Autor: A.W.Tozer
Una dintre problemele cel mai frecvent întâlnite de creştinii serioşi este cum să descopere voia lui Dumnezeu într-o situaţie dată.
Aceasta nu este o chestiune nesemnificativă. Pentru nenumărate mii de creştini, este vital de important. Pacea inimii lor depinde de cunoaşterea faptului că Dumnezeu îi călăuzeşte efectiv, iar eşecul de a fi siguri că El îi conduce le distruge liniştea lăuntrică şi îi umple de nesiguranţă şi teamă. Ei trebuie ajutaţi dacă e să-şi recâştige încrederea. Iată aici un efort modest de a oferi ajutor.
În primul rând, este absolut esenţial să fim complet dedicaţi onoarei înalte a lui Dumnezeu şi predaţi domniei lui Isus Hristos. Dumnezeu nu ne va călăuzi pentru alt motiv decât pentru slava Lui şi nu ne poate călăuzi dacă ne opunem voii Sale. Păstorul nu poate conduce o oaie încăpăţânată. Obiceiul păcătos de a-L folosi pe Dumnezeu trebuie abandonat. În loc să încercăm să ne folosim de Dumnezeu ca să ne atingem scopurile, trebuie să ne supunem pe noi înşine cu bucurie lui Dumnezeu şi să-L lăsăm să lucreze prin noi pentru ca El să-şi împlinească scopurile.
Acum, dacă suntem total predaţi lui Dumnezeu având o dorinţă deplină de a-L asculta, ne putem aştepta într-adevăr să fim călăuziţi de El. Versetele din Scriptură care ne învaţă acest lucru sunt atât de multe încât abia dacă ştim de unde să începem să le cităm. Nu ne rămâne decât să credem că înseamnă exact ceea ce spun.
Multele alegeri pe care noi creştinii trebuie să le facem zi de zi implică doar patru feluri de lucruri: acelea în privinţa cărora Dumnezeu a spus un nu categoric; acelea în privinţa cărora El a spus un da la fel de categoric; acelea în privinţa cărora El doreşte ca noi să ne consultăm propriile preferinţe sfinţite; şi acele chestiuni puţine şi rare în privinţa cărora nu putem dobândi suficiente informaţii încât să ne permită să luăm decizii inteligente şi care, din acest motiv, necesită o călăuzire specială din partea Domnului ca să prevenim greşelile serioase.
Indiferent de ceea ce au spus „gânditorii noştri pozitivi”, Scriptura are multe de spus în privinţa lucrurilor pe care creştinii nu trebuie să le facă. Fiecare chemare la pocăinţă este o chemare la o acţiune morală negativă, cât şi pozitivă. „Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele!” este un rezumat corect al învăţăturii morale a Bibliei.
Notaţi această regulă infailibilă: Niciodată să nu căutaţi călăuzirea Domnului în privinţa unui act interzis în Cuvântul lui Dumnezeu. A face aşa ceva înseamnă să ne condamnăm singuri de nesinceritate.
Din nou, profetul, psalmistul, apostolul şi Însuşi Domnul nostru binecuvântat se unesc pentru a arăta calea ascultării pozitive. Jugul Lui este uşor, sarcina Lui este uşoară şi El ne dă un har şi mai mare, aşa că haideţi să stabilim a doua regulă: Niciodată să nu căutaţi călăuzirea Domnului în privinţa unui act care a fost poruncit în Scriptură.
Acum, un adevăr fericit prea adesea trecut cu vederea în căutarea noastră nerăbdătoare după voia lui Dumnezeu este acela că în majoritatea deciziilor ce privesc viaţa noastră pământească, Dumnezeu nu-Şi exprimă nicio preferinţă, ci lasă totul în seama alegerii noastre. Unii creştini umblă sub un nor de incertitudine, îngrijorându-se cu privire la profesia pe care să o aleagă, la maşina pe care să o conducă, la şcoala pe care să o frecventeze, unde să locuiască, şi o mulţime de alte probleme de felul acesta, când Domnul lor le-a dat libertatea să-şi urmeze propria înclinaţie personală, fiind călăuziţi numai de dragostea lor pentru El şi semenii lor.
La suprafaţă, pare a fi mai spiritual să cauţi călăuzirea lui Dumnezeu decât să mergi pur şi simplu înainte şi să faci lucrul evident. Dar nu este. Dacă Dumnezeu ţi-ar da un ceas, L-ai onora mai mult dacă L-ai întreba pe El cât este ora sau dacă ai consulta ceasul? Dacă Dumnezeu i-ar da o busolă unui marinar, acesta I-ar face mai mult pe plac lui Dumnezeu dacă ar îngenunchea într-o frenezie a rugăciunii ca să-L convingă pe Dumnezeu să-i arate în ce direcţie să meargă sau dacă ar cârmi corabia potrivit busolei?
Cu excepţia acelor lucruri care sunt poruncite sau interzise în mod specific, este voia lui Dumnezeu ca noi să fim liberi să ne exercităm propria alegere inteligentă. Păstorul îşi va conduce oaia dar el nu vrea să decidă ce smoc de iarbă va ronţăi oaia în fiecare clipă din zi. În aproape orice lucru privitor la viaţa noastră obişnuită pe pământ, Dumnezeu este satisfăcut când noi suntem satisfăcuţi. El doreşte ca noi să fim liberi ca păsările să ne avântăm în sus şi să cântăm lauda Făcătorului nostru fără anxietate. Alegerea lui Dumnezeu pentru noi s-ar putea să nu fie una, ci oricare dintr-o serie de alegeri posibile. Bărbatul sau femeia care este predată în întregime şi cu bucurie lui Hristos nu poate face o alegere greşită. Orice alegere va fi cea corectă.
Dar cum rămâne cu acele momente rare când este ceva măreţ în joc, când nu putem descoperi nicio învăţătură biblică clară şi totuşi, suntem forţaţi să alegem între două direcţii posibile? Într-o asemenea situaţie, avem făgăduinţa plină de credincioşie a lui Dumnezeu potrivit căreia El ne va călăuzi corect. Iată, de exemplu, două pasaje din Cuvântul Domnului:
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc” (Iacov 1:5,6).
„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17).
Adu problema ta înintea Domnului. Aminteşte-I de aceste promisiuni. Apoi scoală-te şi fă ceea ce crezi că este cel mai bine. Orice alegere va fi bună. Dumnezeu nu te va lăsa să faci nici o greşală.