Rezultatele catastrofale la examenul de bacalaureat din acest an (2011) m-au îndemnat să scriu aceste rânduri. Presa anunţă că procentul de reuşită la acest examen a fost de doar 40%! M-am întrebat cum am putut ajunge în această situaţie şi iată la ce concluzii am ajuns:
România nu a avut multe lucruri cu care să se laude dar o vreme ne-am lăudat cu rezultatele copiilor noştri la învăţământ. În competiţiile internaţionale copiii noştri au avut rezultate bune. Când familii din România plecau în alte ţări şi se stabileau acolo copiii din aceste familii depăşeau cu uşurinţă handicapul limbii şi al adaptării la un nou sistem de învăţământ şi, de obicei, erau printre primii la rezultatele şcolare. Se pare că aceste vremuri au apus.
Ne putem întreba cum am ajuns aici şi motivele sunt mai multe. Unul ar fi corupţia din ţară, a celor ce ar fi trebuit să se ocupe de copii. Interesul lor personal a fost pe primul plan şi copiii au fost sacrificaţi.
Apoi copiii au fost supuşi la tot felul de experimente, încercându-se tot felul de variante şi metode pe care nu ar fi trebuit să le acceptăm.
S-a anulat orice autoritate a dascălului şi copiilor li s-a dat nas să facă tot ceea ce vor. Rezultatul este că, mai ales în clasele de liceu, profesorii nu mai pot să-şi ţină orele şi clasele au ajuns orice altceva dar nu locuri în care tinerilor să li se facă educaţie.
Metodele “moderne” care ni s-au impus din exterior şi care au fost preluate de către cei cu funcţii de răspundere din interior, au dus în final la ceea ce avem acum. Adică la dezastru. Avem o ţară de copii care nu se pricep la altceva decât la obrăznicii, imoralitate, limbaj vulgar şi murdar. Sunt aroganţi, leneşi şi nepricepuţi, dar pretenţioşi la modă şi dornici de distracţii. Au fost modelaţi de televizor şi internet. “Toamna se numără bobocii” nu mai este azi o zicală cu care să ne mândrim, dar este adevărată. Aceasta am semănat, aceasta am secerat. Şi consecinţele se vor vedea mai bine în viitor.
De fapt este un scenariu previzibil atunci când oamenii părăsesc căile lui Dumnezeu. Întotdeauna se ajunge la dezastru. Când omul are la îndemână, în orice aspect, metodele şi reţeta lui Dumnezeu, dar se găseşte el mai deştept şi inventează altele noi, nu poate ajunge decât la dezastru.
Educaţia copiilor se înscrie pe această direcţie a îndepărtării omului de Dumnezeu dar nu doar aici ne-am permis să schimbăm. Familia este poate cea mai atacată şi forţată de noile concepte moderne, să facă modificări care intră în contradicţie cu planul lui Dumnezeu pentru această instituţie. Deopotrivă familia şi copiii sunt ţintele predilecte ale lui Satan? Iar cei ce şi-au permis şi promovează cu insistenţă schimbarea vechilor paradigme nu sunt altceva decât unelte ale lui, chiar dacă nu ştiu aceasta.
Ce nu au reuşit vechii comuniştii prin teroare au reuşit noii comunişti prin înşelăciune şi mass media. Omul nou a fost creat şi metoda prin care s-a ajuns aici a fost copiată din prima carte a Bibliei, Geneza, din ispitirea Evei şi a lui Adam. Şi atunci şi azi s-a spus omului: “Dacă veţi face aşa veţi fi ca Dumnezeu”. Veţi fi mai deştepţi şi vă va fi mai bine. Dar nici mai bine nu le este oamenilor iar cât de deştepţi au devenit vedem bine dacă ne uităm în jur.
Am citit câteva articole în presă despre dezastrul din acest an de la bacalaureat şi cam toţi dau vina pe sistemul de învăţământ şi corupţia din instituţiile statului. Şi este adevărat că o parte din rău vine de aici. Dar nu am auzit încă pe nimeni să spună hotărât că o vină mare o are, în acest proces de erodare şi distrugere morală a tineretului din această ţară, instituţia bisericii. Şi mă refer în mod special la Biserica Ortodoxă Română. Aceasta nu numai că este majoritară dar a şi obţinut de la stat tot ceea ce îşi dorea. Este susţinută de stat, şi financiar şi în multe alte feluri. Nu cred că este instituţie mai privilegiată în această ţară ca şi Biserica Ortodoxă. Religia se predă în şcoli şi nimeni nu pune piedici preoţilor care predau să îi înveţe pe copii şi tineri căile lui Dumnezeu. Şi totuşi lucrurile, starea acestor tineri, se degradează de la zi la zi.
