Revoltă în Egipt, efecte în Israel

          Ochii lumii sunt astăzi îndreptaţi înspre Egipt şi Orientul Apropiat aşa cum în anul 1989 erau îndreptaţi înspre Europa de Est. Zona fierbe după ce, cu câteva săptămâni în urmă startul revoltelor populare s-a dat în Tunisia şi valul a ajuns în scurtă vreme în Egipt.
          Situaţia din Tunisia a fost privită cu mai mare relaxare în exterior şi poate chiar cu atitudinea de a viziona o telenovelă, dar cu Egiptul situaţia este cu totul diferită. Din cauza relaţiei acestui stat cu Israelul.
          De peste treizeci de ani Egiptul a fost principalul aliat al Israelului în regiune. De când evreii s-au retras din fâşia Gaza doar datorită faptului că Egiptul a vegheat la graniţa cu această zonă, împiedicând introducerea de armament, evreii au fost scutiţi de atacuri, sau mai bine spus atacurile au fost mai limitate. Cel puţin la vest Israelul a avut pace până acum.
          Iată însă că Egiptul se află în faţa unei situaţii extrem de critice şi nu doar Egiptul ci întrega regiune. Nu doar Israelul este îngrijorat ci şi ţările occidentale şi în special SUA care a avut un aliat important în Egipt şi care a echipat armata Egiptului cu armament american, aducând-o în topul celor mai puternice armate la nivel mondial, undeva în poziţia a zecea.
          În Egipt gruparea Frăţia Musulmană este apreciată a fi cea mai populară la ora actuală. În cazul în care această grupare islamistă ar ajunge la putere scenariul unui acord între aceasta şi gruparea palestiniană Hamas care controlează fâşia Gaza este foarte probabil. Într-un astfel de caz situaţia din Israel s-ar înrăutăţi vizibil. Practic Israelul ar fi acum înconjurat de duşmani şi cercul s-ar strânge tot mai puternic. De fapt cred că tot ceea ce se întâmplă în Egipt are în primul rând de-a face cu Israelul nu cu Egiptul. Nemulţumirile legate de condiţiile de trai cred că sunt doar pretextul folosit de duşmanii Israelului pentru a răsturna un regim care le stătea în calea realizării obiectivelor lor.
          De o vreme Israelul este tot mai singur. Uniunea Europeană are un discurs tot mai rece faţă de această ţară şi o deschidere mai mare faţă de cauza palestiniană. SUA, odată cu venirea la putere a lui Barack Obama, se îndreaptă pe aceeaşi direcţie. Principalul aliat al Israelului în zonă, Egiptul, se clatină şi este foarte posibil ca şi acest aliat să se tranforme, pentru Israel, în duşman. Putem afirma, după tot ceea ce vedem, că situaţia este critică pentru Israel.
          Nu am putut să nu observ de-a lungul timpului cum Dumnezeu se apropie de om căutând să-i aducă lumină şi să-l facă să înţeleagă realităţile duhovniceşti, în vederea mântuirii sufletului său.
          Foarte greu răspunde omul la chemarea lui Dumnezeu şi de nenumărate ori răspunsul nu vine decât într-o situaţie limită: boală, suferinţă, spaima morţii, etc. Atât timp cât omul reuşeşte să-şi creeze un confort material şi să aibă şi o sănătate bună greu pot ajunge la inima şi la mintea lui cuvintele lui Dumnezeu şi chemarea Lui la mântuire. Dar când toate acestea se prăbuşesc sunt foarte multe cazuri când omul se opreşte şi meditează la viaţa lui, se gândeşte la sufletul lui şi ia cea mai de folos hotărâre pe care o poate lua un om, hotărârea de a se împăca cu Dumnezeu şi de a trăi în ascultare de El.
