Multe dintre lucrurile pe care le vedem azi prin biserici nu sunt altceva decât invenţii omeneşti şi foc străin adus pe altar. Lucruri pe care Dumnezeu nu le-a poruncit dar care oamenilor li s-au părut interesante şi de folos. Dar omul nu poate şi nu are voie să aducă nimic de la el în lucrarea lui Dumnezeu. Omul nu trebuie să caute să fie inventiv ci să asculte de Dumnezeu. Din nefericire este mai greu să asculţi de Dumnezeu decât să fii inventiv.
Prin urmare am observat că omul a anulat unele porunci simple ale lui Dumnezeu şi a pus altceva în locul lor, făcând tocmai pe dos, fără să aibă nici un fel de remuşcări sau tulburare. Este ca şi cum i-ar fi spus lui Dumnezeu că nu se pricepe.
Un subiect care a făcut să curgă multe râuri de cerneală şi care a dus la multe dispute şi vorbe în contradictoriu este subiectul acoperirii capului la femeile credincioase atunci când se roagă. Să citim ce spune Scriptura în acest sens. Cităm doar două versete din 1 Corinteni 11. Versetele 4 şi 5:
”Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvelit, îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.”
De ce a trebuit ca să curgă râuri de cerneală în legătură cu un subiect şi o poruncă atât de simplă, pe care şi un copil o poate pricepe? Probabil din cauza împietririi inimilor care au vrut pe calea credinţei în felul lor nu aşa cum doreşte Dumnezeu.
Ce m-a făcut să mai adaug ceva cerneală la râul şi aşa destul de umflat al acestui subiect a fost faptul că, în ultimii ani, am observat că parcă credincioşii în mod ostentativ fac exact pe dos de cum le cere Dumnezeu, şi în această privinţă. Şi nu doar femeile au luat-o pe o direcţie greşită.
Despre acoperitul capului la femei s-a tot vorbit dar despre acoperitul capului la bărbaţi nu. Se părea că ei nu au nici o problemă în acest sens. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.
De câţiva ani s-a pornit ca un tăvălug o mişcare printre evanghelici (dar şi printre catolici) şi în care se vorbeşte numai despre semne şi minuni şi care are pretenţia de a fi biserica trezită a lui Hristos din vremurile din urmă. Cei din această mişcare nu se sfiesc să spună despre ei că sunt cei chemaţi să facă minunile mai mari decât cele pe care le-a făcut Isus, că ei sunt noii apostoli ai vremurilor moderne şi ai bisericii din urmă, că ei au coborât Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Şi mulţi îi cred şi aleargă după ei. Ce nu văd mulţi este faptul că aceştia nu ascultă de Dumnezeu în multe privinţe, în ceea ce am putea numi lucruri mici (deşi nici o poruncă a lui Dumnezeu nu poate fi considerată a fi de mică importanţă), dar şi lucruri mari.
Printre altele, multe, care se găsesc în practica lor dar care sunt exact pe dos de cum a poruncit Dumnezeu, se află şi acoperitul capului.
În ceea ce ei numesc „laudă şi închinare”, lucrare promovată cu mare insistenţă dar care, în cea mai mare parte, nu este decât foc străin adus la altar, nu se poate să nu remarci ţinuta mai mult decât firească a femeilor implicate în această „lucrare”, femei care au ajuns chiar să conducă astfel de manifestări şi să se numească „lideri de închinare”, dar care, evident, nu se acoperă atunci când se închină. Nici n-ar putea face acest lucru la ţinuta pe care o au pentru că ar arăta caraghios. Aşa arată bine, adică lumesc. Dar aşa cum spuneam cu femeile ne-am cam obişnuit, mai ales că bărbaţii din jurul acestor femei nu au nici o problemă şi consideră subiectul pueril şi legalist. Însă a apărut ceva nou în timp şi asupra acestui lucru vreau să atrag atenţia azi, pentru a dovedi că în aceste mişcări parcă tot ce se face se face doar pentru a-L sfida pe Dumnezeu.
Dacă femeile nu se acoperă în timpul slujbelor sau atunci când se roagă sau prorocesc au început să o facă bărbaţii!!! Tot mai frecvent vei vedea bărbaţi, în special tineri, care se acoperă în timpul manifestărilor lor din biserici. Fie că sunt dintre cei implicaţi în slujire, fie că sunt membri simpli care doar participă la acele acte religioase.
M-am gândit: cum de este cu putinţă aşa ceva? De ce se întâmplă aşa ceva?
