Se vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre credinţă. Cândva era interzis la noi şi în unele locuri mai este interzis şi azi a vorbi despre Dumnezeu şi în special despre Isus Hristos. Totuşi, în lume în general, se vorbeşte mult despre credinţă. Şi sunt tot felul de credinţe. Majoritatea spun că nici nu prea contează ce crezi, important este să crezi. Cu aproape două mii de ani în urmă Iuda, fratele lui Iacov cum se prezintă el şi, prin urmare fratele Domnului Isus, a primit un imbold să le scrie creştinilor din vremea lui următoarele cuvinte:
Iuda 1:3 “ Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”
Constatăm deci că încă de atunci adevărata credinţă era în pericol. Aşa că putem înţelege că nu orice credinţă este bună şi de folos. Dimpotrivă. Sunt multe avertismente pe paginile Scripturii în legătură cu falsa credinţă care îi ţine pe oameni departe de Dumnezeu.
De-a lungul timpului Satan a căutat să aducă confuzie în ceea ce priveşte credinţa şi a încercat să aducă confuzie în multe aspecte care ţin de adevărata credinţă. El a dus lucrurile, în multe privinţe, atât de departe de adevăr încât să ne fie foarte greu să ne mai putem întoarce la izvorul adevărului lăsat de Dumnezeu. Am constatat acest lucru şi în privinţa “trezirilor”, a întoarcerilor la Dumnezeu după o vreme de apostazie. Azi se vorbeşte mult despre trezire dar puţini mai ştiu ce înseamnă aceasta.
Am hotărât să scriu câteva cuvinte pentru a semnala un alt mare pericol care ne paşte în aceste vremuri tulburi.
Abia acum am aflat, cineva mi-a trimis un link cu ştirea respectivă crezând probabil că voi fi deosebit de încântat, că solistul trupei Proconsul, Bodo, s-a pocăit.
Am urmărit cu interes ştirea şi materialul video şi apoi am căutat mai multe informaţii despre acest eveniment pentru a-mi putea face o impresie cât mai corectă.
Nu aveam cunoştinţă despre această formaţie de muzică pentru-că, deşi am fost un împătimit al muzicii rock înainte de convertire, după ce am cunoscut calea credinţei, în urmă cu 15 ani, am renunţat la orice contact cu muzica lumii şi chiar a muzicii denumite creştine, în multe aspecte. Aşa că abia acum am aflat şi eu cine este Bodo, solistul trupei Proconsul. Şi nici acum, recunosc, nu ştiu prea multe despre el. Dar consider că ştiu destule pentru a vă spune ceea ce urmează.
Încă de prima dată când l-am văzut şi ascultat pe predicatorul american Paul Washer, am fost plăcut impresionat să-l aud vorbind altfel decât marea majoritate a predicatorilor americani pe care îi cunoşteam şi care prezintă o evanghelie denaturată, o evanghelie superficială a harului ieftin, o evanghelie prin care primeşti totul şi pe pământ şi în cer, fără să faci altceva decât să spui că crezi în Isus Hristos. Paul Washer s-a ridicat cu furie împotriva acestor predicatori care nu fac altceva decât să-i înşele şi să-i amăgească pe oameni. El insistă asupra faptului că omul trebuie să-şi înţeleagă şi să-şi recunoască starea de păcat, să fie zdrobit de durere după ce înţelege cât de mult l-a costat pe Dumnezeu păcatul lui şi ce mare preţ (sângele şi viaţa Domnului Isus Hristos) s-a plătit pentru acest păcat. Că nu există convertire reală fără această recunoaştere şi zdrobire şi mai apoi o transformare radicală a omului, o întoarcere completă de la cele vechi spre cele noi. În fapte, cuvinte, atitudine faţă de oameni şi lucruri, în smerenie, în comportament, etc.
Sunt 100% de acord cu aceasta pentru-că aşa găsesc scris şi în Scripturi.
