Saptămâna trecută am aflat şi eu cine este Alexandru Vişinescu, atunci când am citit despre faptul că un ziar din România şi-a propus să facă publică o lista cu foşti torţionari comunişti care încă mai trăiesc şi să-i aducă în faţa justiţiei pentru a fi pedepsiţi pentru atrocităţile pe care le-au comis sub regimul de tristă amintire.
Articolul pe care l-am citit avea ataşată şi o înregistrare video cu Alexandru Vişinescu aşa că l-am putut şi vedea. La 88 de ani, câţi are fostul comandant al lagărului de exterminare de la Râmnicu Sărat, am constatat că este deosebit de vioi şi în formă. De fapt prea vioi pentru că la un moment dat, pe stradă fiind şi hărţuit de cameramani şi reporteri s-a repezit asupra unuia cu pumnii şi la înjurat de Hristos. Sigur că această ieşire a fost apoi subiect de senzaţie şi toţi s-au pornit împotriva lui spunând că încă nu şi-a uitat vechile apucături pe care le-a avut. În una din zilele următoare acestui eveniment pe blocul în care locuieşte cineva a scris: „Torţionare, eşti acasă? Morţii nu te lasă”.
Deja a fost depusă o plângere penală pe numele lui şi Alexandru Vişinescu se pare că va fi confruntat cu justiţia, dacă o să mai ajungă acele zile. Pe lângă el am aflat că mai sunt anchetaţi încă 35 de oameni care sunt acuzaţi că au torturat şi ucis oameni în timpul regimului comunist.
La prima vedere am putea spune că este bine că în sfârşit se urmăreşte a se face dreptate şi că cei vinovaţi vor răspunde în faţa legii. Dar chestiunea poate fi văzută, şi trebuie a fi văzută, şi din alt unghi. Dreptatea, aşa cum o văd oamenii, s-ar putea să nu fie decât un alt mare rău.
M-am gândit la Alexandru Vişinescu acum, la starea lui actuală. Cu siguranţă se simte hăituit, vânat şi probabil că este foarte speriat. Eu cred că el deja plăteşte pentru păcatele lui. Dar aceasta este doar o perspectivă omenească. Pentru că este şi o perspectivă dumnezeiască asupra acestui aspect. Aşa că m-am gândit şi am încercat să-mi imaginez cum vede Dumnezeu lucrurile.
După cum vorbeşte Biblia, Cartea sfântă, Dumnezeu are o îndelungă răbdare pentru păcătoşi şi-i cheamă pe toţi la pocăinţă. Apostolul Petru vorbeşte despre o „îndelungă răbdare” a lui Dumnezeu şi aminteşte perioada în care Noe a construit corabia, undeva în jurul cifrei de o sută de ani, perioadă în care oamenii au putut auzi despre hotărârea lui Dumnezeu de a nimici lumea prin potop şi li s-a oferit şansa pocăinţei şi a salvării. Apoi, în a doua lui epistolă, Petru vorbeşte despre „îndelunga răbdare” a lui Dumnezeu în sensul că întârzie să vină pentru a-i lua la cer pe ai Lui ca să-i scutească de încercările de care au parte în fiecare zi. Dar întârzierea aceasta Petru o pune pe seama dorinţei lui Dumnezeu de a mai oferi mântuire celor ce încă nu o au, păcătoşilor, şi apoi de a mai oferi chiar credincioşilor şansa de a se apropia mai mult de Dumnezeu şi de a-şi pune viaţa în ordine, de a fi pregătiţi pentru ziua marii întâlniri cu Dumnezeu.
M-am gândit că Dumnezeu a avut şi pentru Alexandru Vişinescu, dar şi pentru ceilalţi torţionari aflaţi în viaţă, o îndelungă răbdare şi vrea ca şi aceştia să fie mântuiţi.
