În luna iulie a anului 2006 sergentul Gilad Shalit din armata israeliană a fost răpit de către militanţi ai grupării palestiniene Hamas. De atunci serviciile secrete israeliene au făcut tot posibilul ca să-l găsească, să-l recupereze şi să-l aducă acasă.
În zilele acestea, după cinci ani de prizonierat, Gilad Shalit se întoarce acasă, dar preţul plătit de statul evreu a fost mare. În schimbul lui Shalit au fost sau vor fi eliberaţi peste o mie de terorişti palestinieni (!), terorişti aflaţi în închisorile israeliene.
Pe lângă cei ce s-au bucurat din inimă de eliberarea lui Shalit au fost unii care au spus că preţul a fost prea mare şi că acest gest nu va face altceva decât să-i încurajeze pe teroriştii palestinieni să întreprindă alte acţiuni de felul acesta.
Mie personal atitudinea guvernului israelian îmi provoacă sentimente de admiraţie. Totul parcă este desprins dintr-o altă lume. Israelul este o altă lume.
Poate nu ştiţi dar în ultimii 26 de ani au fost eliberaţi din închisorile din Israel peste şapte mii de deţinuţi palestinieni. Preţul la schimb a fost: nouăsprezece soldaţi israelieni vii şi cadavrele a altor opt! Israelul a plătit un preţ mare nu doar pentru a-şi salva soldaţii vii căzuţi în mâinile duşmanilor lor dar chiar şi pentru a recupera trupurile moarte a unora dintre ei!
Mulţi se întreabă cum de poate rezista Israelul în mijlocul duşmanilor lui? Cum de poate rezista Israelul într-o lume tot mai ostilă? Pot fi mai multe răspunsuri la această întrebare dar înainte de orice ar trebui să vedem mâna lui Dumnezeu care este cu acest popor, din cauza legământului pe care L-a făcut cu ei.
Aşa cum spuneam Israelul este o altă lume. Cine azi ar mai face un astfel de schimb? Pentru ce popor un om simplu mai are o asemenea valoare?
Analiştii spun că semnalul pe care guvernul israelian a dorit să-l dea a fost, în primul rând, pentru soldaţii acestei ţări. Adică guvernul va face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i aduce înapoi, de oriunde s-ar afla, morţi sau vii! Un angajament al dragostei şi al purtării de grijă. Cred că în astfel de condiţii nu este greu să fii soldat. Când ştii că ai preţ şi că nu vei fi abandonat atât timp cât mai există o rază de speranţă eşti gata să faci lucruri mari, chiar să-ţi dai viaţa. O parte din puterea statului evreu stă aici.
Evreii L-au respins pe Isus şi nu L-au recunoscut ca fiind Mesia, Salvatorul lumii, dar va veni timpul când Îl vor primi şi recunoaşte, după cum ne spune Biblia. Şi chiar dacă Îl consideră încă pe Domnul Isus un impostor şi pe cei ce Îl urmează rătăciţi, ei nu realizează că de fapt, într-un fel, calcă pe urmele Lui.
Domnul Isus Hristos este exemplul dăruirii totale şi supreme. El a făcut cel mai necugetat gest, după raţiunea şi calculele omeneşti, atunci când s-a dat la moarte pentru lumea întreagă! Un singur Om pentru o lume întreagă! Şi a făcut aceasta nu pentru prieteni ci pentru o lume ostilă, care l-a întâmpinat cu ură şi care, în final, l-a omorât.
Apostolul Pavel, în cartea Romani la capitolul 11 scrie:
25 “Fraţilor, ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30 După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
31 tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32 Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34 Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
36 Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”
Căutând să înţeleagă gestul Domnului Isus şi felul în care Dumnezeu a hotărât să lucreze pentru mântuirea lumii Pavel este copleşit de înţelepciunea lui Dumnezeu şi rămâne mut de uimire: “Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!”
În altă parte scrie că aceste lucruri nu pot fi înţelese, judecate, decât prin Duhul Sfânt, pentru că Duhul cunoaşte totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi atunci nu este nici o mirare că omul firesc, neregenerat, care încă trăieşte în păcat, nu poate înţelege aceste lucruri. Dar ele nu mai sunt ascunse faţă de cei ce-şi deschid inima pentru Isus Hristos şi acceptă jertfa Lui, primind, prin credinţă, mântuirea, o natură nouă, din Dumnezeu.
