Există lângă locul unde locuiesc un bloc ridicat în urmă cu mai mulţi ani, înainte de criza din 2008. A venit criza şi blocul a rămas neterminat, fiind ridicată doar structura de rezistenţă. Un alt motiv pentru care blocul a rămas în acest stadiu este şi faptul că proprietarul nu a respectat planul aprobat şi a ridicat un etaj în plus. Autorităţile au fost sesizate şi au oprit continuarea lucărilor. Între timp imobilul a fost vândut şi noul proprietar a primit dreptul de a finaliza lucrarea, cu condiţia de a demola ultimul etaj. De mai bine de o săptămână au început lucrările de demolare.
Ştiu că nu vă interesează care este situaţia urbanistică de pe strada mea şi nu vă condamn pentru aceasta. Motivul pentru care fac referinţă la acest aspect este altul.
Nu pare prea dificil să demolezi un etaj al unui bloc din cărămidă, un bloc de dimensiuni modeste. În general a demola pare mai uşor decât a construi. Dar eu am constatat în zilele ce au trecut că demolarea este o slujbă grea şi dificilă, implicând mai multă atenţie şi mai multe pericole decât atunci când faci totul din nou. Gândul meu s-a dus spre cele spirituale.
Apostolul Pavel spunea să avem grijă ce zidim pe temelia care este Hristos. 1 Corinteni 3 cu 10: „După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra”. Se pot zidi lucruri de preţ sau lucruri fără preţ. Evident că lucrurile de preţ pot fi de folos pe când cele fără preţ nu ajută, ba mai mult încurcă.
Construcţia are nevoie de o temelie bună, altfel este în pericol să se surpe, indiferent cât de bune ar fi materialele ce le foloseşti ulterior. Şi temelia este numai Hristos, pentru că „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (FA 4:12) Dar chiar pe această Temelie trebuie să avem grijă ce construim pentru că dacă zidim ceva care să nu fie conform proiectului aprobat de Dumnezeu Tatăl şi venim cu imaginaţia noastră, crezând că ştim mai bine decât Dumnezeu şi că „orice mijloc este bun dacă funcţionează”, după cum spunea cineva, atunci s-ar putea să intrăm în conflict cu Cel ce a iniţiat şi aprobat proiectul. Eu cred că niciodată nu a fost atât de multă imaginaţie umană în lucrarea Domnului ca şi astăzi, în locul în care se vorbeşte despre Hristos. Au fost aduse lucruri, învăţături şi practici, forme de manifestare, chiar din păgânism. Acest lucru mie îmi spune că venirea Domnului Isus este foarte aproape. O să vă spun şi de ce cred asta.
Ştim, din istorie, cât de mult se leagă oamenii religioşi de anumite lucrări, învăţături, datini, forme, obiceiuri. Chiar dacă acestea nu au suport biblic şi intră în conflict cu Scripturile ele se practică şi unele au vechime de sute, dacă nu de mii de ani. Preluate cândva aceste structuri, care nu au o bază în adevăr dar prezentate aşa oamenilor neştiutori şi necunoscători ai planurilor lui Dumnezeu, ele au ajuns să se întărească în minţile şi gândirea lor atât de tare încât este practic imposibil să le mai dărâmi. Aşa cum am spus, această muncă de demolare necesită un efort mai mare decât de a construi de la zero. Pe când eram la începutul vieţii mele de slujire în Biserica lui Hristos cineva m-a avertizat şi mi-a spus următoarele: „Ai grijă ce îi înveţi pe oameni, pentru că dacă îi înveţi greşit nu îi vei mai dezvăţa niciodată de învăţătura greşită”. Astăzi constat că este adevărat acest lucru.