Ce le vor face oamenii? Probabil că unii din ei vor ajunge în închisoare, dacă legea omenească aşa va hotărî. Dar de ce au ei nevoie? De cunoaşterea lui Hristos şi, prin El, de iertare din partea lui Dumnezeu. Oamenii oricum nu-i vor ierta, dar Dumnezeu o poate face. Cei ce au suferit de pe urma lor, dacă mai trăiesc unii pentru că majoritatea au murit în chinuri şi torturi, vor spune că oricât de mare ar fi pedeapsa tot nu este îndeajuns, că nu se poate plăti cu câţiva ani de închisoare toată suferinţa pe care ei au pricinuit-o. Şi este adevărat. Justiţia omenească nu poate face dreptate în astfel de cazuri. Este imposibil. Nu există o pedeapsă care să fie echivalentă cu răul pe care l-au făcut. Şi totuşi…
Biblia spune că Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Hristos, a luat asupra Lui păcatul şi nelegiuirea lumii întregi. Imaginaţi-vă acum următorul lucru: Cât rău a făcut doar Alexandru Vişinescu! Adăugaţi apoi la el şi răul făcut de ceilalţi 35 de oameni care mai sunt acuzaţi de aceleaşi fapte. Adăugaţi apoi alte mii de torţionari care au murit şi nu mai sunt şi alţii pe care nu îi ştim. Adăugaţi apoi un Ceauşescu, un Stalin, un Hitler, un Pol-Pot şi toţi dictatorii lumii acesteia, mari şi mici. Şi după ce aţi făcut aceasta tot nu aţi strâns decât o mică fărâmă din răul mare care s-a făcut de-a lungul istoriei omenirii. Pentru că ar mai trebui adunat şi tot răul pe care îl fac azi medicii care omoară „legal” oamenii doar pentru bani şi pentru interesul companiilor farmaceutice, care omoară (cu acceptul mamelor care sunt astfel complice la crimă) zeci şi sute de milioane de copiii încă nenăscuţi. Adăugaţi apoi vina celor ce azi exploatează sexual copii minori şi femei fără de ajutor şi speranţă, pe cei ce exploatează prin muncă copii şi adulţi, sărmani care nu au altă opţiune decât să tacă şi să muncească pentru a supravieţui.
Noi oamenii avem o problemă cu felul în care vedem dreptatea. O vedem aşa cum o vedea Alexandru Vişinescu pe când era şef al lagărului de la Râmnicu Sărat. Ceea ce făcea el atunci, în ochii lui, era drept. Ceea ce noi facem azi, în ochii noştri pare drept, deşi, de cele mai multe ori nu este. Pare drept a omorî copiii nenăscuţi, dar nu este. Pare drept a călca în picioare pe cel de lângă noi, dar nu este. Pare drept în ochii mei răul pe care eu îl fac ca să-mi apăr interesul, dar nu este. Pare drept ca cineva să detoneze bombe şi să producă multă suferinţă oponanţilor lui, dar nu este. Pare drept ca să fac orice pentru a-mi fi mie bine, dar nu este. Atât de mult din ceea ce noi numim dreptate nu este decât neadevăr şi minciună.
Alexandru Vişinescu este vinovat dar nu suntem mai puţin vinovaţi noi care încălcăm dreptatea lui Dumnezeu în fiecare zi. Nu este el mai vinovat decât un soţ care îşi abuzează soţia sau chiar copiii sau ca un pastor sau preot care, de dragul interesului lui, calcă în picioare adevărul lui Dumnezeu şi face pact cu Satana. Unui astfel de preot oamenii îi aduc omagii şi îl înmormântează cu fast şi cu onoruri, poate îl numesc şi sfânt, dar dacă acesta nu i-a condus pe oameni pe drumul mântuirii ci i-a înşelat prezentându-le o pistă falsă, în ochii lui Dumnezeu un astfel de om, apreciat de oameni, este mai rău decât un Alexandru Vişinescu. Pentru că Alexandru Vişinescu a omorât trupuri de carne dar un fals slujitor al lui Dumnezeu omoară suflete care sunt veşnice şi le trimite nu la cimitir sau în groapa comună ci direct în iad.
Alexandru Vişinescu am putea spune apoi că a fost o victimă a sistemului, aşa cum mulţi sunt şi azi. Mulţi alţii dintre noi dacă am fi avut ocazia în acele vremuri, pentru a trăi o viaţă mai bună şi pentru a nu fi persecutaţi, am fi făcut la fel. În noi, datorită păcatului, există un potenţial torţionar. Nu am ajuns torţionari pentru că nu ni s-a oferit încă ocazia. Dar dacă condiţiile ar exista abia atunci s-ar vedea cine suntem, cu adevărat. Omul lui Dumnezeu Tozer spunea că ceea ce facem noi atunci când suntem constrânşi nu arată adevăratul nostru caracter. Abia ceea ce facem atunci când suntem liberi să alegem şi să facem ce vrem arată adevărata noastră natură. Noi nu suntem torţionari pentru că nu suntem liberi să fim torţionari. Mulţi oameni care par de treabă, în alte condiţii, ar deveni torţionari şi bestii. Cum se întâmplă peste tot şi se va întâmpla până la finalul istoriei omenirii. Urmăriţi doar ştirile ca să vedeţi de ce sunt în stare oameni care păreau normali şi buni.