Eşecul acestor tineri arată spre eşecul Bisericii Ortodoxe care încă nu realizează că pierde tineretul acestei ţări. Şi problema nu este că 60% din ei nu au luat nota cinci la matematică, aceasta este ceva secundar, ci că starea lor morală este la pământ. Probabil că nota la moralitate greu s-ar apropia de doi.
La ce este bună Biserica dacă cei ce o compun nu sunt chipul şi asemănarea lui Hristos? Doar pentru o bună colaborare cu instituţiile statului şi pentru păstrarea privilegiilor unui număr de funcţionari? Este ea pentru îndoctrinare sau pentru transformarea omului după chipul lui Hristos? Dacă Biserica nu-i poate transforma pe oameni în acest chip minunat al lui Hristos nu este ea falimentară şi a pierdut în războiul cu Satan? Cum de Satan îi poate schimba pe oameni după chipul lui şi Biserica nu-L poate aduce pe Hristos în viaţa lor de fiecare zi?
Hristos a spus că Biserica Lui nu poate fi biruită, că “porţile locuinţei morţilor nu o vor putea birui” (Matei 16:18 ). Dacă este aşa atunci Biserica Ortodoxă din România, şi nu doar ea, are o mare problemă. Cum de a fost biruită de cel rău? Atunci când a avut privilegii şi libertate de mişcare? De peste douăzeci de ani are libertatea să lucreze şi să facă tot ce vrea. Cum se poate ca fii ei să ajungă într-o stare atât de rea şi atât de jos din toate punctele de vedere? Mai rău decît sub comunism! Tineri imorali şi interesaţi doar de lucrurile fireşti, păcătoase, iar părinţii lor, pe deasupra, corupţi şi hoţi. De la cei din frunte până la cei mai de jos.
Se afirmă mereu, cu emfază, că Biserica este tare? Tare în ce, când totul se degradează, moralitatea este la pământ şi performanţele intelectuale se apropie de ale omului din junglă?
Dumnezeu promitea celor ce sunt ai Lui că nu vor fi cei din urmă, “la coada vacii” cum spun românii. Promisiunea Lui din cartea Deuteronom, capitolul 28 şi versetul 13 este valabilă şi azi şi este următoarea: ” Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini.”
Multe alte promisiuni ale lui Dumnezeu sunt în Scripturi dar nu se împlinesc pentru poporul român, creştin cu numele. Iată doar două dintre ele:
Psalm 25:3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
Isaia 49:23 Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta, şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul, şi că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.”
De ce România este azi de ruşine? Pentru că este Dumnezeu mincinos sau neputincios sau pentru că noi, ca popor, L-am părăsit? La ce bun tot ritualul nostru şi formele ce ţin de religie dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în dreptul nostru ca popor? Suntem cunoscuţi în toată lumea ca un popor foarte religios dar şi ca hoţi, corupţi, care ne vindem copiii pentru bani, în top la numărul de avorturi, femeile sunt printre primele între cele ce îşi vând trupul şi acum, după bacalaureat, şi fără minte, inculţi. Acesta este poporul Domnului? Armata Lui biruitoare care calcă peste puterile întunericului? Nu semănăm mai bine cu o armată înfrântă? Atunci nu-i armata şi nu-i poporul lui Hristos. Să nu îşi facă nimeni iluzii în acest sens.
Se vede lămurit că poporul acesta român are o religie dar nu-L are pe Dumnezeu. Şi acesta este un mare rău. Nu poate fi un altul mai mare. Sau, altfel spus, acesta este punctul de pornire pentru toate celelalte rele. Aşa cum ar putea fi punctul de pornire pentru toate cele bune dacă l-am onora pe Dumnezeu prin viaţa noastră.
Văd aceasta peste tot, nu doar în Biserica Ortodoxă, dar dacă ea este majoritară şi se bucură de privilegii trebuie să fie gata să primească şi critici, pentru că are şi cea mai mare responsabilitate: ori îi va duce pe oameni spre Hristos, spre cer, ori îi va duce spre iad. Deocamdată drumul nu arată că ar duce spre cer.
Este foarte posibil să cadă capete după eşecul la bacalaureat. Mi se pare normal, chiar dacă trăim în România. Măcar atât să se facă şi să se dea o lecţie celor ce vor veni după ei. Dar cine va sancţiona Biserica Ortodoxă pentru eşecul ei, mult mai evident ca al instituţiilor de învăţământ? Probabil că nimeni nu va îndrăzni. De frică să nu vină un trăznet de sus. Însă, de multe ori, o judecată omenească care duce la pocăinţă poate face ca judecata divină să se oprească. În sensul acesta oare se va găsi cineva să facă un bine bisericii majoritare? Şi nu doar ei pentru că nu-i doar Biserica Ortodoxă vinovată, proporţional avem toţi partea noastră de vină.
Ne vine greu să recunoaştem că am falimentat, că am greşit, că nu l-am ascultat pe Dumnezeu. Copii din adunările pocăiţilor care sunt lumeşti şi iubesc lumea arată spre eşecul părinţilor lor şi a liderilor religioşi care s-au mulţumit o vreme cu faptul că aceşti copii mai vin la biserică. La fel ca şi biserica majoritară, mulţumită cu participarea, nu cu nivelui spiritual. Am spus despre copiii noştri: “Răi cum sunt dar mai bine să vină la biserică decât să meargă în lume”. Şi le-am făcut “programe” ca să se simtă bine. Ne-am adaptat noi după ei în loc să-i modelăm pe ei după chipul lui Isus. Când au căzut de tot şi s-au săturat şi de programe şi au plecat am spus: “Este greu azi în lume să fi credincios autentic”. Ne-am scuzat dând vina pe lume, pe vremurile grele, pe Satan, şi am uitat că Dumnezeu este stăpân şi suveran şi îi onorează pe cei ce ascultă de El.
Am văzut acest mare rău care se întâmplă şi în biserica majoritară dar şi în adunările pocăiţilor: lideri religioşi şi părinţi mulţumiţi cu faptul că tinerii mai merg la biserică. Deşi starea lor spirituală arată clar că nu aparţin poporului Domnului şi în ei nu sunt evidente semnele naşterii din nou şi a lucrării Duhului Sfânt. Cu trupul sunt în adunări şi cu inima în lume. Poate un credincios adevărat să fie mulţumit cu aşa ceva? Nu cred.
Mă uit cu groază şi durere şi văd atât de mult întuneric spiritual peste o ţară care pretinde că are lumina venită de sus. Starea morală a poporului român îmi dă siguranţa că nu greşesc, orice ar spune unii şi alţii. Vindecarea va veni doar prin pocăinţă şi întoarcerea spre Dumnezeu. Altfel degradarea se va accentua tot mai mult, ţara va rămâne fără fii şi va ajunge roabă, aşa cum s-a întâmplat cu poporul evreu atunci când L-a părăsit pe Dumnezeu pentru idoli şi pentru interesele lor. Şi ce robie mai mare poate fi decât cea spirituală?
Putem face ceva ca lucrurile să se schimbe în bine? Sigur că da!
Mai întâi pocăinţa trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi. Poate că am fost şi noi superficiali în relaţia cu Dumnezeu şi din această cauză ne-am pierdut copiii.
De multe ori m-am întrebat: Cum se poate ca tineri ce provin din case de pocăiţi să ajungă în lume, fără nici un interes pentru Dumnezeu şi căile Lui, ba unii chiar mai răi decât cei din lume? După multă vreme am înţeles de ce este aşa. Pentru că părinţii lor fie au fost duplicitari în relaţia lor cu Dumnezeu, una au spus şi alta au trăit, fie că au fost superficiali în credinţă şi fără pasiune pentru Dumnezeu. Părinţii transmit o moştenire urmaşilor lor. Dacă au adevăratele bogăţii ale lui Dumnezeu atunci le vor avea şi copiii, dacă nu, vor transmite ceea ce au: lemn, fân, trestie (1 Cor 3:12) şi nenorocire.
Dar nu doar părinţii lor sunt vinovaţi ci şi liderii religioşi care au procedat la fel ca părinţii iresponsabili. Am auzit multe mărturii în care tineri mărturiseau că au fost îndepărtaţi de adunări şi nu au mai avut nici o dorinţă de a-L căuta pe Dumnezeu, din cauza liderilor lor. Lideri care una au spus şi alta au trăit, care au fost duplicitari, dornici de câştig material sau au căutat onoare şi privilegii pământeşti. Sunt adunări care se zbat să supravieţuiască şi nu este în ele nici o propăşire şi nu este viaţă pentru că liderii lor au trăit în păcate ascunse şi au fost duplicitari. Şi neputinţa a rămas chiar şi după ce liderii au plecat din locurile acelea. Au lăsat o moştenire.
