Cine poate fi declarat nebun?
În general, atunci când oamenii dau un răspuns la această întrebare, se gândesc la semeni de-ai lor care au un comportament ieşit din comun, straniu, iraţional, împotriva bunului simţ.
Dacă suntem atenţi şi căutăm să aflăm ce spune Dumnezeu despre nebunie vom constata că perspectiva se schimbă radical.
În Psalmul 53, versetul 1 citim: Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”. Prin urmare un comportament iraţional, după Dumnezeu, este să spui că nu există Dumnezeu. A nega existenţa lui Dumnezeu înseamnă a avea un comportament straniu, ciudat, împotriva bunului simţ pus de Dumnezeu în om, înseamnă nebunie.
Scriu aceste rânduri acum când am aflat că autorul masacrului de la Oslo din 22 iulie 2011, norvegianul Anders Behring Breivik, care a ucis cu sânge rece 77 de persoane, a fost declarat de către grupul de psihiatri desemnaţi să-l examineze, ca fiind bolnav, fără discernământ, nebun. Acest fapt i-ar putea schimba încadrarea juridică şi, prin urmare, ar putea primi o pedeapsă mai blândă. Dar nu aspectul încadrării lui juridice mă interesează şi nici pedeapsa pe care o va primi. Deşi sunt convins că rudele celor decedaţi în acel masacru se vor revolta şi vor cere pedeapsa maximă. Lor nu le va conveni ca să se ia în calcul varianta nebuniei lui Breivik.
Dar este sau nu nebun acest norvegian care a omorât cu sânge rece 77 de oameni şi care nici măcar nu regretă gestul şi fapta lui? Cu siguranţă că da. Adică recunoaştem că gestul lui a fost unul iraţional, straniu, împotriva bunului simţ. El a omorât oameni nevinovaţi şi i-a omorât cu sânge rece, crezând că face bine. Şi nu au fost puţini. Lumea întreagă a fost şocată atunci, la aflarea acelei veşti.
Cei ce aţi fost interesaţi de poveste aţi putut afla, din declaraţiile lui, ce l-a motivat la acel gest nebunesc. El se consideră un luptător împotriva multiculturalismului din Europa şi al invaziei musulmane pe bătrânul continent. Şi continuă să creadă că ceea ce a făcut este drept şi bine.
Trebuia o comisie de psihiatri ca să se ajungă la concluzia că Breivik este nebun? Nu. Dacă oamenii ar fi citit Biblia cu atenţie ar fi avut un răspuns clar, înaintea deliberării grupului de psihiatri.
Breivik poate fi declarat nebun pentru că, înainte de orice, el s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”. Nu poate face un om ceea ce a făcut Breivik fără a se ridica împotriva lui Dumnezeu. Prin gestul lui el a spus: nu există Dumnezeu! Eu sunt stăpân şi fac ceea ce vreau, ceea ce consider eu că este bine, ce îmi place, ce consider necesar. Dacă Breivik ar fi crezut cu adevărat în Dumnezeu ( poate crede şi el aşa cum a crezut un alt înaintaş al lui, Hitler) atunci gestul lui nu ar fi avut loc. Credinţa autentică în Dumnezeu îl fereşte pe om de gesturi nebuneşti, de lucruri iraţionale.
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” este o afirmaţie a Scripturii, a lui Dumnezeu Însuşi, prin urmare trebuie să-i dăm mare atenţie. Pentru că nebunii fac lucruri necugetate şi fac mult rău în jurul lor.
Breivik va fi judecat şi o pedeapsă va lua, cu siguranţă. Dar oare numai el este un mare pericol şi singurul nebun care trebuie pus după gratii sau în cămaşă de forţă, pentru a nu face rău celorlalţi? Este el cel mai periculos nebun din Norvegia sau din Europa?
Să acceptăm că un nebun, aşa ca Breivik, face rău celorlalţi. Dacă pornim de la această premisă atunci în faţa noastră se deschide o perspectivă care ar trebui să ne sperie. Un nebun este unul care nu ascultă de Dumnezeu, pentru că nu crede în Dumnezeu, iar rezultatul este rău în jur, teroare pentru cei de lângă tine.