Măsurăm cu măsuri diferite: cu una pentru alţii şi cu alta pentru noi. Dar fără de Dumnezeu în fiecare dintre noi este un potenţial Alexandru Vişinescu, sau un Stalin, sau un Ceauşescu. Mântuitorul Isus Hristos spunea că va veni o vreme când „fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî” (Matei 10:21). Aceste crime se vor face din cauza faptului că unii au hotărât să se pocăiască şi să-L urmeze pe Isus Hristos iar alţii nu vor fi de acord cu aceasta. Şi chiar dacă pare aberant şi fără sens se vor omorî chiar dacă au acelaşi sânge, părinţii îşi vor omorî copiii iar copiii părinţii, crezând că fac un lucru bun!… Este vorba despre noi, nu despre alţii.
Dar să ne întoarcem la tot răul mare care s-a făcut în omenire (de către fiecare om care a trăit pe acest pământ şi printre care ne aflăm şi noi, fiecare) şi pentru care nu exista o soluţie înaintea lui Dumnezeu. Satan care a fost pedepsit şi aruncat din cer pentru rebeliunea lui ne acuza înaintea lui Dumnezeu şi Îi spunea că trebuie să ne pedepsească şi pe noi, care suntem vinovaţi de neascultare faţă de El, prin păcat. Dar nu doar că Satan ne acuza dar sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu trebuiau satisfăcute. Chiar dacă Satan nu ne-ar fi acuzat, Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia Lui, ar fi fost obligat să ne pedepsească pentru tot păcatul în care am trăit. Vina omenirii era atât de mare, prin păcat, încât pur şi simplu nu exista soluţie ca noi să scăpăm de pedeapsa lui Dumnezeu. Aşa cum bietul Vişinescu s-ar părea că nu are nici o soluţie.
Şi atunci s-a întâmplat acel uimitor gest din istoria Universului. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi prin Domnul Isus Hristos a coborât pe Pământ şi a luat asupra Lui toată vina noastră. Iar apostolii inspiraţi de Duhul Sfânt scriu aşa:
1 Petru 2:24 „El (Isus) a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”
1 Ioan 2:2 „El (Isus) este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”
Biblia spune la Romani 6 cu 23 că „plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Pentru păcatul nostru, care nu a fost mai mic ca al lui Alexandru Vişinescu, ar fi trebuit să plătim cu toţii moartea veşnică. Dar a plătit Isus Hristos în locul nostru! Iar cine se recunoaşte a fi păcătos şi crede că Isus a murit şi pentru păcatul lui primeşte iertare din partea lui Dumnezeu. Plata (pedeapsa şi moartea) deja au avut loc în Hristos. Păcatul deja a fost plătit de El. Acum, prin credinţă, noi putem fi iertaţi de Dumnezeu şi declaraţi nevinovaţi, drepţi! În cartea Romani, capitolul 5, apostolul Pevel scrie:
6 „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”
„Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” La cine se referă când spune „pentru noi”? La cei păcătoşi, „la cei nelegiuţi”. La criminali, la adulteri, la mincinoşi, la hoţi şi desfrânaţi. Domnul Isus Hristos spunea că El a venit pentru cei bolnavi nu pentru cei sănătoşi. Şi dacă pentru cei păcătoşi a venit înseamnă că a venit şi pentru Alexandru Vişinescu! Înseamnă că Alexandru Vişinescu, aşa ca şi fiecare dintre noi, mai are o şansă! Faptul că a ajuns la 88 de ani este îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pentru el. După cum spun cei ce l-au cunoscut a fost un criminal şi a făcut mult rău oamenilor, dar Biblia spune că şi pentru el a murit Hristos! Şi el, dacă crede în ceea ce a făcut Hristos pe cruce şi dacă hotărăşte să-L urmeze de aici înainte pe Hristos, poate primi iertarea şi graţierea divină! Poate oamenii îl vor condamna şi îl vor pune într-o închisoare dar, dacă se pocăieşte de păcatul lui şi hotărăşte să-L urmeze pe Hristos, el poate fi liber. Şi gândul cel mai cutremurător şi mai greu de primit şi de înţeles de către mintea umană este că Alexandru Vişinescu poate trăi veşnic în cer cu Hristosul pe care l-a înjurat zilele trecute şi probabil o viaţă întreagă… Poate trăi în desfătarea cerului alături de marii sfinţi ai lui Dumnezeu…
Acum înţeleg mai bine de ce marele Pavel spunea că propovăduirea Crucii, a Jertfei lui Hristos, este o nebunie pentru mintea omului care este condus în continuare de carne şi care nu a primit lumina cerului. Şi el spunea la 1 Corinteni, capitolul 2:
7 „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
8 şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”
Gândindu-mă la toate acestea m-am întrebat: oare într-o ţară care se numeşte creştină se va găsi măcar un suflet care să-l caute pe Alexandru Vişinescu şi să-i spună de dragostea lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos şi să-i mărturisească despre planul lui Dumnezeu de salvare a omenirii şi a fiecăruia în parte, care crede? De aceasta are el nevoie acum când clipa morţii lui se apropie şi când oamenii cer dreptate. Şi de aceasta avem nevoie noi care ne considerăm mai buni şi care astăzi îl acuzăm pe Alexandru Vişinescu. Orice om care moare fără de Hristos va ajunge în acelaşi loc de chin veşnic, în iad. Fie că a fost chinuit înainte de a muri fie că a chinuit pe alţii. Dar orice om care înainte să treacă din această viaţă pământească a înţeles că este păcătos însă a aflat şi a crezut din toată inima lui că Isus Hristos a purtat păcatul lui la cruce şi că, prin credinţa în Domnul Isus păcatul lui a fost şters şi el a fost declarat drept de Tatăl ceresc, poate scăpa de iad şi poate trăi veşnic în bucuria cerului.
De fapt, vorbind despre ucigaşi şi torţionari, Domnul Isus Hristos spunea că un ucigaş nu este doar Alexandru Vişinescu ci fiecare om care s-a mâniat pe fratele lui şi l-a urât. Aceasta înseamnă că România este plină de ucigaşi pentru că în puţine locuri vezi atât de multă ură. Românii se urăsc pur şi simplu. Se urăsc pentru că unul este PDL-ist, pentru că altul este „stelist”, pentru că altul este maghiar sau român, pentru că unul a ajuns mai sus decât altul, pentru că este mai bogat sau mai frumos, pentru că maşina lui este mai nouă, pentru că are pistrui sau pentru că merge la altă biserică, ură pe Alexandru Vişinescu pentru că i-a omorât părinţii sau bunicii. Ură peste tot şi la maxim. Ceea ce înseamnă, după cum spunea Domnul Isus, criminali peste tot. Nu am făcut crima pentru că nu am avut condiţii dar oricând acestea s-ar oferi am face-o, pentru satisfacerea noastră şi binele nostru efemer.
Am stat de vorbă recent cu o femeie care a trebuit să plece din România în Canada împreună cu fiica şi nepoata ei pentru a scăpa de un torţionar (fostul ei ginere) care nu este urmărit de poliţia din ţară pentru că nu este considerat periculos. Dar el a adus atât de multă durere şi suferinţă acestor suflete încât, această femeie este dominată de ură şi neiertare şi viaţa ei a devenit un chin. Nu mai are sănătate, nu mai poate dormi şi urăşte cu foc şi pasiune pe cel ce, spune ea, nu merită altceva. Am încercat din greu să-i spun că îşi face rău ei înşişi dacă nu poate să ierte şi, dacă nu poate să ierte, ea este un criminal şi va merge în iad. Mereu încerca să-mi spună că are drept să nu ierte pentru că i s-a făcut mult rău, că este normal să nu ierte, că nu are voie să ierte, mai ales că ea a făcut tot timpul bine tuturor. Am întrebat-o dacă spune rugăciunea „Tatăl nostru” şi mi-a spus că da, pentru că se consideră a fi creştină. I-am cerut s-o spunem împreună şi când am ajuns la final i-am atras atenţia, evident că nu se gândea ce spunea, că acolo noi ne rugăm ca Tatăl să ne ierte precum şi noi iertăm celor ce ne-au greşit. Deci dacă nu iertăm nici noi nu vom fi iertaţi de Tatăl. Apoi i-am spus că Domnul Isus ne cere să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă şi să facem bine celor ce ne fac rău, dacă vrem să fim copii ai Tatălui ceresc. A fost pusă în mare încurcătură şi nu mai ştia ce să spună, mereu revenind la faptul că i s-a făcut mult rău. În final cred că a înţeles, cel puţin aşa se părea.
Ce paradox: să mergi în iad pentru că nu poţi ierta pe cel ce ţi-a făcut rău, iar cel ce ţi-a făcut rău şi este vinovat, să aibă şansa iertării şi a cerului, prin pocăinţă, prin credinţa în Domnul Isus…
Oricât ar părea de fantastic şi de necrezut mărturia Domnului Isus despre tâlharul care a murit alături de El pe cruce dovedeşte că adevărul este acesta: orice criminal care se pocăieşte va fi iertat de Tatăl şi dus în slava cerului. Alexandru Vişinescu are o şansă, numai una, aşa ca fiecare dintre noi. Iar şansa lui este Isus Hristos.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.