În cartea Apocalipsa, în scrisorile către cele şapte biserici, Dumnezeu se adresează nu credincioşilor de rând ci liderilor spirituali. Pe ei îi avertizează Dumnezeu şi îi mustră pentru că de ei depinde bunul mers al lucrării. Aşa cum a fost odată şi în istoria poporului evreu. Când împăratul era în ascultare de Dumnezeu poporul propăşea şi material şi spiritual.
Azi este la fel. Acolo unde este eşec în popor este din cauza liderilor spirituali care au ajuns să se compromită şi care nu Îl mai cunosc şi nu Îl mai cinstesc pe Dumnezeu. Şi la fel este în familii. Liderii religioşi şi părinţii sunt vinovaţi în primul rând pentru eşecurile copiilor şi tinerilor. Nu putem da vina pe împrejurări şi vremuri grele. Patru tineri evrei în Babilon, în mijlocul unui imperiu păgân, s-au păstrat curaţi şi l-au onorat pe Dumnezeu. Sau Iosif, fiul lui Iacov, l-a onorat pe Dumnezeu singur, într-un mediu poate şi mai ostil.
Ne mirăm de rezultatele slabe ale copiilor şi tinerilor din România. Dar dacă privim la părinţii lor, la liderii lor religioşi, nu ar trebui să ne mirăm de loc. Părinţii azi ar trebui mai întâi învăţaţi bunul simţ dacă nu credinţa adevărată. Pentru părinţi azi nu mai este nici o problemă că fiica lor de 15 ani deja doarme în camera alăturată cu prietenul ei. La ce să te aştepţi în astfel de situaţii?
Dar cine să facă şcoală cu părinţii? Statul în nici un caz pentru că nu are nici un interes şi nici nu poate. Statul şi sistemul de învăţământ pe care l-a promovat, este mulţumit să vândă diplome de absolvenţi celor ce ies de pe băncile institutelor, dar care nu ştiu nimic.
Biserica are datoria să facă şcoală cu părinţii. Să-i înveţe, să-i mustre, să-i corecteze, să-i îndrume în a căuta voia lui Dumnezeu, nu forme şi tradiţii. Şi dacă Biserica nu o face atunci nu o face nimeni. Şi eşecul ţării este eşecul Bisericii.Mai ales în vremuri de pace, ca acum, când nimeni nu a împiedicat-o să-şi facă datoria. Dar chiar în vremuri grele Biserica nu are voie să abdice de la slujba ei.
Îmi aduc din nou aminte de cea mai mare trezire religioasă care a avut loc în România prin preotul Iosif Trifa şi mişcarea Oastea Domnului. Totul a pornit de la durerea din inima preotului Trifa atunci când Dumnezeu i-a descoperit starea de decădere şi păcat în care trăiau “creştinii” români. El a fost primul care s-a pocăit şi apoi a chemat naţiunea la pocăinţă. Urmarea a fost o trezire şi o întoarcere a oamenilor spre Dumnezeu. Un lider care a înţeles la ce este chemat a făcut ca între 300.000 şi 500.000 de oameni să-L caute pe Dumnezeu şi să-şi schimbe viaţa. Azi lucrurile stau cu totul altfel.
Degradarea societăţii înseamnă mai întâi de toate degradarea bisericii. Şi când spun biserică nu spun Biserica lui Hristos pentru că aceasta nu se poate degrada. Ea este curată, fără pată şi zbârcitură, pregătită să-L întâmpine pe Mirele ei, Isus Hristos, şi este compusă din fiecare suflet de pe pământul acesta care se supune lui Hristos, trăieşte în ascultare de El şi seamănă cu El, indiferent de denominaţia din care face parte.
Când vorbesc de degradarea bisericii vorbesc despre acea instituţie ce, cu aroganţă şi mândrie, afirmă despre ea că este singura care Îl reprezintă pe Dumnezeu, dar rezultatele care vin în urma lucrării acesteia nu Îl onorează pe Hristos, care este Capul Bisericii.
Mulţi se întreabă azi: “Din multitudinea de grupări creştine cine mai ştie care este adevărata biserică?” Răspunsul este simplu: acea grupare care produce sfinţi, bărbaţi şi femei care seamănă cu Hristos şi trăiesc în ascultare de El. Restul este praf şi confuzie şi duce la declin şi nenorocire, după cum vedem dacă ne uităm în jur cu băgare de seamă.
Comment