Poliţiştii care l-au prins pe Breivik, procurorii care l-au anchetat, psihiatrii care l-au examinat, judecătorii care îl vor judeca, cetăţenii din Norvegia sau din alte ţări care l-au condamnat, sunt ei mai buni? Sunt ei oameni normali sau nu? Eu nu ştiu, nu îi cunosc, ştiu doar ce spune Biblia: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.
Astăzi a vorbi în şcoli împotriva existenţei lui Dumnezeu este un lucru normal, ba chiar, se spune, necesar. Să nu fie oare Breivik doar produsul unei societăţi care l-a alungat pe Dumnezeu din viaţa ei? S-ar putea ca Breivik să fie doar o victimă iar cei ce l-au învăţat şi instruit că nu există Dumnezeu, principalii vinovaţi, să fie liberi, ba chiar să fie acuzatorii lui. Cine este mai vinovat? Copilul care fură sau părintele care l-a învăţat să fure?
Psihiatrii au scris în raportul lor despre Breivik că acesta “suferă de psihoză, o condiţie mentală care i-ar fi alterat judecata înaintea şi în momentul atacurilor”. Dar ce se poate spune atunci despre toţi profesorii care îşi învaţă copiii că sexul este permis, că legăturile homosexuale sunt de folos, că Dumnezeu nu există şi că fiecare poate să facă ceea ce vrea? Li se poate da acestora diagnosticul de nebuni?
Cine face mai mult rău? Breivik care a omorât 77 de oameni sau profesorii cu diplome şi doctorate care spun că nu există Dumnezeu şi că omul nu este decât un animal mai evoluat?
Cine face mai mult rău omenirii? Breivik care a omorât 77 de oameni sau guvernanţii lumii care dau legi împotriva lui Dumnezeu şi care au legalizat avortul? Numai în SUA se apreciază că, de la momentul legalizării avortului, au fost omorâţi circa 53 de milioane de copii! Iată nebunia mai mare!
Cine face mai mare rău omenirii? Cel ce produce viol şi care în final ajunge în închisoare sau cei ce produc materiale pornografice şi care sunt trataţi ca oameni respectabili şi care se îmbogăţesc de pe urma acestei afaceri? Sau guvernele care îi tolerează şi care acceptă ca aceste materiale distrugătoare să se poată difuza în ţările lor şi care se înfruptă şi ele din banii proveniţi din promovarea nebuniei?
Despre câţi azi, aşa ca despre Breivik, nu s-ar putea spune că “suferă de psihoză, o condiţie mentală care le alterează judecata înaintea şi în momentul acţiunilor lor”? Tot ceea ce se face împotriva lui Dumnezeu este nebunie! Şi cei mai mari nebuni nu sunt prinşi şi aruncaţi după gratii ci sunt trataţi ca oameni respectabili, umblă îmbăcaţi în haine scumpe, purtaţi de maşini şi avioane scumpe, trăiesc în vile scumpe, “distrează” omenirea sau conduc naţiuni şi corporaţii multinaţionale.
Dumnezeu spune despre cei e nu cred în El că sunt nebuni dar şi cei ce nu cred în Dumnezeu afirmă despre cei ce cred acelaşi lucru. Sunt două lumi în conflict.
Când marele apostol Pavel a stat în faţa împăratului Agripa şi a vorbit despre realitatea lucrurilor cereşti, despre moartea şi învierea Domnului Isus Hristos, despre Evanghelie, dregătorul Festus i-a spus lui Pavel că este nebun (Faptele Apostolilor 26:24). Acelaşi apostol Pavel scria:
1 Corinteni 1:18 Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
Dar merg un pas mai departe.
Cine este mai nebun? Copilul tău care a ajuns să facă tot felul de lucruri necugetate şi a ajuns într-o situaţie disperată, sau tu care i-ai permis orice, care nu ai ştiut să îi vorbeşti despre Dumnezeu, care l-ai încurajat la televizor şi internet, care nu l-ai cinstit pe Dumnezeu crescându-ţi copilul în frica de El? Părinţii azi se plâng de copiii lor dar copiii lor au ajuns aşa din pricina părinţilor care nu s-au temut de Dumnezeu şi care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu.
Şi mai departe mă duc! Pentru că nu este o nebunie mai mare decât să spui că există Dumnezeu şi să trăieşti aşa cum vrei tu! Mulţi spun că sunt creştini, că au Biblie în casă şi că merg duminica la Biserică, dar în rest se conduc după principiile celor ce spun că nu există Dumnezeu. Aceasta este o şi mai mare nebunie! Pentru că face şi mai mult rău!
Nu este o nenorocire mai mare, nu se poate face mai mult rău celor din jur decât să vorbeşti despre Dumnezeu dar să nu-L cunoşti. Mă duc cu gândul la fariseii şi cărturarii din vremea când Domnul Isus era pe pământ şi care afirmau despre ei că cred în Dumnezeu dar de fapt nu-L cunoşteau. Şi pentru că nu-L cunoşteau Domnul Isus le-a spus că şi ei merg în iad şi cei ce îi urmează.
Iată răul! Iată nenorocirea! Iată nebunia! Nu romanii erau duşmanii poporului Israel ci liderii lor religioşi. Nebunia mare era în dreptul liderilor religioşi! Domnul Isus nu a fost supărat din cauza faptului că romanii omorau evreii şi-i atârnau pe cruci de-a lungul drumurilor ci pentru faptul că liderii lor religioşi duceau oamenii departe de Dumnezeu chiar vorbindu-le despre Dumnezeu.
De fapt cum ar fi putut fi Domnul Isus supărat pe romani? Romanii erau unealta din mâna lui Dumnezeu pentru pedepsirea celor ce nu au ascultat de El, a celor ce spuneau că cred în El dar, de fapt, prin viaţa lor dovedeau că nu cred.
Cine este azi nebun? Credinciosul care trăieşte în păcat şi care are o viaţă care Îl sfidează pe Dumnezeu sau liderii lui spirituali care l-au înşelat, ascunzându-i adevărul şi care trăiesc vieţi duplicitare? Şi unii şi alţii.
Breivik a fost arestat şi va fi judecat dar problema nebuniei din lume nu se va rezolva pentru că lumea aceasta, din cauză că nu crede în Dumnezeu sau crede dar nu ascultă de El, este plină de nebunie.
Iată care era durerea Domnului spusă prin gura prorocului Ieremia:
Ieremia 23:13 „În proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!
Orice şi oricine rătăceşte pe oameni de la adevărul lui Dumnezeu este o nebunie şi este un nebun! Orice cale care seamănă doar cu Calea lui Dumnezeu, dar nu este cea adevărată, este o nebunie! Orice tratare cu superficialitate a vieţii de credinţă este o nebunie! Face mult rău, distruge suflete pentru veşnicie!
Trist este faptul că azi creştinii nu mai sunt numiţi nebuni, aşa ca şi pe vremea apostolului Pavel. Trist este faptul că azi lumea ne consideră normali, adică aşa ca şi ea. Iubim ce iubeşte ea şi ne simţim în largul nostru în această nebunie planetară, în mijlocul acestui neam stricat şi putred. Singurul lucru care nu ne place este că criza despre care se tot vorbeşte ne-ar putea strica sejurul pe acest pământ.
Am citit undeva că bolile care se răspândesc cel mai mult, care au cea mai mare incidenţă azi în rândul oamenilor, sunt cele de natură psihică, adică nebunia! De ce? Pentru-că cine zice în inima lui că nu există Dumnezeu, sau zice că există dar nu ascultă de El, după cum spune chiar Dumnezeu, este un nebun! Cea mai mare nebunie nu este să omori 77 de oameni cu sânge rece ci să spui că nu există Dumnezeu. Crima vine normal şi uşor după ce l-ai respins pe Dumnezeu. Avortul vine uşor dacă Îl respingi pe Dumnezeu. Tot aşa şi curvia, hoţia, minciuna, ura, imoralitatea şi toate celelalte aemenea lor.
Ceea ce este evident, şocant, nebunii arestaţi sau internaţi în ospicii, cei ce fac fapte reprobabile şi de care ne este frică, sunt doar vârful aisbergului. Baza însă o formăm noi, cei mulţi, cei ce nu credem în Dumnezeu sau nu-L onorăm pe Dumnezeu prin viaţa noastră. Dintre noi, cei ascunşi sub apa bunului simţ, dar fără de Dumnezeu, vor apărea la un moment dat monştrii care vor ucide.