A da totul pentru cei ce nu merită nimic, a nu calcula costurile, ba a merge chiar până la jertfa supremă, nu poate veni din om şi puterea lui. Doar Dumnezeu poate face aceasta.
Domnul Isus, în vremea când a fost pe acest pământ, luând chip de om şi trăind asemeni nouă, a spus celor ce-L ascultau şi pilda cu oaia rătăcită. Ca să arate dragostea lui Dumnezeu chiar şi pentru un singur om El a spus că adevăratul păstor, cel ce are dragoste faţă de oi, nu doar interes, va lăsa nouăzecişinouă de oi care se află pe păşune şi se va duce să caute o singură oaie care s-a rătăcit şi este în pericol să fie sfâşiată de lupi. El vorbea despre o lucrare duhovnicească şi despre o salvare din păcat şi de sub puterea diavolului. Pentru Dumnezeu fiecare suflet din turma Lui este preţios!
Aceasta ar trebui să ne dea nouă, celor ce suntem în turma Lui, o mare încredere şi să ne facă să acţionăm cu îndrăzneală. Oricât de mare ar fi lupta şi oricât de mari pericolele, Tatăl ceresc nu ne va lăsa! El ne poartă de grijă atât timp cât rămânem în turma sau armata Lui (şi nu este nici o contradicţie între turmă şi armată).
Nu ştiu câţi azi ar fi gata să îşi dea viaţa pentru ţara lor. Cred că foarte puţini. Şi principalul motiv cred că este faptul că ei nu se văd apreciaţi şi ocrotiţi de guvernele ţărilor în care trăiesc. Oamenii simpli constată că liderii lor trăiesc doar pentru interesele lor, a celor ce conduc, şi că nu caută decât folosul lor. Prin urmare patriotismul şi dragostea de ţară au cam dispărut şi s-ar putea să nu mai însemne nimic pentru cei mai mulţi, şi nu doar români.
Dar a nu fi în stare să-ţi dai viaţa pentru o ţară pământească nu este chiar o problemă. Creştinii însă mărturisesc că ei sunt cetăţeni ai cerului, sunt străini şi călători pe acest pământ şi se îndreaptă spre patria cerească. Să zicem că aici pe pământ, în orice ţară te-ai afla, nu ai decât viză temporară, situaţia ta este incertă şi nu ai mare preţ în ochii autorităţilor pământeşti. Pentru ei nu eşti decât unul care produce şi consumă, o componentă minusculă din marele angrenaj care face ca lumea să meargă înainte. Revoltele din ultimele săptămâni din lumea întreagă, îndreptate împotriva bogaţilor care conduc lumea şi care nu se mai satură de exploatat, arată că oamenii au început să vadă cât preţ au în ochii celor ce îi conduc şi care îi mint şi-i amăgesc cu promisiuni de bine şi prosperitate.
Îmi este milă de acei ce au ieşit în stradă să protesteze pentru că ştiu că nu aceasta este soluţia. Nu vor rezolva nimic. Îi spuneam odată unui domn care era nemulţumit de faptul că afacerile nu mai merg, că este tot mai greu cu fiecare zi, se plângea de guvernanţi şi de tot, îi spuneam că oamenii pur şi simplu nu sunt înţelepţi. Ei vor să schimbe ceea ce nu pot schimba şi nu vor să schimbe ceea ce pot.
De exemplu oamenii vor să-i schimbe pe guvernaţi şi felul lor de a gândi, vor să schimbe lumea în sensul de a fi mai bună, vor să fie pace şi bună înţelegere în lume, să nu mai fie terorişti, să nu mai fie foame, abuzuri, violenţă, etc. Ori acestea nu se vor schimba niciodată şi vedem că din zi în zi este mai rău şi ne îndreptăm spre mai rău. Ce poţi face, ca simplu om, ca să împiedici toate aceste lucruri?
Se vorbeşte despre unitate, să ne unim noi cei mulţi şi exploataţi, să nu ne lăsăm, să ne împotrivim celor ce ne vor răul, etc. Toate acestea sunt poveşti şi nu se va ajunge niciodată la un rezultat pozitiv. Când depinzi de prea mulţi nu vei realiza nimic. Veţi spune că sunt pesimist. Nu, sunt realist! Nu se înţeleg douăzeci de familii de pe scara unui bloc să repare acoperişul prin care plouă, dar o lume întreagă cu marile ei probleme?
Însă este ceva ce poate face fiecare şi nu depinde de alţii! Şi acest lucru care ne-ar putea aduce fericirea şi pacea după care toţi tânjesc şi care este la îndemâna oricui, este respins şi aruncat la o parte. Oamenii ar putea deveni cetăţeni ai cerului, prin credinţa în Isus Hristos.
Trebuie să cităm tot capitolul 2 din Epistola lui Pavel către biserica din Efes:
1.”Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
11 De aceea voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,
15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;
16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18 Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19 Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”
Iată ce ar putea oamenii să facă şi nu fac! Ei ar putea deveni cetăţeni ai cerului, prin credinţa în Isus Hristos, şi să aibă apoi siguranţa că Dumnezeu Tatăl este Cel ce le poartă de grijă şi că nu îi va lăsa orice rău ar veni peste pământ, orice criză şi orice nenorociri.
Oamenii se simt, pe bună dreptate, abandonaţi de guvernanţii lor şi tânjesc după ocrotire. Numai Dumnezeu o poate da şi o dă celor ce cred în El şi ascultă de El. Adică cetăţenilor cerului, fraţilor mai mici ai Domnului Isus. Romani 8 cu 29: “Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.”
Tatăl ceresc Îi iubeşte pe cei ce cred în Domnul Isus. Ioan 16 cu 27 “Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.”
Deci oamenii pot deveni cetăţeni ai cerului şi pot gusta dragostea şi bunătatea Împăratului veşnic, a Singurului Dumnezeu, Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Pot face aceasta. Nu se refuză viza nimănui! Oricine este sincer şi acceptă condiţiile impuse de Împărat, condiţii care sunt simple, în aşa fel încât toţi să aibe şanse egale şi să nu fie favorizat cineva, poate deveni cetăţean al cerului.
Să te ştii ocrotit. Să ştii că ai preţ. Că Însuşi Dumnezeu a străbătut cerul pentru tine şi că El veghează asupra ta. Că sfinţii îngeri vin în ajutorul tău. Că nu este armă făurită de om sau demoni care să te poată vătăma. Câtă pace poate un om primi în felul acesta! De fapt este singurul fel în care un om poate primi pace şi linişte. Să ştii că atunci când toate se vor prăbuşi, lumea cu sistemele ei politice şi economice, când totul se va face scrum şi va arde ca iarba uscată, tu vei fi susţinut şi ocrotit de Cel ce a creat cerul şi pământul şi care are toată puterea în Univers! Pentru că ai ales, prin credinţa în Isus Hristos şi prin ascultare de El, să fii cetăţean al cerului. În cartea Zaharia, la capitolul 2 scrie că cine se atinge de copiii Domnului se atinge de lumina ochilor Lui!
Mai este un aspect asupra căruia aş vrea să medităm puţin. Are legătură cu Biserica.
Biserica ar trebui să fie locul în care fiecare membru să se simtă iubit. Biserica este de fapt o imagine a Împărăţiei cerului chiar aici pe pământ. Fiecare ar trebui să se simtă iubit şi în siguranţă, să ştie că are preţ, că ceilalţi sunt în stare chiar să-şi dea viaţa pentru el. Apostolul Ioan scria la1 Ioan 3 cu 16 : “Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi, deci, trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.”
Dacă vreunul cade în mâinile duşmanului Biserica ar trebui să trimită trupe speciale pentru recuperarea lui. Vorbesc despre cel ce a căzut fără să vrea în mâna duşmanului nu a celui ce s-a dat prins de bună voie şi a trădat. Israelul luptă pentru soldaţii care îi sunt credincioşi, nu pentru cei care trădează.
Spuneam că Israelul este o altă lume. Şi lucrul acesta este vizibil. Dar Biserica ar trebui să fie şi mai vizibilă şi mai specială. Domnul Isus spunea în Matei 5 cu 14: “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.”