          Evreii l-au respins pe Dumnezeu de multe ori dar cea mai dureroasă respingere a fost când nu L-au recunoscut pe Domnul Isus ca fiind Hristosul, Mântuitorul lumii şi L-au răstignit. De atunci Dumnezeu a adus peste popor nenorocire şi durere. Au fost risipiţi şi împrăştiaţi în toată lumea. Persecutaţi, batjocoriţi, chinuiţi şi omorâţi de toţi, apogeul acestei umilinţe având loc în timpul regimului lui Hitler. Dar Dumnezeu nu a uitat niciodată legământul cu ei, legământ făcut cu Avraam, reînnoit prin Moise şi David mai târziu. Şi chiar dacă ei au refuzat legământul mai bun prin Isus Hristos, împotrivindu-se planului lui Dumnezeu, Dumnezeu nu a uitat de ei şi îşi urmează planul Său.
          De mai multe ori Dumnezeu spune că Israelul este un popor încăpăţânat, care se lasă convins cu greu şi este necredincios. Din această cauză a fost nevoie să treacă prin atâtea încercări. Toate însă sunt cu scopul ca ei să se întoarcă cu faţa către Dumnezeu.
          Momentul prin care Dumnezeu arată că Şi-a început lucrarea de restaurare a Israelului, de binecuvântare a lui, este momentul când, după aprope două mii de ani de pribegie le-a dat din nou o ţară. Dar încă ei nu cred că Isus este Mesia şi chiar dacă se consideră poporul ales de Dumnezeu, şi chiar sunt aleşii Lui, nu pot fi binecuvântaţi cu acel legământ mai bun şi cu pace până când nu Îl vor recunoaşte pe Domnul Isus ca fiind Hristosul, Unsul lui Dumnezeu, Cel promis pentru salvarea lumii şi a lor. Profetul Zaharia profeţea despre acest moment al întoarcerii evreilor la Isus în Zaharia 12 cu 10: “Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut.”
          Se pare că evreii nu vor face acest pas al întoarcerii la Isus atât timp cât se mai încred în ei, în puterea lor, în aliaţii lor. Şi din această cauză Dumnezeu, care are toate lucrurile în control, permite ca toţi aliaţii să se îndepărteze de ei şi să le întoarcă spatele. Cred că va fi un moment când evreii se vor trezi singuri în faţa duşmanului. Şi atunci vor avea nevoie disperată de Dumnezeu. Şi-L vor chema şi se vor pocăi. Vor plânge şi se vor boci şi Dumnezeu le va da biruinţă.
          Când Satan a reuşit să pună stăpânire pe minţile preoţilor şi oamenilor religioşi, a apostolului Iuda şi a făcut ca aceştia să-L condamne pe Domnul Isus la moarte, a jubilat crezând că i-a dat lui Dumnezeu şi poporului Său cea mai mare lovitură. Şi cu toate acestea a fost cea mai mare înfrângere a lui Satan şi cea mai mare biruinţă a lui Dumnezeu. La fel a fost în cel de-al doilea război mondial când Satan a căutat să distrugă poporul evreu dar din durerea acestuia Dumnezeu a înmuiat inima liderilor lumii şi aceştia au fost de acord cu înfiinţarea statului Israel. La fel va fi, şi deja este, la sfârşitul vremurilor când toţi se vor întoarce împotriva poporului evreu cu gând să-l nimicească. Ura va fi atât de mare împotriva lor încât omeneşte nu vor avea nici o şansă. Satan va căuta să-i distrugă cu desăvârşire şi cuvintele din gura preşedintelui iranian Ahmadinejad sunt cuvinte venite direct de la Satan. Şi nu ştie Satan, deşi ştie, că de aici va veni întoarcerea poporului evreu cu faţa către Isus, pe care odată L-au răstignit.
          Ajuns aici îmi vine un gând în legătură cu ura. Satan este înţelept în felul lui, o înţelepciune deosebită în a face rău. Şi are abilităţi speciale în a face rău. El cunoaşte Scripturile şi ştie mai bine decât noi ce a fost şi ce este profeţit. Atât despre poporul evreu cât şi despre Domnul Isus Hristos. În sensul acesta cunoaşte viitorul, dar numai în sensul acesta, adică cât a fost permis de Dumnezeu să ştie, pentru-că altfel numai Dumnezeu ştie cu exactitate tot ce va fi în viitor. Bunăoară despre cea de-a doua venire a Domnului Isus, chiar Domnul Isus spunea că despre acel ceas nu ştie nimeni decât Tatăl din ceruri. Satan ştie că Domnul Isus va reveni aşa cum ştim şi noi dar nu ştie când. Ca şi pe cei ce nu veghează şi au adormit şi pe Satan acel moment îl va lua pe nepregătite. De fapt Satan a fost tot timpul luat pe nepregătite de Dumnezeu şi a avut cele mai mari înfrângeri. Şi în curând va fi zdrobit pentru totdeauna.
          Cred că, şi din cauza acestor înfrângeri repetate, ura lui faţă de Dumnezeu şi oameni a crescut tot mai mult. După cum bunătatea lui Dumnezeu faţă de oameni se înnoieşte în fiecare zi cred că ura lui Satan creşte în fiecare zi. Ura întunecă minţile. Un om care urăşte nu se mai poate controla. Ştie că face rău, că îşi face rău, dar nu îi mai pasă. Şi după ce comite fapta regretă. De cele mai multe ori prea târziu. Cred că Satan ştie că acţionând aşa cum acţionează va pierde, dar din cauza urii lui desăvârşite, dacă putem spune aşa, şi cred că putem pentru-că el este opusul lui Dumnezeu iar Dumnezeu este dragoste desăvârşită, deci din cauza acestei uri fără de margini el nu se poate abţine să facă rău, chiar dacă, poate, ştie că va pierde. Dumnezeu se foloseşte de ura altora, chiar a lui Satan, pentru a-Şi atinge scopurile Sale! Îţi vine să strigi uimit ca şi apostolul Pavel în capitolul 11 din Epistola către Romani, capitol în care vorbeşte tocmai despre întoarcerea poporului Israel la Dumnezeu şi pe care vă invit să-l citiţi: “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!”
          Înţeleg mai bine de ce ura este unul dintre cele mai mari păcate. Ura te îndeamnă la cele mai necugetate acţiuni, deşi ştii că nu faci bine şi că s-ar putea să suporţi consecinţe. De fapt de multe ori aţi auzit pe oameni plini de ură spunând că nu le pasă de consecinţe şi că indiferent ce s-ar întâmpla ei vor face ceea ce şi-au propus. Ura duce la nebunie!
          Dumnezeu nu vrea ură dar în înţelepciunea Lui fără de margini se poate folosi şi de aceasta pentru a-Şi duce planurile la îndeplinire.
          Uitaţi-vă la duşmanii poporului Israel şi la feţele lor. Ascultaţi-le discursurile şi urmăriţi ce fac şi cum se comportă. Ceea ce veţi vedea este URĂ. Ură la maxim! Este aşa de uşor de identificat de partea cui sunt şi de cine sunt inspiraţi, iar pentru cei ce au ochi să vadă este limpede şi sfârşitul lor.
          Aşa că staţi liniştiţi când vă uitaţi le tulburările din Orient. Planul lui Dumnezeu se duce la îndeplinire. El este suveran şi nu a fost luat prin surprindere. Va fi o strâmtorare pentru evrei pentru-că Dumnezeu îi iubeşte şi numai în felul acesta le poate întoarce inimile spre El, spre Cel ce L-au străpuns. Iar noi să avem grijă de partea cui ne aflăm. Să lăsăm orice ură la o parte pentru-că ura de orice fel şi în orice doză produce moarte. Nu pentru cel împotriva căruia este îndreptată ci pentru cel ce o manifestă.
          Întotdeauna Dumnezeu a avut doar o rămăşiţă, doar un mic popor şi întotdeauna a fost de partea celor puţini şi persecutaţi. Când puterile lumii se vor uni împotriva unui popor mic şi ai zice neînsemnat fii înţelept şi înţelege de partea cui se află Dumnezeu. Să nu te trezeşti că lupţi împotriva Lui.

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-