Darwin, cel care a făcut mai multe victime chiar şi decât Stalin şi care a trimis mai mulţi oameni în iad decât Hitler era, înainte de rătăcirea lui, un creştin declarat, un om onorabil. Nu a fost închis într-un spital de psihiatrie, deşi ar fi meritat, ba chiar a fost şi este promovat ca un mare om de ştiinţă, aproape un idol.
Nebunia nu se întâmplă dintr-o dată. Nebunia este o pedeapsă de la Dumnezeu care vine în urma unei lungi rătăciri. Nu este ca şi cum ai călcat strâmb şi ţi-ai rupt piciorul. Trece un timp, timp în care omul se joacă cu gândurile lui şi face alegeri. Breivik a făcut multe planuri înainte de a ucide. Nebunia a intrat încet, încet, în mintea lui, pe măsură ce el s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu.
Nu ştiu cum a ajuns Darwin la nebunie dar pot să-mi imaginez. El a ales, treptat, să se împotrivească gândului că Dumnezeu există şi că El este Creatorul tuturor lucrurilor. S-a jucat cu acest gând ascultând aceeaşi şoaptă veche care s-a auzit prima dată în Eden, în urechile Evei. Iar azi este la fel, nu-i nimic nou sub soare.
În mintea noastră, în conştiinţa noastră, răsună voia lui Dumnezeu dar şi chemarea lumii la nebunie. Şi omul, în timp, alege. Îşi înăbuşă conştiinţa şi dă curs pornirilor păcătoase. Când stai în faţa computerului şi eşti ispitit să intri pe site-uri care te îndeamnă spre păcat eşti în faţa unei alegeri.
Dumnezeu are răbdare un timp şi aceasta este o veste bună dar vestea rea este că nu ştim cât timp are totuşi Dumnezeu răbdare. Când răbdarea Lui s-a terminat sentinţa a venit şi omul ajunge la ospiciu, bun de legat.
Cel mai mare nebun din tot universul este Satan, cel care deşi ştia că există Dumnezeu, s-a revoltat împotriva Lui. Şi el a făcut cel mai mare rău din tot răul care există. De fapt el este Răul. Breivik este, probabil fără să-şi dea seama, un ucenic al lui.
Apostolul Ioan în prima sa epistolă, la capitolul 3 scria:
7 “Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
8 Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.”
Este Breivik un om ratat? Aşa am spune cu toţii. Poate primi o pedeapsă maximă de 21 de ani. Unii ar putea spune că este mult alţii că este puţin. Lui probabil că i se va părea mult dar eu mă gândesc că închisoarea sau ospiciul vor fi pentru el cele mai bune lucruri care i se pot întâmpla în vremea care vine. Acolo va putea medita la ceea ce a făcut, poate să citească Biblia şi să-şi vadă starea, să recunoască că este un păcătos, să-şi vadă nebunia. Şi dacă va face aceasta şi îşi va pune încrederea în Isus Hristos pentru păcatele sale el va primi iertare şi dreptul la o viaţă nouă, la un nou început, cu Dumnezeu şi sub autoritatea Lui.
Dar dacă nu se pocăieşte de nebunia lui îl va aştepta o închisoare veşnică, o internare în Marele Ospiciu, alături de toţi nebunii lumii. Şi s-ar putea ca surpriza să fie mare atunci pentru el dar şi mai mare pentru cei ce vor ajunge alături de el, şi care n-au omorât 77 de oameni, însă au comis cea mai mare crimă din univers: nu au crezut în Dumnezeu sau au crezut că El există dar nu L-au onorat prin viaţa lor.
Probabil că nu v-aţi gândit niciodată aşa, dar după definiţia dată de Biblie nebuniei, nebunii nu sunt cei de la ospicii ci cei ce sunt îmbrăcaţi în haine de marcă, care fac afaceri la nivel mare, care joacă în filme şi cântă pe marile scene ale lumii, care-ţi zâmbesc frumos când treci pe lângă ei pe stradă, care îşi duc copiii la parcul de distracţii şi care aduc flori soţiei de ziua ei, care muncesc din greu şi duminica merg la biserică, sau care chiar slujesc la altar.
Singurul fel în care ne putem feri de nebunie, sau ne putem trata de ea dacă am fost diagnosticaţi cu această boală şi recunoaştem că o avem, este credinţa în Isus Hristos şi ascultarea deplină de El. Împotriva acestui fel de viaţă nu există virus al nebuniei care să ne poată afecta.
