Am atins, în ultimul material publicat pe site-ul postului de radio Unison, un subiect delicat şi care, aşa cum era de aşteptat, a stârnit reacţii de tot felul. Este vorba despre botezul în apă practicat de creştini.
Spuneam atunci că dacă un anumit aspect al vieţii de credinţă este controversat şi discutat arată că acel aspect este foarte important şi că Satan se luptă din răsputeri pentru a aduce confuzie pe direcţia aceea. Nu doar botezul în apă intră în această categorie ci şi botezul în Duhul Sfânt. Despre botezul în Duhul Sfânt vreau doar să spun că este uimitor cum vrăjmaşul i-a făcut pe creştini să creadă că îl au şi de fapt să nu-l aibă, iar pe alţii să-i facă să spună că nu este atât de important şi să nu-l caute şi să nu şi-l dorească. Este uimitor pentru că Biblia este clară în sensul că nu există viaţă de credinţă autentică fără botezul în Duhul Sfânt şi fără însoţirea Lui vizibilă, iar apostolul Pavel scria lămurit credincioşilor din Roma în Epistola către romani 8 cu 9: “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Dar despre botezul în Duhul Sfânt poate vom vorbi cu altă ocazie. Să rămânem la botezul în apă pentru că din reacţiile care au fost la primul material am înteles şi mai bine cât de important este acest botez şi cât de important este ca actul botezului să fie făcut aşa cum cere Scriptura.
Cu durere am constatat că cei mai vinovaţi pentru săvârşirea botezului în apă altfel decât după cum învaţă Scripturile sunt tocmai cei ce ar trebui să vegheze asupra bunului mers al lucrării. Şi este vorba despre cei ce conduc adunările credincioşilor. O bună parte de vină au şi cei ce se botează dar ei au totuşi circumstanţe atenuante pentru că nu ştiu prea multe şi au nevoie să fie învăţaţi. Dar înaintea lui Dumnezeu nimeni nu se va putea justifica vreodată că nu a ştiut. Am putea folosi cuvintele pe care Avraam i le-a spus bogatului aflat în chinul iadului: “Au pe Moise şi pe prooroci”, adică au Scripturile. Mulţi oameni, credincioşi dar înşelaţi, vor fi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu că au ascultat mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Vinovaţi că nu au citit Scripturile şi nu au făcut ceea ce scrie acolo ci au făcut ceea ce li se spune în biserici, indiferent cum se numesc acestea. În sensul acesta au ascultat de oameni şi nu de Dumnezeu. În foarte multe aspecte ale vieţii de credinţă, nu doar când vorbim despre botezul în apă sau în Duhul Sfânt, enoriaşii procedează după cum îi învaţă liderii religioşi şi nu Scriptura, adică Dumnezeu. În sensul acesta sunt vinovaţi şi vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu.
Când vorbim despre a asculta de Dumnezeu şi de Scripturi credincioşii evanghelici (includ aici tot ceea ce se numeşte credincioşi protestanţi şi neo-protestanţi) îi critică pe liderii credincioşilor ortodocşi sau catolici care le spun enoriaşilor lor că nu trebuie să citească Scripturile pentru că nu le pot înţelege şi că ei, credincioşii de rând, trebuie să aibă încredere totală în felul în care liderii lor îi învaţă în legătură cu viaţa de credinţă. Fără nici o îndoială că credincioşii care se dau pe mâna unor astfel de oameni îşi merită soarta. Pentru că ei se lasă minţiţi şi înşelaţi cu bună ştiinţă. Le convine o religie care nu le cere să se schimbe şi care le oferă şi viaţa trăită în desfrâu şi veşnicia. Ei ştiu ce ar trebui să facă şi cum ar trebui să trăiască şi înţeleg aceasta pentru că atunci când vorbesc despre pocăiţi care calcă strâmb spun: “Vezi că nu trăieşti aşa cum ar trebui să trăieşti ca şi copil al lui Dumnezeu!”. Ei ştiu dar le place să fie înşelaţi de liderii lor.
Privind însă cu mai multă atenţie spre noi, evanghelicii, putem constata cu surprindere că lucrurile stau exact la fel. Doar se prezintă sub altă formă dar este acelaşi lucru.