Biserica este cu adevărat o altă lume pentru că ea este condusă de însuşi Dumnezeu şi este total diferită de ceea ce vedem în jur. Diferenţa dintre lume şi Biserică trebuie să fie izbitoare, contrastantă, şocantă chiar. Ea este în conflict cu lumea şi sistemul ei pentru că lumea este sub puterea întunericului, a împărăţiei lui Satan, cel care luptă împotriva lui Dumnezeu.
Biserica ar trebui să fie locul în care se întâmplă lucruri ciudate, de neînţeles pentru cei din afara ei. Şi nu mă refer în primul rând la semne şi minuni, sunt destule şi în afara Bisericii, sau chiar la lucruri care sfidează bunul simţ, ci mă refer la dragostea care se jertfeşte. Nu vezi aşa ceva în afara Bisericii şi este cel mai ciudat şi mai greu de înţeles lucru pentru cei care nu l-au cunoscut pe Isus Hristos. Domnul Isus spunea în Ioan 13 cu 35: “Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Domnul Isus spunea că cine l-a văzut pe El l-a văzut pe Tatăl, pe Dumnezeu. Cine l-a cunoscut pe El l-a cunoscut pe Tatăl ceresc. Nimeni nu ştie exact cum este cerul, deşi unora li s-a îngăduit de Dumnezeu să vadă puţin din el, dar Biserica trebuie să fie imaginea cerului. Cine intră in Biserica lui Isus Hristos trebuie să spună că ştie acum cum arată cerul. Complet diferit de ceea ce vedem aici pe pământ. Până în cer Biserica ar trebui să fie locul în care să ne simţim acasă. Să simţim că avem preţ şi valoare în ochii şi în in inimile celor de lângă noi. Dacă nu este aşa înseamnă că ori n-am ajuns în locul potrivit ori nu suntem noi potriviţi pentru locul acela.
Toţi ar vrea să fie în acel loc minunat al dragostei şi siguranţei dar nu toţi vor să plătească preţul pentru a fi acolo. Gilad Shalit a fost mai întâi cetăţean al statului Israel, apoi s-a înrolat soldat în armata acestui stat, acceptând riscul şi hotărând să se supună autorităţii. Din cauza aceasta statul a făcut tot posibilul pentru a-l salva din mâna duşmanului.
Condiţiile acestea se cer şi pentru cei ce vor să fie în Biserică, în Împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie să fie cetăţeni ai cerului îndeplinind formalităţile necesare şi anume: credinţa în Isus Hristos şi legământul cu El în apa botezului.
Trebuie apoi să se înscrie în armata lui Dumnezeu, să nu stea pasivi, şi să se lase echipaţi, prin Duhul Sfânt, cu tot echipamentul necesar unui soldat care merge la luptă împotriva celui mai puternic duşman din univers, Satan. Şi apoi trebuie să rămână tot timpul sub autoritatea lui Dumnezeu, luptând nu după capul lor ci după ordinele venite de sus şi după rânduiala dumnezeiască.
În astfel de condiţii soldatul poate fi sigur că Dumnezeu îi poartă de grijă. Şi va putea spune ca şi psalmistul: “Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire” (Psalmul 73:26). Un astfel de om are mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
S-ar putea ca prin mintea lui Gilad Shalit să treacă un gând de întristare. Să creadă că preţul plătit de statul evreu pentru el a fost prea mare deoarece în schimbul lui au fost eliberaţi peste o mie de terorişti. Dar de fapt el ar trebui să se bucure gândindu-se că mai marii lui l-au preţuit atât de mult. El face cât o mie dintre duşmani, şi chiar mai mult.
Aşa sunt toţi cei ce cred în Isus Hristos şi ascultă de El, şi chiar mai mult! Ei sunt lumina ochilor lui Dumnezeu.
Mulţi se întreabă cum de a putut Biserica lui Hristos să răzbească două mii de ani cu toată ura şi înverşunarea care s-au abătut asupra ei necontenit, înconjurată fiind de duşmani? Aşa a biruit: a fost condusă de Dumnezeu şi soldaţii Lui îmbrăcaţi în dragoste. Dumnezeu a fost totul pentru ei şi ei totul pentru Dumnezeu.
Comment