Din nefericire multe dintre “convertirile” de azi nu respectă această linie. Şi înţeleg şi furia lui Paul Washer faţă de cei ce nu predică adevărata Evanghelie şi adevărata pocăinţă. Pentru-că în felul acesta oamenii sunt înşelaţi şi se deschide uşa pentru o şi mai mare înşelare: adică să nu se mai ştie care este adevărata cale spre pocăinţă.
Încă în urmă cu 50-60 de ani oameni ai lui Dumnezeu semnalau acest pericol. Tozer, Leonard Ravenhill, Paris Reidhead şi alţii trăgeau semnale de alarmă. Occidentul era înşelat prin propovăduirea unei căi uşoare a pocăinţei, cale care a început să fie predicată tot mai insistent. Cale care place celor mulţi pentru-că scoate afară jertfa personală şi purtarea crucii. S-a abuzat până la neruşinare de harul lui Dumnezeu care se dă gratuit, s-a bătut atât de multă monedă pe versetul care spune că mântuirea este doar prin har şi nu prin fapte, până acolo încât nu s-a mai vorbit despre transformarea şi schimbarea omului după chipul lui Hristos, spunându-se că a condiţiona mântuirea de schimbarea omului şi faptele pe care el le face înseamnă întoarcere la Lege. Rezultatul a fost creştini slabi şi fireşti pe care cu greu îi poţi deosebi din rândul lumii, dacă îi poţi deosebi.
Dar acestea erau problemele Occidentului nu ale noastre. Însă în era globalizării crizele altora devin şi crizele noastre, dacă nu suntem atenţi.
Constat cu durere că România, ţara cu cei mai mulţi creştini născuţi din nou din Europa după cum se spune, începe să-şi îngroaşe numărul de astfel de creştini doar statistic dar nu şi de fapt şi nu în adevăr. Modul superficial şi denaturat de prezentare a Evangheliei, conform modelului occidental, deja face victime şi la noi şi pericolul este tot mai mare cu fiecare zi.
Au apărut biserici care pun accentul pe stări empţionale şi exatice, pe vindecări şi eliberări şi nu pe sfinţenie. Pe o converire bazată pe un simplu “Da” şi nu pe o transformare radicală a păcătosului. Adunările au devenit locuri de distracţie şi nu sanctuare sfinte în care lui Dumnezeu I se aduce închinare în smerenie şi reverenţă. Cineva spunea: “Acum ştiu de ce pocăiţii nu merg la discotecă. Pentru-că şi-au făcut discoteci în bisericile lor”. Oricât ar părea de dură această afirmaţie, pentru multe locaţii în care se întâlnesc credincioşi, este adevărat.
Desigur cei vizaţi vor spune că nu este adevărat că nu se predică sfinţenia în adunările lor. Dar una este să aminteşti despre sfinţenie şi pocăinţă şi alta să le trăieşti. Cunosc un caz într-o biserică din Germania, unde un bărbat este pricină de dezbinare pentru biserică şi parcă toate eforturile lui sunt pentru a distruge biserica. Nu vrea să-şi recunoască starea de păcat deşi a fost disciplinat de biserică, ba mai mult strigă în gura mare că este nevoie de sfinţenie şi că ceilalţi ar trebui să se pocăiască. Sfinţenia este arma cu care pozează înaintea congregaţiei. Am auzit pastori predicând despre smerenie şi împotriva păcatului iar ei înşişi sunt mândri şi compromişi. Aşa că să nu vă lăsaţi înşelaţi dacă pe undeva, printre altele, veţi mai auzi despre sfinţenie. Priviţi mai bine ce se întâmplă în congregaţie, cât de mult seamănă acea congregaţie cu biserica primară, cât de diferită este congregaţia de spiritul lumesc. Despre această sfinţenie vorbesc eu.
Să nu vă lăsaţi înşelaţi nici măcar de bisericile tradiţionale, stricte, care se deosebesc de duhul lumii doar în exterior, dar membrii bisericii sunt acri şi răi şi se mândresc cu felul în care se îmbracă sau fac slujba dar nu se pot ierta sau iubi unii pe alţii şi pe ascuns, caută şi ei lucrurile lumii. Dar nu despre aceştia voi vorbi azi.
Mă întorc la Bodo şi trupa Proconsul. Nu vreau să jignesc pe nimeni şi ştiu că Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om, dar nici nu pot să nu văd că pericolul despre care vă vorbeam este deja în ograda noastră. De la început mărturisesc că nu cred în pocăinţa celor de la Proconsul. Dumnezeu să îi ajute să aibă o întoarcere reală şi nădăjduiesc că în timp îşi vor da seama că au fost înşelaţi şi să îşi revizuiască atitudinea din prezent. Şi mai cred că nu ei sunt principalii vinovaţi de rătăcirea lor ci cei ce ar fi trebuit să-i îndrume pe adevărata cale a pocăinţei şi nu au făcut-o. Fie că nu au ştiut fie că peştele a fost prea mare ca să-l arunce din barcă. Aşa că l-au luat în barcă cu riscul ca barca să se răstoarne.
Motivele pentru care am ajuns să cred ceea ce vă spun provin din vizionarera unui material video, dintr-o înregistrare a unei televiziuni în studioul căreia au fost invitaţi Bodo şi prietenii lui, convertiţi înaintea lui Bodo cu şase luni, studio în care li s-a dat ocazia să mărturuisească de ce au făcut acest pas. http://www.abcr.ro/?p=367#more-367
Aşa cum am spus, în loc să mă bucur de această veste m-am întristat peste măsură.
Întrebat fiind de ce a făcut acest pas al pocăinţei Bodo a răspuns că la un moment dat al vieţii lui a realizat că Dumnezeu i-a făcut mult bine în viaţă. Şi atunci s-a întrebat dacă nu ar trebui să facă şi el ceva pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeul care a făcut atât de multe pentru el.
Este adevărat că Biblia ne spune că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă. Dar aceasta nu înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne botezăm şi să ne schimbăm biserica. Pocăinţa înseamnă mult mai mult. Înseamnă o transformare radicală a ceea ce ai fost. Lucrurile vechi s-au dus şi toate s-au făcut noi.
Un om se întoarce la Dumnezeu cu adevărat numai dacă se vede păcătos şi nenorocit, orb, gol şi fără speranţă. Nu poate fi o întoarcere reală la Dumnezeu fără o conştiinţă a păcatului care l-a ofensat şi întristat atât de mult pe Dumnezeu. Orice om, oricât de frumos s-a străduit el să trăiască, şi oricât de bine i-a mers în viaţă, înaintea lui Dumnezeu, fără Hristos şi jertfa Lui, este un nenorocit. El are nevoie de iertare la fel ca şi cel mai mare criminal. Nu este o pocăinţă autentică fără o durere adâncă a păcatului care l-a pus pe Domnul Isus pe cruce. Ori din discursul lui Bodo nu am văzut această durere, nu a amintit nici măcar o dată despre cât de păcătos a fost el! Şi nu am văzut apoi nici schimbare.
Schimbarea nu înseamnă că în cântecele mele pun acum versuri, mai pe faţă sau mai voalat, despre Isus şi Dumnezeu. Aceasta este o mare înşelare. Schimbarea înseamnă să îţi iei de acum crucea în fiecare zi şi să porţi ocara lui Hristos. Să ieşi din sistemul lumii în care ai fost până atunci.
Bodo spunea că prietenii şi colegii lui s-au întors la credinţă înaintea lui cu şase luni. Dar au continuat să cânte muzica lumii şi să rămână în acestă muzică. M-am uitat pe Internet şi nu mi-a venit să cred că azi, după ce au devenit creştini, pot cânta ceea ce cântă şi pot produce asemenea videoclipuri.
Proconsul – Pentru tine iubito (sursa: YouTube.com)
Proconsul – Pentru tine Isuse (sursa: YouTube.com)
Poate unora le pot părea nevinovate atunci când le compară cu ale altora dar spiritul lumii este prezent încă în producţiile lor şi este cu atât mai înşelător cu cât acum cei ce le produc se numesc creştini. Mă gândesc cu durere câţi tineri creştini vor fi înşelaţi crezând că se poate şi aşa pe calea pocăiţei! Iron Maiden şi AC/DC fac mai puţin rău tinerilor creştini decât o trupă convertită doar cu numele.