Mulţi aţi avut experienţa de a le vorbi oamenilor despre adevărul lui Dumnezeu şi de a primi răspuns că ei au credinţa lor, forma lor, obiceiul lor. Nu puţini au înţeles că sunt pe o cale greşită dar nu au fost dispuşi să procedeze la demolare. Pentru că demolarea necesită efort, distrugere a ceea ce este vechi şi înlocuirea cu ceva nou, adus de Dumnezeu. „Iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Decât să se smerească, să recunoască că au greşit înaintea lui Dumnezeu şi să-şi ia crucea urmându-L pe El în ascultare, oamenii preferă să rămână pe structurile vechi, în confortul formelor, obiceiurilor şi religiei.
În orice biserică suntem expuşi acestui pericol şi chiar bisericile moderne în care este mult entuziasm provocat de imaginaţia umană şi care se laudă că au ajuns la o mare libertate în Hristos, este acelaşi lucru. Structuri înalte şi atrăgătoare, etaje puse peste înălţimea stabilită de Hristos, au produs uimire şi desfătări sufleteşti la care nimeni nu ar mai vrea să renunţe, considerând că ar renunţa la Hristos. Şi în bisericile conservatoare pot fi astfel de lucruri, să nu mai vorbim de cele istorice sau, şi mai evident, în cadrul sectelor eretice care au construit mult peste învăţăturile aprobate de Sfintele Scripturi şi care nu vor să accepte nici o demolare. Înţelegem de ce.
Moise a fost mare pentru că la ceea ce Domnul i-a spus să facă nu a adăugat nici un ciucur şi nici un milimetru în plus. Construcţia făcută de Moise respecta 100% planul lui Dumnezeu. Fratele său, Aaron, a procedat altfel: a lucrat după cum i-au spus oamenii necunoscători de Dumnezeu, dar din poporul lui Dumnezeu, şi după imaginaţia lui. Rezultatele sunt total opuse: într-un caz binecuvântare iar în celălalt blestem şi moarte.
De ce spuneam că cred că venirea Domnului este aproape? Pe lângă alte motive pentru că Biserica Evanghelică, cea care a păstrat viu şi curat adevărul lui Dumnezeu, a fost şi ea infiltatră de învăţături şi practici adăugate relativ recent, de câteva decade, şi s-au ridicat structuri măreţe care îi impresionează pe oameni dar care nu au fost poruncite de Dumnezeu. Umblând prin Europa am constatat că în ţările vestice, odată creştine, în urmă cu sute de ani s-au ridicat mari şi impresionante lăcaşuri de cult. În Irlanda, de exemplu, sunt astfel de monumente istorice, azi. Dar în perioada când acestea s-au construit irlandezii de rând trăiau în condiţii de viaţă foarte modeste. Pe lângă foarte modestele lor „cottages”, catedralele erau, pe bună dreptate, adevărate palate. Este foarte posibil ca acestea să fi avut o influenţă importantă în deciziile luate de iralndezi în privinţa credinţei lor, ei fiind mereu în lupta dintre catolici şi protestanţi.
Edificiile de azi sunt cam la fel. Impresionează mărimea catedralelor şi numărul de oameni, vorbesc acum de protestanţi şi neo-protestanţi. Liturghia, care în trecut impresiona mulţimile necunoscătoare, a fost înlocuită la evanghelicii moderni cu spectacolul de muzică şi lumini. Toate structuri care să impresioneze omul simplu şi necunoscător. Structuri care s-au ridicat mai sus decât proiectul iniţial şi la care omul are un rol decisiv. Este Moise sau Aaron?
Dacă ai curaj, încearcă să demolezi ceva din toate acestea! Greu îţi va fi şi mulţi duşmani îţi vei ridica. Pentru că demolarea este o muncă grea. De aceea spuneam că venirea Domnului este aproape. Nu cred că aceste structuri se vor dărâma şi că se va reveni la proiectul iniţial, ba chiar cred că ele se vor întări tot mai mult şi vor rezista până ce Domnul va veni şi va spulbera tot ceea ce s-a făcut din inteligenţa omenească, adăugând sau scoţând din ceea ce a poruncit Dumnezeu. De aceea să fim atenţi la ceea ce construim.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment