În primul rând, prin veghere, tu zădărniceşti intenţiile Satanei. Nu merită să veghezi pentru a-ţi păzi casa de hoţi? Cu cât mai mult merită să-ţi păzeşti inima de năvălirea Diavolului! „Vegheaţi… ca să nu cădeţi în ispită”, spunea Isus (Matei 26:41). A-ţi tăia gâtul cu propria ta sabie este un preţ mare pentru somn, chiar dacă în cele din urmă rana s-ar vindeca. Este mai bine să fii treaz acum şi să te păzeşti de rău, decât să dormi şi să fii sculat mai târziu datorită suferinţei produse de neglijenţa ta. David era într-o stare de aţipeală spirituală când s-a sculat din pat, s-a plimbat pe acoperişul casei şi a privit la Batşeba (2 Samuel 11:2). El a căzut în cursa Satanei, rănindu-şi grav sufletul. Şi câte nopţi fără odihnă au fost rezultatul acestei nevegheri a lui David, tu poţi deduce din plângerile lui, care constituie tema câtorva Psalmi îndureraţi.
În al doilea rând, printr-o veghere permanentă, tu înveţi cel mai bine pericolele somnului. Un om care doarme nu-şi dă seama de sforăitul lui şi de faptul că s-ar putea să-i deranjeze pe alţii. Dar cel treaz este conştient de acest lucru. Dacă eşti treaz din punct de vedere spiritual, vei vedea cu siguranţă nepotrivirile din viaţa acelora care-şi zic creştini, dar care nu-şi păzesc inimile. Fie ca ei să-ţi slujească de mărturie pentru ca să nu fii prins şi tu în cursa aceleiaşi ispite. Somnul îi poate cuprinde pe toţi oamenii. Cel mai puternic nu este mai în siguranţă decât cel mai slab, dacă amândoi dorm. Tot astfel, cei mai buni sfinţi sunt la fel de vulnerabili ca oricare alt om, atâta vreme cât ei dorm spiritual.
În al treilea rând, vegherea reprezintă o invitaţie deschisă pentru Domnul Însuşi de a-ţi ţine companie. Şi când El vine la tine, timpul va zbura într-o dulce comuniune. Descoperirile pe care El ţi le va face cu privire la Împărăţia Tatălui te vor păzi de a-i invidia pe creştinii care dorm, ştiind că ei sunt lipsiţi de părtăşia binecuvântată de care tu te bucuri. Dacă îţi iubeşti sufletul mai mult decât trupul, nu vei dori mai degrabă să ai parte de cântecele lui David, decât de somnul lui? Şi nu este mai bine să-ţi păstrezi treaz sufletul şi să te bucuri de prezenţa mângâietoare a lui Cristos, decât să-l laşi să doarmă şi să fie lipsit de vizita Mântuitorului? Cristos găseşte plăcere să stea în compania unui suflet treaz şi
să-Şi deschidă inima înaintea Lui.
Noi nu mergem să ne vizităm prietenii când dorm. De fapt, dacă suntem cu ei şi vedem că li se face somn, noi ne scuzăm şi-i lăsăm să se odihnească. Cristos procedează în acelaşi mod cu Mireasa Lui; El se îndepărtează de ea până ce ea se trezşte şi este gata de a primi dragostea Lui. Pune o pungă cu aur în mâna unui om somnoros, şi în dimineaţa următoare cu greu îşi va aduce aminte ce i-ai dat. Un creştin ameţit nu va recunoaşte adevărata valoare a darurilor lui Cristos, nici nu-şi va aminti să-I mulţumească pentru ele. Prin urmare, Dumnezeu Îşi oferă binecuvântările Lui speciale unui suflet treaz cu adevărat, nu numai pentru a-Şi binecuvânta copilul, dar şi pentru ca acesta să-L poată slăvi, vorbindu-L de bine pe Cristos din pricina darurilor primite.
Candela lui Dumnezeu trebuia să „ardă mereu” în cort (Exod 27:20; 30:8); adică, tot timpul cât era noapte. Şi ce altceva este viaţa noastră în lumea aceasta, de la început până la sfârşit, decât o noapte întunecată a ispitei? Creştine, este foarte important să te asiguri că lampa ta nu se stinge în acest întuneric şi că vrăjmaşul tău nu te va lua prin surprindere. Dacă aluneci într-un somn spiritual, tu eşti o ţintă uşoară pentru mânia lui. Şi poţi fi sigur că dacă laşi ca somnul să te cuprindă, diavolul va auzi despre acest lucru. El ştia când vor adormi apostolii şi dorea să-i cearnă ca pe grâu (Luca 22:31). Un hoţ se scoală tocmai când omul cinstit merge la culcare. Sunt convins că diavolul începe să ispitească atunci când sfinţii încetează să vegheze. Aşadar, veghează mereu; altfel, tu vei pierde totul.
Fiind răniţi de o cădere serioasă în păcat, unii creştini vor fi foarte atenţi, câtva timp, pe unde merg şi cu cine se asociază. Dar când sensibilitatea cugetelor lor scade, ei evită să vegheze şi redevin nepăsători. Proprietarul unui magazin care tocami a fost jefuit este foarte grijuliu să-şi închidă magazinul. Este posibil chiar să stea câteva nopţi până târziu pentru a-l păzi, dar cu scurgerea timpului, el va slăbi paza şi, în cele din urmă, nu-i va acorda nici o atenţie. (…)
Adeseori, judecăţile lui Dumnezeu lasă o impresie aşa de puternică asupra sufletului unui om, încât pentru o vreme el stă departe de păcatele lui. Dar când se iveşte vremea frumoasă şi nu vede nici un nor aducător de furtună, el coboară la vechile lui practici păcătoase şi devine mai îndrăzneţ decât oricând. Dacă vrei să fii un adevărat soldat al lui Cristos, tu trebuie să rămâi mereu treaz. Nu te aşeza lângă drum ca un călător leneş; rezervă-ţi timpul de odihnă pentru când vei ajunge acasă şi vei fi în afara oricărui pericol. Dumnezeu nu S-a odihnit până ce nu s-a încheiat ultima zi de lucru din creaţia Sa; nici tu nu trebuie să încetezi să veghezi sau să lucrezi până când nu vei putea spune că mântuirea ta este completă.
Paznicul cinstit îşi face lucrul cu credincioşie şi înconjoară tot oraşul. El nu îşi limitează paza la una sau două case. De asemenea, şi tu trebuie să veghezi asupra întregii tale fiinţe. Un por în trupul tău este suficient pentru a lăsa o boală să pătrundă. Tot astfel, orice parte a sufletului sau orice mădular al trupului tău poate lăsa drum liber duşmanului, astfel încât starea ta duhovnicească să fie pusă în pericol. Este trist că atât de puţini veghează în toate. Tu poţi pune o pază la uşa buzelor tale, astfel încât să nu rosteşti nici un cuvânt stricat, dar tu trebuie să veghezi şi la uşa inimii tale, pentru a nu lăsa să pătrundă vreo poftă (2 Cronici 23:6). Poate că nu îţi întinzi mâna în punga semenului tău, dar oare inima ta nu-l invidiază pentru binecuvântările primite de la Dumnezeu? Creştinul care este foarte scrupulos într-o lucrare, poate fi incorect în altele. (…)
În special, ai grijă să veghezi acolo unde te ştii că eşti slab. Porţiunea cea mai slabă a oraşului are nevoie de cea mai puternică pază; în trupurile noastre, cele mai vulnerabile părţi sunt acoperite şi ferite. