. Iar obiectivul prim al Satanei este Biserica lui Isus Hristos.
Scriu aceste rânduri cu gândul la o mare lucrare de înșelare care a avut loc în aceste zile în țara noastră, prin acel festival de muzică rock de la Cluj, intitulat ”HeartBeats”, festival care a avut pretenția că este creștin. După părerea mea acest festival nu a fost creștin deloc, și nu doar că a nu a fost un eveniment demn de a fi salutat, din perspectiva unui creștin, ci trebuie deplâns. Oricum, răul s-a făcut.
Voi lua câteva citate din declarațiile făcute de organizatori și suporterii lor, declarații din care se va vedea clar că acest eveniment nu a fost unul creștin, deoarece nu a fost organizat după metode caracteristice creștinismului biblic.
În primul rând felul în care a luat ființă acest festival nu se încadrează în tiparul biblic. Un tânăr s-a gândit, văzând că tot mai mulți tineri din Europa nu mai cred în Dumnezeu, să facă acest festival. A fost inițiativa lui, nu a lui Dumnezeu. Prezent fiind într-un studio de televiziune secular, a fost întrebat de moderator: ”Cum ți-a venit o astfel de idee? Să te gândești, domnule, asta e o nișă pe care ar trebui să o încercăm. Există o nevoie? Pentru că, de obicei, nevoia face ca…” Moderatorul avea perfectă dreptate în legătură cu nevoia, iar nevoia nu exista. Totul a plecat de la gândul celui ce a realizat festivalul că sunt mulți tineri care nu mai au încredere în Biserică ca și instituție și, atunci, s-a gândit să pună ceva în locul Bisericii. Este inițiativa lui! Dumnezeu nu a fost implicat acolo pentru că Dumnezeu nu așa tratează cu Biserica Lui, chiar căzută. Bisericii din Efes, Dumnezeu îi scrie: ”Adu-ți aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te.” (Apocalipsa 2:5) Întoarce-te la lucrurile bune pe care le-ai avut și pe care le-ai lăsat, rezolvă păcatul, neascultarea de Dumnezeu; nu veni cu invenții, cu lucruri noi, nu schimba muzica, deoarece aceasta nu îți va folosi și nu te va salva. Nu de nou este nevoie ci de întoarcerea la lucrurile vechi, neglijate și pierdute. Moderatorul avea perfectă dreptate: era o nișă pentru ceva nou, dar nu era o nevoie.
Realizatorul acestui festival, deși are doar 32 de ani, a mai făcut o lucrare despre care ne vorbește. A făcut o școală pentru părinți deoarece a observat ”că toate problemele copiilor pleacă din familie”. A fost tot o inițiativă personală. Cum a ajuns la concluzia că toate problemele copiilor pleacă din familie? Oare societatea coruptă până în măduva oaselor, școala, influența mediului pervers și stricat, nu au nici o influență? Dacă chiar muzica rock ”creștină” pe care el o promovează produce în copii și tineri o stare de rebeliune și nesupunere, așa cum se întâmplă cu cei din lume care nu-L cunosc pe Dumnezeu? Cine crede că, la 32 de ani, poate să dea lecții tuturor părinților în legătură cu creșterea copiilor, spunând că părinții sunt problema, își pune o pălărie prea mare pentru capul lui. În același fel, el crede că poate fi util pentru toți tinerii și că problemele lor se vor rezolva la ”HeartBeats Festival”.
Mai spunea el că nu vrea ca tinerii să fie atei și că vrea, prin acest festival, să ”le ofere un mediu relevant.” Citez: ”Îi încurajăm pe tineri să vadă valori creștine «fresh» (proaspete) și relevante în această generație”. Dacă prin aceasta vrea să spună că le-a oferit tinerilor rebeli, sătui de Biserică, o alternativă, atunci a reușit, numai să se gândească cu ce consecințe. Biserica este relevantă pentru societate abia atunci când rămâne Biserică, neinfiltrată și nepângărită de lume, de muzica ei perversă sau de orice altceva ce aparține lumii.