În adunările creştinilor evanghelici se afirmă cu aroganţă că noi ne conducem doar după Scripturi. Ori aceasta, în foarte multe cazuri (poate în cele mai multe) este o minciună. Cred că mai corect ar fi să se spună, în smerenie, că noi ne străduim să trăim conform Scripturii. Şi măcar de ne-am strădui. De această dată credincioşilor li se recomandă să citească Scripturile dar li se pun ochelarii confesiunii respective. Şi dacă nu vezi aşa cum văd ei eşti un eretic şi un rătăcit. Credinciosul, exact la fel ca în cazul cultelor istorice, nu are dreptul să pună sub semnul întrebării interpretarea pe care liderii lor o dau anumitor aspecte ce ţin de viaţa de credinţă. Se argumentează că doar aşa va fi unitate în acel grup, că cei mulţi nu au discernământ şi nimeni nu are voie să îşi pună întrebări în legătură cu ceea ce liderii deja au stabilit. Libertatea Duhului Sfânt este îngrădită de cei ce pretind că au această libertate.
În felul acesta s-a ajuns la confesiuni. Şi ni se pare normal acest lucru. Nu crezi Biblia în totalitate, te duci la grupul respectiv care crede cum îţi convine ţie mai mult. Vrei mai multă libertate pe o anumită direcţie te duci la cei ce sunt liberi, chiar dacă libertatea lor contravine Scripturilor. Dar ei vor avea argumente în favoarea lor. Nu crezi în botezul în apă aşa cum este scris în Scripturi, nici o problemă: sunt unii care au găsit o altă cale şi sunt mulţumiţi. Nu crezi în botezul în Duhul Sfânt aşa cum este cerut în Scripturi dar vrei totuşi ceva ce seamănă cu el, vei găsi fără să cauţi prea mult ceva în acest sens. Nu vrei o sfinţenie aşa cum îţi cere Dumnezeu, nu trebuie să te îngrijorezi prea mult, intră în prima adunare care îţi iese în cale şi vei găsi ceea ce cauţi. Vorbesc de cultele evanghelice nu de cultele istorice. Ei le au pe ale lor.
Problema este că oamenii nu îşi citesc Bibliile sau le citesc cu ochelarii de cal puşi de confesiune. Este acelaşi lucru. Ori nu le citim şi trăim cum vrem noi ori le citim şi trăim cum vrem noi.
Am înţeles în timp ceea ce scriu acum dar o convingere mai puternică am primit după publicarea editorialului despre botezul în apă şi în urma reacţiilor care au fost. Vreau să aduc în atenţia voastră doar două cazuri.
Primul este al unui credincios din a cărui scrisoare voi cita. Nu îi voi divulga numele şi nici adunarea din care face parte şi cred că înţelegeţi de ce. La fel voi proceda şi în cel de-al doilea caz. Frate Dan,
Când am citit editorialul despre botez , imediat am înţeles că DUMNEZEU îmi mângâie inima să nu fiu trist.
Pe 14 Aprilie , acum 2 zile, am fost dat afară din adunarea Evanghelică unde DOMNUL m-a aşezat. Dar ce sa întâmplat?
Au venit la noi în adunare nişte fraţi politişti, mai exact de la Asociaţia Poliţiştilor Creştini din România, şi au depus mărturie cinci, căci atîţia au venit. Ultimul cred că fost răspunsul Lui DUMNEZEU la rugăciunile mele şi a depus mărturia lui şi printre altele şi faptul că s-a botezat după ce a primit pe DOMNUL Isus.
După acest eveniment petrecut DUMINICĂ a sosit ziua de joi şi în cadrul adunării unul dintre cei care conduc adunarea a început să atace pe aceşti fraţi poliţişti şi să spună că a fost o ruşine pentru adunare (se referea la ceea ce a spus ultimul din ei, cu referire la botezul în apă), că a fost o ruşine pentru adunare şi că botezul este o învăţătură străină. În adunarea nostră nu ai voie să vorbeşti despre aşa ceva.
Dar eu nu am mai răbdat să văd cum Cuvântul DOMNULUI este batjocorit şi inclusiv copii Lui DUMNEZEU sunt făcuţi înşelători, şi în plină adunare am spus că aceasta este învăţătura DOMNULUI . Pe urmă cel ce vorbea de la amvon m-a acuzat că aduc tulburare în adunare, că această învăţătură este străină (botezul la maturitate în urma pocăinţei şi credinţei în Isus Hristos) . După aceea m-au chemat separat în camera de întrunire şi i-am înfruntat acolo spunând clar că ei nu ţin cont de Noul Testament şi nici de porunca DOMNULUI Isus. Am solicitat în plină adunare să arate unde am greşit dar nu au vrut NICIUNUL să deschidă Scriptura să arate dacă am greşit. Doar unul dintre ei, CULMEA, a deschis la Marcu 16 : “Cine crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu crede va fi osândit”. Asta este culmea orbirii!
Pe urmă dânşii au spus clar că au o învăţătură a cultului, a adunării şi dacă nu renunţ la, citez : ” idelile mele prosteşti din cap” sunt dat afară. Eu nu am vrut să fac aşa ceva fiindcă a lepăda cuvintele DOMNULUI Isus este totuna cu a te lepăda de Cel ce a poruncit asta.(…)
Trebuie să vă spun că această discuţie este veche despre botez, şi nu au vrut să accepte sub nicio formă. Ceea ce s-a întâmplat în acea seară a fost picătura care a umplut paharul. Nu am mai răbdat. Recunosc că am fost mâniat. NIMENI nu a vrut să apere Cuvântul DOMNULUI şi nici pe fraţii care depuseseră mărturie. Ba încă unul din pastori a spus că sunt lipsit de bun simţ că am îndrăznit să înfrunt în adunare pe cel ce strica cu nonşalanţă porunca DOMNULUI Isus.
Sistematic, de ani de zile, continuu, este atacat botezul poruncit de DOMNUL şi, atenţie, de la amvonul adunării, acolo s-a spus clar că cine se botează şi spune altora să se boteze sunt înşelători. Cine a poruncit? Nu DOMNUL Isus? Nu DUMNEZEU TATĂL a spus DOMNULUI să dea această poruncă ? Deci DOMNUL Isus care s-a botezat şi a poruncit botezul pentru ucenici, este înşelat şi înşelător?!
Acum înţelegeţi mai bine ce se întamplă acolo?… Ştiţi că în adunarea unde am fost cel care a luat decizia să mă dea afară a spus adunării să nu se mai roage pentru familiile lor fiindcă este scris că cine crede va avea mântuită şi familia?… Vă daţi seama ce face diavolul acolo?… Altul s-a ridicat la amvon şi a acuzat pe cei ce studiază Scripturile că sunt nemulţumiţi de ceea ce se spune la program. Adică “nu mai studiaţi … ce, nu vă ajunge ceea ce se spune aici?”
Am spus aceste lucruri să aveţi o imagine mai amplă a ceea ce se întâmplă într-o Adunare Evanghelică, … nu mormonă sau vreo sectă nu ştiu care, din cei care le spunem rătăciţi…
Aşa cum am mai spus sunt două aspecte (poate chiar mai multe) importante când vorbim despre botezul în apă. Unul este cel despre care ne-a fost relatat în scrisoarea din care am citat. Faptul că nu se insistă pe importanţa botezului în apă, botez făcut după toată rânduiala Sfintei Scripturi. Unii îşi permit să facă cum vor ei.
Dar există un al doilea aspect şi asupra căruia medităm mai puţin noi credincioşii evanghelici. Despre acest al doilea aspect mi-a scris o credincioasă născută în Republica Moldova şi ajunsă în SUA.
