Imposibil să te sinucizi pe Facebook

          Internetul este ca o junglă. Dacă nu cunoşti foarte bine pericolele şi felul în care te poţi proteja rişti în orice moment să fii atacat şi să mori. Din exterior totul pare foarte frumos şi tentant dar abia când pătrunzi în interior descoperi că lucrurile stau cu totul altfel.
          De aceasta şi-au dat seama în ultimul timp tot mai mulţi utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii reţelelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
          Ce sunt acestea?
          Sunt locaţii în care poţi scrie şi împărtăşi cu alţii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te interesează, poţi comunica cu prietenii, familia, cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă, poţi posta poze şi imagini. Poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap fără nici un fel de cenzură, îţi poţi da cu părerea asupra oricărui subiect, poţi face cunoştinţă cu persoane din toate colţurile pământului, pe scurt, poţi comunica fără nici un fel de restricţii impuse de cineva, în afara spaţiului limitat de caractere folosite la scris.
          Utilizatorii acestor reţele sociale se numără cu sutele de milioane, semn că oamenii au fost atraşi spre acest fel de comunicare.
          Nu puţine însă sunt mărturiile celor ce, după ce s-au implicat în utilizarea acestor reţele sociale, au realizat faptul că, nu numai că nu le sunt de folos, ci chiar le sunt dăunătoare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram şi eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile păreau să fie OK, dar îmi scăpa ceva. Îmi lipsea viaţa mea reală, nu văzusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea soţia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”
          Deşi promisiunea acestor reţele sociale este că, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin legăturile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constată că de fapt se produce o înstrăinare faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.
          Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adevărată şi te aruncă într-o lume falsă, care atrage la început dar în final se dovedeşte a fi o mare deziluzie.
          Aceasta a fost problema omului încă de la început. Adevărul era Dumnezeu şi oamenii trebuiau să comunice cu El, în condiţiile şi termenii stabiliţi de El. Comunicarea cu El era o nevoie reală pentru-că Biblia spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, la început, înainte de căderea în păcat, Dumnezeu cobora în grădină şi vorbea cu Adam, aveau o relaţie foarte apropiată. După căderea în păcat însă şi după izgonirea omului din Eden şi de la faţa lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu. Dar nevoia de comunicare a rămas. Şi omul a inventat religia, adică un fel de a se închina şi de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul şi apoi au urmat alţii. Dar era o lume falsă care a condus către idolatrie, lume condamnată de Dumnezeu. Văzând dorinţa omului căzut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a iniţiat un nou contact cu omul şi i-a dat repere prin care această comunicare să se poată realiza în termenii lui Dumnezeu şi să fie eficace. De-a lungul timpului însă lupta s-a dus pe această direcţie a falsei şi a adevăratei comunicări. Prima aducea omului dezastru şi nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.
          Idolatria este atât de tare condamnată de Dumnezeu pentru-că duce omul într-o direcţie greşită, într-o lume falsă, care îl înstrăinează pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc să-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare.
          De-a lungul timpului, pe lângă falsa închinare şi comunicare cu Dumnezeu, au apărut tot felul de mijloace prin care omul a fost blocat să comunice cu Dumnezeu, cu cei din lumea reală. Ocultismul, alcoolul, drogurile, muzica, felul în care îţi petreci timpul liber (aici putem include sportul, televizorul, cinematograful, călătoriile, etc) şi în ultimul timp Internetul, au făcut ca această comunicare cu Dumnezeu să fie practic inexistentă. Satan a folosit nevoia de comunicare a omului ducând-o pe o direcţie greşită. Înşelătoria mare tocmai în aceasta constă: să-l faci pe om să creadă că o nevoie reală poate fi împlinită într-un mod greşit.
          Aşa cum am spus mulţi dintre utilizatorii acestor reţele sociale realizează că au greşit şi că nevoia lor de comunicare, de a interacţiona, nu le-a fost satisfăcută, dimpotrivă, au pierdut chiar şi ceea ce aveau înainte de a intra în aceste reţele. Şi-au pierdut familia adevărată şi prietenii adevăraţi în schimbul unor discuţii interminabile, fără rost care le-au consumat tot timpul şi viaţa, în schimbul unor promisiuni care nu s-au împlinit niciodată. Şi încep să renunţe la profilurile pe care şi le-au format şi să iasă din reţea. În acea reţea ei şi-au format un profil, şi-au luat o altă identitate, diferită de cea reală, un alt nume. Era o viaţă paralelă de la care au aşteptat mai mult decât de la cea reală. Acum mulţi au realizat că au fost înşelaţi şi că nu numai că nu au primit ceea ce doreau dar chiar au pierdut şi ceea ce au avut. De obicei primii şi cei mai afectaţi cand cineva se hotărăşte să-şi creeze un astfel de profil şi să interacţioneze în spaţiul virtual sunt cei de lângă el: soţul sau soţia şi copii. Se poate ajunge la situaţia aberantă, hilară şi ridicolă ca toţi din casă să aibă un profil în aceste reţele şi să comunice intens, dar să fie străini între ei, şi tot mai străini de Dumnezeu, dar cine se mai gândeşte la Dumnezeu?
          Însă unii au realizat pericolul şi au hotărât să se „sinucidă”, să-şi omoare profilul creat şi să revină la viaţa reală. Au hotărât să lichideze conturile pe care le-au avut şi să iasă din joc. Numai că lucrul acesta nu este chiar aşa de uşor. Unii au reuşit, dar când administratorii de reţele au constatat că acţiunea aceasta capătă proporţii, iar ei nu sunt interesaţi de un astfel de demers care le-ar aduce prejudicii de ordin financiar, au intrat în alertă văzând numărul mare de „sinucideri” hotărând să blocheze IP-urile site-urilor implicate în această „sinucidere” şi toate informaţiile din reţea. Aşa că tot ceea ce utilizatorii au adăugat de-a lungul timpului în acel profil, toate discuţiile, toate contactele, pozele, gândurile, etc vor fi acolo pentru totdeauna. Şi cine ştie când vor fi date din nou la iveală?
          Situaţia aceasta este izbitor de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă cu omul, la nivel spiritual. El îşi caută, aşa cum spuneam mai înainte, tot felul de înlocuitori la Dumnezeu. Din această cauză atitudinea lui faţă de Dumnezeu este una de indiferenţă. Dumnezeu este lângă om şi vrea să comunice cu el dar omul se întoarce cu spatele şi tastează de zor, cochetând cu păcatul, crezând că în felul acesta va fi mai fericit.
          Tot felul de idoli îşi face omul. Idolul este orice lucru care îi produce omului o bucurie mai mare decât Dumnezeu. Orice lucru care îl poate face fericit, mai mult decât îl poate face Dumnezeu. Este doar un spaţiu virtual, o amăgire, dar omul continuă să creadă în acel lucru. Până într-o zi când descoperă goliciunea acestor idoli şi hotărăşte să renunţe la ei. Problema mare însă este că descoperă că nu poate renunţa la ei, că ceva a blocat accesul spre tasta „delete”, ştergere, şi trebuie să trăiască în continuare în acea lume care acum a devenit un chin.
          Am cunoscut în ultimul timp tot mai mulţi oameni care au avut de-a face cu ocultismul. Includem aici orice formă de vrăjitorie, de descântec, contact cu spiritele, ghicit în palmă sau cafea, horoscop, magie albă sau neagră, slujbe făcute de preoţi la miezul nopţii, legat şi dezlegat de farmece,etc. Cei ce au apelat la astfel de practici au avut anumite probleme şi au crezut că şi le pot rezolva pe această cale. Au constatat însă că , în timp, problemele au devenit mai mari şi tot mai apăsătoare. Boală, gânduri de sinucidere, divorţ, certuri, etc, au ruinat şi ruinează viaţa şi familiile celor ce au intrat pe acest teren deosebit de periculos. Este o modalitate de a-ţi rezolva problemele cu ajutorul lui Satan. O modalitate greşită. Şi chiar dacă oamenii care au intrat în acest joc murdar ar vrea să mai iasă din el, constată că nu mai pot. Sunt legaţi şi disperaţi. Dacă merg tot pe direcţia aceasta şi apelează din nou la acei falşi „binevoitori” se vor afunda tot mai rău.
          Am dat acest exemplu pentru-că în România şi peste tot în lume practicile oculte nenorocesc tot mai mulţi oameni dar nu numai în felul acesta oamenii ajung să fie legaţi. Aşa cum am spus alcoolul, tutunul, drogurile, sportul, filmele, televizorul, internetul, pornografia, muzica, etc, sunt idoli care fac aceeaşi lucrare de înstrăinare de Dumnezeu şi de legare în legăturile satanismului. Uneori oamenii ajung să înţeleagă dezastrul în care au intrat şi ar vrea să scape dar nu ştiu cum şi rămân prizonieri în spaţiul în care atât de multă vreme au crezut că sunt liberi.
          Nu ştiu cum îţi poţi şterge profilul de pe Facebook sau din orice altă locaţie de pe Internet dar ştiu cum se poate şterge tot trecutul tău murdar şi cum poţi scăpa de consecinţele ocultismului şi a oricărei forme de înstrăinare de Dumnezeu. Biblia, pe care cei mai mulţi o neglijează, are răspuns clar şi simplu la această problemă. Se pot cita multe pasaje care vorbesc despre soluţia lui Dumnezeu pentru ca trecutul de care am vrea să scăpăm, să poată fi şters, şi consecinţa păcatelor pe care le-am comis să fie anulată, indiferent că este vorba despre ocultism sau beţie sau pornografie. Citez din Coloseni cap.1:13 „El (Dumnezeu) ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,(a lui Isus Hristos)
14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.”
          Sângele lui Isus Hristos curăţă tot trecutul murdar şi anulează consecinţa păcatelor grele. Prin Isus Hristos, prin credinţa în El, Dumnezeu ne dă eliberare şi rupe blestemul care apăsa asupra noastră şi care ne condamna la pedeapsă veşnică. Din nefericire atât de puţini cred acest lucru şi din nefericire atât de puţini ştiu despre această soluţie a lui Dumnezeu la problema noastră.
          Aşa cum spuneam, prin crearea acestor profile, oamenii vor să comunice, crezând că în felul acesta vor fi mai fericiţi. Diavolul ştie că noi avem nevoia aceasta să comunicăm şi atunci caută să ne-o împlinim în aşa fel încât să nu ne fie de folos. El s-a dus la Domnul Isus în pustie ca să-L ispitească şi a venit la El cu o nevoie reală, aceea de a mânca. Numai că din această nevoie reală el a dorit să aibă un câştig în dreptul Domnului Isus. Unele nevoi sunt reale şi nu sunt rele în sine dar felul în care ni le împlinim este rău. A comunica este o nevoie reală. Şi poate fi o realizare atât de minunată atunci când această nevoie se împlineşte aşa cum vrea Dumnezeu. Diavolul vrea să comunici dar nu cu cine trebuie. Şi vrea să comunici mult, cât mai mult. Niciodată nu s-a comunicat atât de mult ca azi şi niciodată oamenii nu au fost mai singuri, mai nefericiţi, mai predispuşi la depresie sau la sinucidere. Semn că felul în care comunicăm este o cale greşită spre împlinire. Nu numărul de minute alocat în reţelele de telefonie sau numărul de mesaje gratuite acordate te vor face fericit. Nu viteza şi calitatea Internetului te va ajuta să comunici. Nu! Toate acestea sunt minciuni! Dacă nu comunicăm cu Dumnezeu suntem nenorociţi şi ne paşte dezastrul. Aceasta s-a pierdut prin căderea omului în păcat: comuniunea cu Dumnezeu, starea de vorbă cu El. Aceasta l-a făcut pe Adam fericit nu telefonia mobilă sau Internetul, sau noul profil de pe Twitter. Alungarea din prezenţa lui Dumnezeu, din cauza păcatului ne face goi şi pustii şi trişti. Restaurarea se face prin relegarea noastră de Dumnezeu, prin Isus Hristos şi sângele legământului sfânt. Ni se oferă şansa să intrăm din nou în grădina Edenului, să fim după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adică a lui Isus. „Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” îi spunea El odată lui Filip. Dar aceasta nu se va face dacă nu vorbim cu Dumnezeu, dacă nu ne recunoaştem starea decăzută, dacă nu ne pocăim de relele pe care le-am făcut şi dacă nu suntem hotărâţi să renunţăm la ele, glorificându-L în felul acesta pe Dumnezeu. Abia dacă hotărâm aceasta „sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat”.
1 Ioan 1:7 „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.”
          Abia dacă începem şi ne dorim să umblăm în lumină, abia atunci sângele lui Isus ne curăţeşte de orice păcat. Mulţi ar vrea să fie curaţi dar să umble în continuare în mocirlă.
          Opreşte-te! Nu mai vorbi toată ziua prostii! Începe să vorbeşti cu Dumnezeu în rugăciune. Spune-I Lui nevoile tale nu celor de pe Hi5 care nu te pot ajuta cu nimic şi care sunt creştini tot atât de fireşti ca şi tine. Tot sunt bune la ceva aceste reţele sociale. Poliţia mai află unele detalii despre răufăcători iar noi, creştinii, aflăm adevărata faţă a celor ce spun că sunt creştini dar se dau în petec pe Internet şi scot în evidenţă firea care îi stăpâneşte şi la care nu vor să renunţe cu nici un chip, ba încă o hrănesc din belşug.
          Aşa zişii creştini comunică de se înroşesc firele de la calculator şi se destrăbălează pe aceste reţele de socializare dar au uitat să se mai roage, să mai vorbească cu Dumnezeu. Au ajuns tari, la concurenţă cu cei din lume, la poveşti fără sens pe Internet, la vorbe uşuratice şi la ipostaze ruşinoase. Dar Dumnezeul în care spui că crezi avertizează că vei da socoteală de fiecare cuvânt „nefolositor (!)” pe care îl vei folosi, cu atât mai mult de prostiile pe care le scrii şi le vorbeşti întristând faţa Lui.
          Oamenii au nevoi şi se duc la oameni pentru a găsi o soluţie. Şi aici Satan a reuşit să înşele. Să-i facă pe oameni să-şi plângă necazul acolo unde nu este alinare. Auzi pe cineva spunând că atât de mult s-a liniştit după ce şi-a spus necazul unui om. Alţii abia aşteaptă să răbufnească când întâlnesc o persoană şi-şi varsă amarul înaintea ei. Prin Internet acum o pot face non stop. Tot timpul este cineva, mai nenorocit ca tine, care îţi dă un sfat. Evident că nu te va ajuta la nimic. Va fi o mângâiere falsă. Dar de mare folos este să-ţi spui necazul lui Dumnezeu. El, Dumnezeu, ne spune ce să facem când suntem în necaz: Ps.50:15 „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
          Şi omul lui Dumnezeu, împăratul David, a ştiut bine lecţia, el nu a avut nevoie de sfătuitori pe Facebook, deşi a avut mai multe încercări decât noi toţi la un loc. În Psalmul 27 el a scris:
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad.
3 Chiar o oştire de ar tăbărâ împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4 Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.
13 O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!
          Internetul a devenit o alternativă la comunicarea cu Dumnezeu, o urâciune înaintea Lui.
          Aşa cum am spus pentru-ca lucrurile să se aşeze pe făgaşul dorit de Dumnezeu şi să fie cu folos pentru noi, trebuie să fie o moarte, o „sinucidere” a profilului vechi, a omului vechi, aşa cum îl numeşte Biblia. Efeseni capitolul 4:
17 „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor,
18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;
21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”
          Internetul însă descoperă că sunt mulţi creştini care nu vor să moară, să se dezbrace de omul cel vechi, care se strică…, se strică din cauza poftelor înşelătoare.
          Dacă nici pe Facebook sau pe Twitter sau pe Hi5 nu poate fi o viaţă nouă fără moartea profilului vechi, cine ne-a fermecat pe noi, cei ce spunem că-L avem pe Hristos, să credem că putem fi ai lui Dumnezeu fără să murim faţă de lume şi poftele ei?