Răspunsul pe care îl am este că în aceste adunări tonul îl dă lumea nu Dumnezeu. Pentru că lumea a impus un standard, un mod de a fi, şi mai degrabă acest model este iubit şi preţuit decât modelul lui Hristos pentru Biserică.
Dacă lumea spune că o femeie se poate îmbrăca şi manifesta aşa atunci ce spune Scriptura nu mai are nici o relevanţă. Dacă lumea spune cum să se îmbrace şi poarte un tânăr atunci Scriptura nu mai are nici o relevanţă. Mulţi dintre cei ce se numesc credincioşi, prin purtare, dar chiar şi în exprimare, nu se sfiesc să spună clar şi răspicat că Scriptura este un lucru demodat şi învechit. Aşa că ei fac exact pe dos!
Dacă Biblia spune că „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere” iar lumea spune că nu este adevărat, mulţi aşa zis creştini spun cum spune lumea. Este o problemă de ascultare, de credinţă, de pocăinţă în final, de supunere înaintea lui Dumnezeu. Şi pentru a-şi găsi o scuză în a face cum vor ei, după cum îi învaţă lumea, au scos în faţă cuvîntul „legalist” şi îl pun pe reverul hainei oricui se atinge de idolii lor. Oricine azi mai vrea să respecte voia lui Dumnezeu în totalitate este, din perspectiva lor, un legalist şi un fanatic. Aceştia, spun ei, nu au găsit adevărata libertate în Hristos. Libertate care altfel tradus, din ceea ce se vede, este de a face ce vrei tu şi cum vrei tu. Şi se ascund sub formula :”Inima este importantă, nu exteriorul”. Dar dacă exteriorul îmi arată că nu seamăn cu Dumnezeu ci cu lumea atunci am o problemă mare la inimă.
Dacă nu mă credeţi sau nu aţi sesizat încă acest aspect al acoperirii capului la băieţi în adunări intraţi pe Internet şi vă veţi convinge.
http://www.youtube.com/watch?v=VqqJRSQR-HM
Oamenii, cei ce se numesc creştini, parcă fac concurs cum să mai încalce voia lui Dumnezeu, cum să Îl mai sfideze pe Dumnezeu prin felul lor de a fi, prin comportament şi prin îmbrăcăminte. Cei mai batjocoritori faţă de Hristos nu sunt cei ce Îl resping sau care nu cred în El ci cei ce mărturisesc credinţa lor în Hristos dar care trăiesc şi se manifestă peste tot aşa cum le place lor, sfidând nu doar poruncile lui Dumnezeu dar şi orice urmă de bun simţ.
Îmi aduc aminte de bătrânii de la ţară, mai găseşti şi azi astfel de oameni dar mai rar, care atunci când treceau pragul unei biserici, indiferent ce nume purta aceasta, îşi scoteau pălăria cu un sentiment de reverenţă. A sta cu pălăria pe cap înaintea lui Dumnezeu era pentru ei un afront mare adus Creatorului. Şi aşa şi este. Iar femeile se acopereau din aceleaşi considerente şi cu aceeaşi frică de Dumnezeu.
Azi cei ce se numesc creştini născuţi din nou fac exact pe dos. Frica şi reverenţa înaintea unui Dumnezeu sfânt au dispărut cu desăvârşire. A face pe dos de cum El ne cere a devenit un act de bravadă şi de mândrie. De ce aş crede că aceasta este Biserica lui Hristos? Doar pentru că cineva cade pe spate sau pretinde că a fost vindecat sau că a primit un cuvânt de descoperire? Toate acestea le pot mărturisi chiar şi păgânii şi idolatrii dar ei nu se pot lăuda că ascultă de Hristos. Până la urmă elementul final al testului este ASCULTAREA de Dumnezeu în toate. Iar jertfele cu foc străin pe altar şi cu semne şi minuni, fără ascultare, nu mă impresionează cu nimic. Nu mă impresionează spectacolul din jurul viţelului de aur făcut de Aaron şi nici muzica în surdină sau luminile colorate ale noilor altare pentru că nici pe Dumnezeu nu l-au impresionat niciodată. De aceea i-a şi spus lui Saul prin profetul Samuel:
„Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”
Aş întreba retoric: „Îi plac Domnului „grăsimea” râurilor de laudă, mâinile ridicate şi ochii daţi peste cap, bătutul din palme şi căzutul pe spate, atât timp cât nu vrem să ascultăm de El în cele mai mici lucruri?” Şi nu doar că nu ascultăm dar parcă ne străduim să facem altfel de cum a spus El.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.