Din foarte lunga ei scrisoare voi cita câteva fragmente:
“Am citit cu mare atenţie şi de câteva ori editorialul referitor la botez. După marele dezastre ce ne-au lovit pe mine şi fiica mea după botez deseori mă frământă înlăuntrul meu dacă a fost făcut botezul după Sfintele Scripturi şi dacă nu în grabă. (…)
Locuiam într-o cameră mică la căminul Universităţii. În blocul vecin locuia prietena mea, Maria. Ea s-a pocăit prima din familia ei şi apoi şi soţul. Încerca să ne contacteze des şi să mă convingă să iau şi eu decizia aceasta. M-a invitat la biserică. După mai multe presiuni am mers. Mă gândeam:”Oare e corect ceea ce fac, nu trădez eu credinţa părinţilor?” Acest gând nu mă lăsa şi continuam să mergem şi la biserica ortodoxă. Fetiţei mele îi plăcea să stea la biserică la ortodocşi când era mai mică, numai că icoanele nu-i plăceau şi nici nu vroia să le sărute. Niciodată n-am
forţat-o. Într-o duminică dimineaţa eram în mare confuzie: la care biserică să mergem? Fetiţa văzându-mă pe gânduri, m-a întrebat: “Mergem azi la biserică?” La care? – i-am zis. Mi-a răspuns foarte repede: la biserica baptistă! Era deja îmbrăcată. Am simţit o bucurie atunci şi o parţială uşurare. Eram fericită că ea se simţea bine aici. (…) Îi plăcea mult la şcoala duminicală. La liceu au început prigonirile pentru ea, am fost nevoite să schimbăm liceul, dar Dumnezeu a avut grijă de ea şi aici. Ani mai târziu mi-a spus cum primea cărţi în cap de la unii profesori. Nu s-a plâns niciodată.(…)
Continuam să mergem la biserica baptistă. Mi se spunea foarte des că trebuie să iau botezul, că dacă nu mă duc în iad. Nimeni nu ştia ce era în sufletul meu. După mai multe presiuni am decis să merg la lecţiile de botez. Au fost timp de 2 luni în fiecare duminică, după biserică, în jurul a 30 minute şi apoi s-a stabilit data – 17 septembrie 2000. (…)
A venit ziua de 17 septembrie. Eram încă slăbită. Şi atunci am fost scufundată în apă, în inima mea având multă neclaritate. Eram sigură atunci că am prea puţin timp pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi aveam multe întrebări în inima mea. (…)
Pe fiica mea am crescut-o cu ajutorul Domnului timp de 15 ani. Dar eu nu ştiam că toţi aceşti ani ea mereu se ruga pentru un tată. Am primit un telefon din SUA de la o soră şi m-a întrebat dacă nu aş vrea să fac cunoştinţă cu un bărbat român creştin. I-am zis că nu mă gândesc deloc, dar am hotarât să vorbesc şi cu fiica mea. Prima ei întrebare a fost: E creştin? Şi am spus: “da, aşa mi s-a spus, pentru că am vorbit cu o soră din biserică”. Fetiţa a fost foarte bucuroasă, şi mi-a zis atunci că toţi aceşti ani ea s-a rugat pentru un tată. În final am ajuns în SUA în august 2003… Nu ştiu dacă mi-ar încăpea aici tot prin câte am trecut, eu şi copilul, în aceşti 4 ani (….)
Fiica mea a absolvit liceul in 2007 şi pentru că nu mai suportam (viaţa grea alături de soţul “creştin”) am ieşit din casă cu hainele şi actele. Ne-a adăpostit o casă pe o perioadă, până am închiriat un apartament. În acelaşi an fiica mea mi-a spus că vrea să facă mărturisirea de credinţă în apa botezului A început să plângă şi era disperată că nu găsim nicăieri o biserică. Aici e foarte diferit. Undeva botează copii de mici, la unele nu botează de loc, e de ajuns să spui că crezi. (…)
O profesoară de engleză de aici i-a făcut cunoştinţă fetei mele cu un băiat. El a văzut imediat că e copil curat şi a ajuns repede unde şi-a dorit. Cum? A folosit Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. A invitat-o la masă şi el a propus să se roage. A crezut că e creştin adevărat. I-am spus să nu se grăbească, să nu ia nicio decizie încă. I-a adus o Biblie mare şi foarte repede i-a spălat creierul sucind total Cuvântul lui Dumnezeu. Aveau un grup de rugăciune în fiecare duminică la ei acasa, numai el, mama şi tata lui. Nu vroiau să meargă la nici o biserică. (…) Foarte repede a început să-i vorbească fiicei mele de căsătorie şi, cel mai important, nevasta să-i fie supusă bărbatului. Dar i-a spus că nu poate să mai vorbească cu ea fiindcă ea nu e botezată. A lovit-o unde o durea. (…) Sub presiune, nedîndu-şi seama nici ea nici eu, atunci am ajuns să găsim o biserică apostolică la ruşi şi aşa, după două convorbiri cu păstorul, au stabilit data botezului: 29 martie 2009. (…)
El e din familie cu 12 copii. Nu vrea să lucreze, traiesc din alocaţii şi mama lui i-a spus fiicei mele să lepede şcoala imediat, serviciul, să stea acasă şi să facă copii (el a vrut 15), că cartofi avem.(…)
A rămas însărcinată. Nici acei din lume nu-şi tratează aşa soţiile lor, prin ce a trecut fiica mea. (…) Apoi am aflat ca el e membru la GGL.COM – jocuri satanice.