”Valori creștine «fresh»”; aproape mi se întoarce stomacul pe dos! Acest fel de exprimare este o batjocură la adresa creștinismului biblic, care a supraviețuit foarte bine 2000 de ani fără ajutorul muzicii rock. Creștinismul este proaspăt nu prin țipete și zbenguială, prin pantaloni mulați sau rupți în fund, ci prin purtarea crucii, prin lepădare de sine, prin jertfă și suferință pentru Hristos și cauza Evangheliei. Mai bine lasă-i atei decât să le prezinți un creștinism de doi bani pe care Hristos îl va vărsa din gura Lui, împreună cu toți care l-au îmbrățișat, și decât să le dai speranțe false că ar fi oameni ai lui Dumnezeu. Biblia spune că multe lucruri par bune oamenilor dar la urmă se vede că duc la moarte.
Ținându-i isonul, un realizator de emisiune cu păr grizonat și ani destui la activ, spunea: ”Unii sunt mai conservatori, se gândesc că ar trebui să fie (în Biserică) o moțăială în regulă, dar alții cred că ar trebui să fie și o dovadă de bucurie, explozie de laudă. Presupun că David când juca din răsputeri înaintea Chivotului Domnului nu prea stătea cu mâinile în sân, așa cum stăm noi de multe ori”. La aceasta spun doar atât: slab, penibil argument, pentru a aduce în Biserică lumea și pentru a schimba regulile felului în care trebuie făcută lucrarea lui Dumnezeu. Și aș îndrăzni să îi sugerez realizatorului în cauză să citească atent TOATĂ Biblia. Așa se face când vrei să fii în adevăr. Aviz celor ce nu au ce face și se lasă formați și formatați de televiziunile așa zis creștine.
Mai spunea tânărul organizator așa: ”Doresc să clarific că noi suntem un eveniment creștin asumat dar nu cu valori în care să fie…cu cruce, sau…deci este un eveniment pur și simplu să îi încurajăm pe tineri să creadă în Dumnezeu și fiecare să regăsească o cale și nu un eveniment în care oamenii să se simtă super agresiv de anumite mesaje” (mă gândesc că intenționa să spună ”că oamenii să se simtă super agresați de anumite mesaje”). Începem să ne lămurim tot mai bine. Suntem creștini dar nu cu cruce, suntem acei creștini ai vremurilor din urmă în care ne dăm învățători după poftele noastre și care nu suferim adevărata învățătură, unde fiecare își poate regăsi o cale ușoară, care să-i convină. Iar organizatorii evenimentului au avut grijă ca nu cumva participanții să audă vre-un cuvânt care i-ar fi putut mustra pentru păcatul din viața lor. De aceea l-au chemat ca vorbitor pe super-titratul John Maxwell. Și el, ca de obicei, nu le-a făcut probleme. Specialitatea lui nu este să vorbească despre păcat. El este un vorbitor motivațional. Iar afirmația că acest festival este ”un eveniment creștin asumat” este o mare minciună care are scopul să-i amăgească pe cei ce încă nu știu ce înseamnă creștinism și să-i ducă pe căile rătăcirii. Este aceeași minciună despre care am vorbit la început, prin care se abuzează de termeni consacrați pentru a induce în eroare pe cei ce nu au discernământ. Aproape nimic din ce astăzi vine din SUA nu mai are autenticitatea creștinismului. Adevărata sămânță a lui Hristos de acolo este tare puțină. Pastori ”creștini, muzicieni ”creștini, lucrări ”creștine”, televiziuni ”creștine”, evenimente ”creștine”, cărți ”creștine”, tot și toți cei ce sunt titrați și lăudați de lume a fost pervertit; a rămas doar numele dar conținutul este păgân. Și diavolului îi convine situația aceasta. Dacă vreți să importați creștinismul actual din America atunci să vă gândiți că veți importa și mânia lui Dumnezeu care se va abate în curând peste această țară care a batjocorit harul mare de care Dumnezeu i-a făcut parte de-a lungul vremii. Dacă tot ar fi să luăm ceva de acolo ar trebui să ne întoarcem cu mult timp în urmă la oameni ca Finney, Whitefield, Jonathan Edwards, A.B. Simpson, sau mai aproape de noi, dar toți trecuți în veșnicie: A.W. Tozer, Leonard Ravenhill, David Wilkerson, nu la apostații de azi care sunt apostoli și lucrători ai fărădelegii. Azi copiem și importăm putregai religios pe care s-a pus eticheta: creștin. Falsul creștinism de azi nu face altceva decât să provoace mânia lui Dumnezeu, scârbit fiind Cel Sfânt de tot circul care are loc în Casa Lui. Nu motive de țopăială sunt azi ci de plâns și jale pentru că mânia Domnului vine peste toți care au transformat harul Său în desfrânare și batjocoresc Jertfa Sfântă.
Făcând reclamă evenimentului și îndemnând poporul să cumpere bilete, tânărul organizator mai spunea: ”Să cumpărați bilete pentru prietenii voștri, de la școală, de la servici. Cred că e o foarte bună oportunitate să cunoască comunitatea, să știe (cei invitați nn.) cum să fii creștin, să nu-ți fie rușine”. Întreb eu, consternat de afirmație: ce comunitate să cunoască invitații? Comunitatea celor ce strigă și țopăie? De aceasta ar trebui să fie impresionați? Asta înseamnă ca ei să învețe ce înseamnă să fii creștin? Acesta este creștinismul? Nu ar trebui să vadă oameni născuți din nou, care nu mai seamănă cu lumea, care s-au separat de lume și care trăiesc o viață nouă, care urăsc păcatul și nu mai trăiesc pentru ei ci pentru Dumnezeu, în smerenie și umilință? Unde să vadă ei aceste lucruri și altele care îi definesc cu adevărat pe creștini? În mijlocul unui balamuc pe care un om cu mintea sănătoasă nu l-ar putea nicidecum asocia cu creștinismul, dacă n-ar auzi, printre răgete și strigăte, cuvinte ca Dumnezeu sau Isus Hristos? Acesta este creștinismul? Ceva ce seamănă cu manifestările tribale? Creștinismul este lepădare de sine, jertfă, viață nouă, biruință asupra păcatului, dragoste care se jertfește, smerenie. Și, dacă vrei să cunoști comunitatea creștină, du-te la biserică. Ia-le pe rând și, cu Biblia în mână și cu rugăciune, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-i cunoști pe adevărații creștini.
Continui să citez, dacă încă nu v-ați lămurit cum stau lucrurile cu acest festival: Un tânăr vine mult mai ușor la un astfel de concert, decât să-l inviți într-un mod ofensiv la Biserică sau să stai să discuți”.
În opinia organizatorului, tânărul de 32 de ani, regulile evanghelizării trebuie schimbate. Așa a hotărât el sau așa l-au învățat cei din America. A chema oamenii la biserică este ”ofensiv”, nepotrivit, barbar, lipsit de tact și înțelepciune, iar a vorbi cu omul ca să-i spui despre păcatul din viața lui și despre dragostea de Dumnezeu, este fără sens și pierdere de vreme, un obicei învechit. Mult mai bine, după el, este să aștepți anul care vine, să îți cumperi bilet la festival și să țipi în gura mare, ascultând vorbitori motivaționali, care mai bine își vor tăia limba decât să pomenească cuvântul păcat.
Auziți cum se pune problema, mai nou. Îl citez pe Nick Hall, speaker și evanghelist internațional, după cum se prezintă: ”Sunt entuziasmat să fiu în Cluj Arena. Totul o să fie în această vară. Iulie 15-16. O să fie DISTRACȚIE și tu trebuie să fii acolo. Mă refer la muzică incredibilă, laudă incredibilă, speakeri incredibili”. Din nefericire asta a ajuns azi Evanghelia: DISTRACȚIE! Totul este incredibil dar nu supranatural. Când coboară Duhul Sfânt nimeni nu mai țopăie și nu mai urlă ca păgânii la concertele lor, ci oamenii cad la pământ străpunși în inimă din pricina păcatului din viața lor și urlă de durere deoarece li s-au deschis ochii și acum văd că, prin păcatul lor, L-au ofensat pe Dumnezeu. Tineri care trăiesc în curvie și relații nepermise de o Biblie învechită (după cum o tratează ei), care vizionează pornografie, care sunt obraznici cu părinții și cu cei din biserică, au un timp fain la Cluj Arena. Acolo pot să-și dea în petic; au scăpat din lanțul ascultării și pot zburda fericiți.
