La ultimul editorial am ataşat un chestionar în care vă ceream să vă spuneţi părerea în legătură cu vina lui Adam Peter Lanza, tânărul care a ucis 26 de oameni, printre care şi pe mama lui.
După cum aţi putut constata şi voi majoritatea cred că de vină este (1) societatea şi oamenii politici care acceptă şi promovează legi care sunt împotriva voii lui Dumnezeu, apoi (2) familia, care fie nu este familie, părinţii fiind divorţaţi, fie părinţii nu ştiu cum să-şi crească copii, urmează (3) televiziunea, Internetul, jocurile pe calculator şi abia în ultimul rând se consideră că vinovat este tânărul Adam Peter Lanza. Cred că majoritatea celor ce au răspuns acestui sondaj au privit lucrurile cu maturitate şi le-au înţeles în profunzimea lor.
Oamenii ajung victime şi apoi tot ei sunt condamnaţi. Adam Peter Lanza a fost, cu siguranţă, o victimă, societatea şi familia împingându-l spre gestul lui nebunesc. Desigur că va suporta consecinţa acţiunilor lui şi va da socoteală odată înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut.
Dar văzând unde poate ajunge un om care se lasă dus de val şi care nu ajunge să gândească în termeni corecţi, ar trebui să stăm acum şi să ne gândim la noi, la atitudinea noastră.
Un om care nu-L caută pe Dumnezeu şi care nu caută cu insistenţă să se alinieze voii lui Dumnezeu va ajunge să se rătăcească şi să o ia pe o direcţie greşită, direcţie care îl va duce în final la moarte.
Adam Peter Lanza a omorât pe alţii şi apoi s-a sinucis. La fel se întâmplă în domeniul spiritual.
Vedem azi, dacă mai vedem, atât de mulţi tineri care se numesc creştini dar care se sinucid şi care fie seamănă tot mai mult cu lumea şi creştinismul lor este numai o spoială, contaminându-i şi pe alţii, fie efectiv părăsesc Biserica şi se întorc din nou în lume. Cine să fie de vină pentru o astfel de stare de fapt?
Cu siguranţă ne gândim că ei sunt de vină şi evident că au o parte de vină. Biblia spune că toţi oamenii care nu au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în conştiinţele lor, în inimile lor, care nu au iubit adevărul, vor fi lăsaţi de Dumnezeu ca să creadă o minciună, să fie înşelaţi. Dar vina nu este numai a lor şi cred că nu ei sunt principalii vinovaţi pentru căderea lor.
În Scripturi citim că în vechiul Israel, atunci când venea la conducerea ţării un conducător care asculta de Dumnezeu, tot poporul era binecuvântat. Şi atunci când un conducător nu asculta de Dumnezeu suferea tot poporul. Avem apoi istoria cuceririi cetăţii Ai şi pilda de neascultare a lui Acan. Acan a luat din lucrurile date spre nimicire şi din cauza aceasta a avut de suferit tot poporul, dar familia lui Acan a fost nimicită atunci când a fost descoperită nelegiuirea lui Acan. Ce vină au avut copiii lui sau soţia lui? Şi totuşi au murit cu toţii.
Prin urmare biserica are o vină şi familia are o mare parte de vină atunci când tinerii se sinucid din punct de vedere spiritual.
Am ajuns cu creştinismul nostru într-un punct critic, cred eu. Şi punctul acesta critic se datorează faptului că, în timp, prin neveghere, s-a ajuns în situaţia în care fiecare face ce vrea şi cum crede el că este bine, în aşa fel încât nimeni nu mai ştie cum arată adevăratul creştinism.
În adunări au fost acceptate lucruri care nu ar fi trebuit acceptate şi care nu au de-a face cu lumea lui Dumnezeu ci cu lumea fără de Dumnezeu. Totul a venit din dorinţa de a face Biserica tot mai atractivă pentru cei din lume. Au fost tolerate atitudini şi comportamente care sunt în vădită contradicţie cu voia lui Dumnezeu, doar din dorinţa de nu supăra pe nimeni. Exact aşa ca şi în vremea preotului Eli care tolera păcatul din viaţa copiilor săi, pentru că erau de-ai lui.
Rar mai găseşti oameni care să-şi conducă azi adunările sau familiile fiind imparţiali faţă de toţi şi purtându-se la fel chiar şi cu cei mai apropiaţi de ei, chiar cu cei din familie. Şi pentru că aşa stau lucrurile în timp totul degenerează.
Ce vină are un convertit care intră într-o adunare, adunare despre care el crede că este cu adevărat Biserica lui Hristos, dar în care găseşte tot felul de lucruri care nu îl ajută să crească spiritual şi care chiar îl duc spre pierzare? Vina lui este aceea că nu citeşte şi nu caută cu insistenţă voia Domnului, dar este vina mai mare a celor ce ar trebui să-l conducă din punct de vedere spiritual spre o deplină biruinţă şi maturizare. Astfel că tânărul convertit sau cel crescut într-un astfel de climat, va creşte strâmb din punct de vedere spiritual. Se va omorî pe el şi va omorî şi pe alţii perpetuând acel model greşit pe care l-a primit şi îmbrăţişat.
Familiile creştine sunt tot mai puţin imaginea familiei creştine autentice. Părinţii pun înaintea lui Dumnezeu multe alte lucruri şi nu mai există o căutare insistentă în a-I da lui Dumnezeu locul de cinste în toate aspectele vieţii de familie. În urmă cu sute de ani, când provocările nu erau la fel de mari ca şi azi pentru tineri, părinţii sfinţi ai lui Dumnezeu vegheau cu mare atenţie asupra fiecărui aspect al vieţii de credinţă, asupra fiecărui detaliu, asupra comportamentului copiilor, asupra felului în care se îmbracă, etc. Azi părinţii “creştini”, mulţi dintre ei, învăţaţi de lume nu de Dumnezeu, nu mai văd nici un pericol în lucrurile lumii, şi nu doar că nu îşi sfătuiesc copiii şi nu îi îndrumă pas cu pas în voia Domnului, în fiecare aspect, fiind uneori restrictivi şi intoleranţi în anumite privinţe, ci chiar ei îşi îndeamnă copiii să trăiască într-un mod firesc şi lumesc. Nu pot nicicum să înţeleg cum este posibil ca un părinte creştin să îşi lase fata, sau băiatul, să se îmbrace într-un mod firesc, lumesc, provocator, ba chiar să îi spună să se îmbrace aşa, şi totuşi să se considere creştin.
În final televizorul, Internetul, Facebook-ul (nenorocirea de Facebook), jocurile pe calculator, etc. nu fac altceva decât să vină şi să termine ceea ce a început “biserica” şi familia. Produsul final va fi “creştinul” adam peter lanza, unul care înarmat cu o credinţă falsă şi cu multe convingeri care nu au nimic de-a face cu adevărul, va distruge tot ceea ce este în jur şi care va aduce moarte, nu viaţă.
adam peter lanza din biserică este tânărul sau tânăra care se îmbracă, vorbeşte, trăieşte, are aceleaşi preocupări şi dorinţe ca şi cei din lume, doar că merge duminica la biserică, mai bucuros la întâlnirile de tineri acolo unde se simte mai liber, şi care are pe buze o mărturisire de credinţă dar care nu o poate susţine prin nimic altceva decât prin faptul că îţi va vorbi despre libertatea pe care o are de a trăi aşa cum vrea şi despre faptul că nimeni nu are voie să judece. Şi nici biserica şi nici familia nu văd nimic greşit în aceasta.
Comment