Despre cum am fost tratate în acea casă, care mereu stau cu Biblia în mână, nu voi spune, pentru că e prea de tot.”
Nu ar fi potrivit şi nici spaţiu nu avem pentru a descrie prin ce au trecut cele două femei de-a lungul timpului. Şi nici nu v-ar fi de nici un folos. Însă istoria lor ne este de folos dacă revenim la subiectul nostru: botezul în apă.
În primul caz am constatat că nu se împlineşte porunca Domnului referitor la botezul în apă şi lideri religioşi nu predică necesitatea acestui botez, conform rânduielii Scripturii nu după imaginaţia oamenilor.
În cel de-al doilea caz constatăm că liderii predică botezul cu un interes de grup sau personal dar oamenii nu ştiu bine ce fac.
Sora care ne-a scris nu era convinsă că trebuie să facă acest botez. Aceasta spune multe. Un om care ajunge să cunoască cine a fost el, păcatul din viaţa lui şi cum, prin păcat, el L-a ofensat pe Dumnezeu şi că mânia lui Dumnezeu planează asupra lui, dar şi că, prin Isus Hristos şi jertfa Lui, omul se poate împăca cu Dumnezeu, primul pas fiind pocăinţa şi apoi botezul în apă, un astfel de om nu trebuie împins spre botez. El aleargă spre botez! Ezitările şi gândul că ţi-ai putea trăda credinţa strămoşească dovedesc că omul încă nu a înţeles. Şi nu trebuie botezat până când nu înţelege. Dar cui îi mai pasă dacă cineva a înţeles sau nu? Ce contează pentru cei mai mulţi lideri este dacă respectivul candidat la botez se conformează învăţăturilor grupării respective şi că au încă un membru. Cred că dacă sora noastră ar fi fost bine învăţată ce înseamnă credinţa, plinătatea Duhului Sfânt, umblarea cu Dumnezeu şi călăuzirea Lui, rugăciunea adevărată, nu ar fi ajuns la dezastrul la care a ajuns ea şi fiica ei. Aşa însă a fost o pradă uşoară pentru Satan care a ştiut cum să-i întindă curse şi s-o lovească prin cei ce pretind că sunt creştini. Oameni care au interes pentru ei nu pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Nu doar fiica sorei noastre a ajuns în situaţia în care a ajuns ci mulţi alţi tineri care au făcut un botez pentru a se putea căsători sau din cu totul alte interese. Botezul înseamnă intrarea în legământ cu Dumnezeu, mărturisirea în public a relaţiei unui cuget de acum curat, prin pocăinţă şi prin sângele Domnului Isus Hristos, cu Tatăl ceresc! Punct şi nimic în plus. Tot ce vine din interes personal este târg cu Dumnezeu! Îl folosim pe Dumnezeu pentru împlinirea scopurilor noastre pământeşti. Facem negoţ cu Dumnezeu aşa cum au făcut negustorii de la Templu şi pe care Domnul Isus s-a mâniat.
Orice facem pentru a ne fi nouă mai bine prin credinţă, datorită lui Dumnezeu, înseamnă comerţ iar comerţul, târguiala, îi aparţin lui Satan, sistemului drăcesc sortit nimicirii. Şi dacă suntem atenţi aceasta se întâmplă azi în creştinism. Cineva se gândeşte că din cauza credinţei va avea un soţ sau o soţie, altul o maşină, altul o casă, altul că va fi vindecat de boală, altul că va avea servici, altul că va avea biserică şi va fi lider, altul că va avea bani, altul că va avea influenţă şi un nume mare, etc. Astfel că Dumnezeu este la dispoziţia omului nu omul la dispoziţia lui Dumnezeu. Târg şi interes pământesc!
Iar cei mai mari comercianţi sunt liderii religioşi cărora nu le pasă de sufletele oamenilor ci de interesele lor, ei fac comerţ cu sufletele oamenilor. Iată ce scrie în cartea Apocalipsa, capitolul 18:
11 “Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, (este vorba despre cetatea Babilonului, adică sistemul religios care a folosit credinţa cu interes, n.n.) pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramă, din fier şi de marmură;
13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
15 Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui.”
Uitaţi-vă cât de bine trăiesc mai marii religiei de stat din România. Unde a ajuns, în ceea ce priveşte bogăţia materială, Biderica Ortodoxă Română. În timp ce credincioşii de rând mor de foame mai marii religioşi se lăfăie în lux. Nu ar putea să facă lucrul acesta fără a face comerţ cu sufletele oamenilor. Sufletele oamenilor sunt valuta forte cu care se fac cele mai spectaculoase tranzacţii.
Dar nu doar prelaţii ortodocşi (să nu mai vorbim de bogăţia imensă a bisericii catolice) fac astfel de tranzacţii. În orice confesiune, la un nivel mai mare sau mai mic, este la fel. În adunări ale pocăiţilor există interese de grup şi fiecare vrea să fie şef. Se trag sfori, se urmăresc interese, se fac alegeri unde numai Duhul Sfânt nu este implicat. Se cîştigă bine din predicat şi călătorii misionare. Cine să mai aibă timp de păscut oi, oiţe şi mieluşei? Contează numărul nu calitatea pentru că astfel ne păstrăm prerogativele şi interesele.
Iată de ce botezul în apă este deosebit de important. Dacă se porneşte bine este speranţă. Dacă omul înţelege ce trebuie să înţeleagă nu va fi o pradă uşoară pentru cel rău. Dacă nu, nu va fi decât un suflet de schimb, o monedă pentru folosul altora.
Cei ce au fost înşelaţi până acum, într-un fel sau altul, să nu creadă minciuna celui rău că nu mai există speranţă. Există! În Isus Hristos tot timpul cât trăieşte un om este speranţă. El, Isus Hristos, a venit ca să nimicească lucrările celui rău, după cum scrie apostolul Ioan în 1 Ioan 3:8!
O lucrare a celui rău este şi cea de rătăcire, de înşelare a oamenilor. Dar când înşelătoria lui este dată pe faţă şi omul primeşte lumină şi crede că în Isus Hristos poate rezolva orice situaţie, atunci lucrările celui rău sunt nimicite. Ori de câte ori adevărul este ascuns sub minciună şi interes se bucură cel rău. Dar ori de câte ori adevărul este spus şi oamenii îl înţeleg şi îl cred atunci Dumnezeu se proslăveşte şi cel rău este înfrânt. Adevărul nu trebuie doar spus, adevărul trebuie iubit, ceea ce este total diferit. Iar cine nu iubeşte adevărul ci doar îl proclamă de la amvom să se aştepte la ce este mai rău. Pentru că în 2 Tesaloniceni capitolul 2 scrie:
9 “Arătarea lui (a omului fărădelegii) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.”
Iată pericolul în a vorbi doar despre adevăr şi a nu-l iubi. Când Dumnezeu trimite o lucrare de rătăcire cine mai are şansa să se pocăiască? Nimeni! Fie el preot sau pastor.
Deci adevărul este că Isus Hristos a venit să nimicească lucrările celui rău!
Indiferent cât de înşelat ai fost până acum de vrăjmaş să nu mai crezi de azi minciunile lui. Cere-I lui Dumnezeu să îţi pună dragoste în inimă pentru adevăr şi putere să trăieşti pentru slava Lui. Împlineşte cuvântul Scripturii aşa cum este el, apleacă-te cu smerenie asupra lui şi cere-i lui Dumnezeu lumină. Nu te lăsa învăţat de oameni ci de Duhul Sfânt. Şi cere-I cu insistenţă lui Dumnezeu să îţi scoată în cale oameni credincioşi cu care să ai părtăşie. Nu sunt mulţi, dar sunt. După roadele lor îi vei cunoaşte. Adică nu vor nimic pentru ei. Nici bani, nici congregaţie mare, nici nume, nici casă, nici masă, nici soţ, nici soţie, nimic pământesc. Vor totul pentru Dumnezeu şi gloria Lui.
Acum înţelegi de ce spun că sunt puţini astfel de oameni?
Comment