Trist este și faptul că reprezentanții televiziunilor creștine i-au ținut isonul acestui tânăr organizator, și realizatorii de emisiuni erau foarte entuziasmați de idee și de ce urmează să se întâmple pe Cluj Arena. Alfa și Omega, A7 și nu știu dacă și alții, s-au alăturat televiziunilor comerciale în a lăuda evenimentul. Iar realizatorul se bucura de faptul că și televiziunile comerciale l-au primit cu brațele deschise. Citez: ”Am fost foarte impresionat că alte televiziuni din «main stream» să spună: «Mai vrem să vii la emisiunile noastre, ți-am aranjat încă patru emisiuni. Vrem să venim la eveniment, este ceva WOW! Vrem copiii noștri să fie acolo». Și am rămas impresionant. Eu m-am dus acolo cu frică, mă iau ăștia, mă taie acolo! Ce fac eu acolo?! De unde? Au rămas super impresionați. O televiziune națională!”
Dacă nu v-ați lămurit până acum cu cine aveți de-a face, iată cum descrie organizatorul acest festival, ce se vrea el: ”HeartBeats este un produs cultural inedit, o ofertă culturală nouă; un concept nou de eveniment centrat în jurul creștinismului; un altfel de entertainment; un eveniment ecumenic interconfesional care invită la speranță și unitate, indiferent de confesiunea religioasă”. Sau cum spunea o colaboratoare de-a lor, de la ”World Vision”: ”Pentru noi este un eveniment care vorbește despre unitate, care vorbește despre iubire, care vorbește despre bucurie, care vorbește despre noi toți, pentru că nu aparținem, nu dorim să fim despre vreo confesiune, despre vreo religie. Suntem aici despre noi toți, suntem aici pentru noi toți, aceasta este misiunea noastră”.
Așa cum spuneam, o caracteristică a vremurilor din urmă este înșelarea, lipsa discernământului spiritual. Nu ar trebui să-ți dea de gândit, ca și creștin, faptul că televiziunile comerciale, cele care au impact în societate, sunt alături de tine? Poate sta lumina împreună cu întunericul? Pot ei, care de doi ani de zile sprijină cea mai mare minciună – prin care au fost afectați oamenii ca niciodată în istorie, care îndeamnă poporul la imoralitate și desfrâu, care sunt dușmani ai adevărului, să sprijine o lucrare bună venită de la Dumnezeu și care ar duce la pocăința oamenilor? Domnul Isus avertiza spunând: ”Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine.” Cum să vorbească Satana de bine o lucrare a lui Dumnezeu? Dar dacă este vorba despre noi toți, despre râul bogat al ecumenismului și al dragostei în orice fel și în orice chip, dacă nu este vorba despre vreo religie sau confesiune ci despre RELIGIA aceea ce se pregătește de o vreme pentru toți, și dacă ”ACEASTA ESTE MISIUNEA VOASTRĂ”, atunci înțelegem. Și nădăjduiesc să înțeleagă cât mai mulți. Iar cine nu vrea, să nu înțeleagă.
Vorbind cu unul dintre moderatori, despre realizarea acestui festival, organizatorul a spus: ”Sper că n-am greșit.” Părerea mea este că a greșit, cu siguranță. Ar fi trebuit să i-o spună realizatorul de emisiuni creștine, păstorul, părinții, prietenii care spun că sunt creștini. A reușit să deschidă o cutie a înșelării pe care nu știu dacă o va mai închide cineva vreodată aici în România. Țara noastră scumpă, creștinii din țară, nu de așa ceva aveau nevoie. Dar așa se întâmplă când omul face după mintea lui și nu Îl așteaptă pe Dumnezeu. O pocăință publică, cel puțin cu tot atât de mult tam-tam ca și reclama evenimentului nefericit, ar putea schimba situația și Dumnezeu să-Și oprească mânia în dreptul celor vinovați de acest foarte mare rău făcut.
În toată această degringoladă a creștinismului, când se trage asupra lui din toate direcțiile și cu muniție de cel mai mare calibru, numai de așa ceva nu aveam nevoie.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
.
