Autor: A.W.Tozer
Scepticul din cartea Iov a pus întrebarea dispreţuitoare: „Ce este Cel Atotputernic ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?”
Întregul ton al remarcii arată că este menită să fie retorică. Cel care se îndoieşte, crezând că întrebarea ar putea să nu aibă răspuns, a înlăturat-o dispreţuitor şi s-a întors, ca Pilat, fără să aştepte un răspuns. Dar noi avem un răspuns. Dumnezeu Însuşi ni l-a dat şi mărturia universală a veacurilor a adăugat un Amin.
În Evrei 11 avem o lungă listă de beneficii pe care le aduce credinţa posesorilor ei: justificare, izbăvire, rodnicie, răbdare, victorie asupra duşmanilor, curaj, putere şi chiar înviere din morţi. Şi tot ce este atribuit credinţei poate fi atribuit la fel de bine rugăciunii, deoarece credinţa şi rugăciunea sunt ca două părţi ale aceleiaşi monede. Sunt inseparabile.
Oamenii se pot ruga (şi deseori o fac) fără credinţă (deşi aceasta nu este adevărata rugăciune), dar este de neconceput ca oamenii să aibă credinţă şi să nu se roage. Formula biblică este „Rugăciunea credinţei1”. Rugăciunea şi credinţa sunt aici legate între ele şi ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Credinţa este autentică numai atunci când se termină cu rugăciune.
Când Tennyson a scris: „Prin rugăciune sunt înfăptuite mai multe lucruri decât îşi închipuie lumea asta”, a enunţat probabil un adevăr de o semnificaţie mai vastă decât a înţeles el. Deşi nu este întotdeauna posibil să identifici rugăciunea-cauză din spatele fiecărei acţiuni a lui Dumnezeu, totuşi putem spune cu certitudine că rugăciunea se află în spatele a ceea ce face Dumnezeu pentru fiii oamenilor aici, pe pământ. Oricine poate deduce acest lucru dintr-o simplă citire a Scripturii.
Ce foloase avem din rugăciune? „Oricum, sunt mari.” Orice poate face Dumnezeu poate face şi credinţa, şi orice poate face credinţa poate face rugăciunea atunci când este înălţată cu credinţă. O invitaţie la rugăciune este, aşadar, o invitaţie la omnipotenţă, fiindcă rugăciunea Îl implică pe Dumnezeul Omnipotent şi Îl aduce pe El în treburile noastre umane. Nimic nu este imposibil pentru omul care se roagă cu credinţă, aşa cum nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Generaţia aceasta încă nu a dovedit tot ce poate face rugăciunea pentru bărbaţii şi femeile credincioase.
O zicală a lui George Müller spunea că credinţa creşte odată cu folosirea ei. Dacă vrem să avem o credinţă mare, trebuie să începem prin a ne folosi credinţa mică pe care o avem deja. Puneţi-o la treabă prin rugăciune reverenţioasă şi credincioasă, şi va creşte şi va deveni zi de zi mai puternică. Îndrăzniţi astăzi să vă încredeţi în Dumnezeu pentru ceva mic şi banal şi săptămâna viitoare sau anul viitor veţi fi în stare să vă încredeţi în El pentru răspunsuri învecinate cu miraculosul. Fiecare are ceva credinţă, spune Müller; diferenţa dintre noi este doar una de măsură, iar omul cu o credinţă mică s-ar putea să fie pur şi simplu un om care nu a îndrăznit să-şi exercite puţina credinţă pe care o are.
Conform Bibliei, avem pentru că cerem, sau nu avem pentru că nu cerem. Nu este nevoie de multă înţelepciune ca să descoperim următorul pas pe care-l avem de făcut. Nu este oare acela de a ne ruga, de a ne ruga din nou şi din nou până când răspunsul soseşte? Dumnezeu aşteaptă să fie invitat să-Şi manifeste puterea pentru ajutorarea poporului Său. Situaţia lumii este de aşa natură că nimic mai puţin decât Dumnezeu Însuşi nu o poate îndrepta. Haideţi să nu lăsăm lumea baltă şi să nu-L dezamăgim pe Dumnezeu prin a nu ne ruga.