Mai spunea Bodo că şi înainte de a deveni creştini, înainte de concertele lor, şi-au făcut o practică din a se ruga lui Dumnezeu ca să-i ajute. Dar iată strigătul apostolului Pavel pentru situaţii de felul acesta. 2 Corinteni 6:
14 “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi Suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
La un moment dat Bodo i-a spus moderatoarei de emisiune că multe personalităţi din lume, preşedinţi, sportivi, vedete, inclusiv Michael Jackson, s-au pocăit. Reacţia ei a fost una strălucită, nu ştiu pe cine călăuzea în acele momente Duhul Sfânt. Ea a întrebat: “Nu cumva pocăinţa este o modă?”
Câtă dreptate avea! S-a ajuns azi ca să fie “haios” să te pocăieşti! Să mai schimbăm ceva în viaţă pentru-că este prea multă plictiseală şi oricum nu vom avea nimic de suferit, dimpotrivă.
Cei trei au avut ocazia să spună adevărul în acele momente şi nu au spus nici un adevăr. În afara faptului că şi-au însuşit un limbaj religios, de lemn, neoprotestant, nu au spus nimic. Atunci când au fost întrebaţi ce diferenţă este între ei şi ortodocşi au spus că nici una în afara faptului că acum ei se ghidează doar după Biblie, că nu-şi fac cruce şi nu se închină la icoane! Au plecat de acolo fără să le spună celor din studio şi ţării întregi că păcatul în care trăiesc îi va duce în iad şi că Dumnezeu este mânios pe toată religia noastră şi că dacă nu ne schimbăm starea şi nu renunţăm la păcat peste toţi va veni nenorocirea. Nici vorbă de aşa ceva dar nu îi condamn prea tare pentru că se pare că nici ei nu ştiu aceasta. Dimpotrivă au pleca de acolo rostind urarea: “Multă pace şi Duh Sfânt în emisiunea ta”!
Pace şi Duh Sfânt într-o emisiune de televiziune în care păcatul este promovat?!
Domnul Isus spunea în Matei capitolul 6:
22 “ Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Am înţeles mai bine acum ce înseamnă ca lumina dintr-un om să fie întuneric. Şi ce dezastru este în acest caz.
Din câte am văzut Bodo nu s-a schimbat. Spectacolul de pe scenă l-a mutat în biserică. A ţinut să facă reclamă bisericii Râul Vieţii unde este membru şi a spus: “Dragii mei care nu v-aţi pocăit, veniţi să vedeţi (la Râul Vieţii) nişte spectacole, cu cântece de închinare…”
Avea dreptate. Slujbele de închinare s-au transformat nu doar în spectacole dar chiar în circ. Numai că aceste spectacole nu îi vor duce pe oameni în cer decât într-o stare de extaz sufletesc pe care îl vor confunda cu bucuria în Duhul şi în felul acesta vor fi înşelaţi şi furaţi de cel mai mare bine care li s-ar fi putut face: adevărata cunoştinţă a lui Isus Hristos şi a stării lor de păcat şi adevărata bucurie în Duhul Sfânt.
Aşa cum am mai spus nu-l judec pe Bodo şi pe prietenii lui. Cred că sunt înşelaţi. Încerc doar să trag un semnal de alarmă care să le fie de folos. Şi nu numai lor ci tuturor celor ce au primit pocăinţa într-un mod greşit şi care trăiesc pocăinţa într-un mod lumesc.
Avem nevoie de Paul Washer şi în România. Pentru-că păstorii dorm lupii au intrat în turmă şi fac prăpăd. Dumnezeu să aibă milă de România. Mă tem că în scurtă vreme va fi tot mai greu pentru cei mai mulţi să ştie care este calea adevărată a pocăinţei.
Comment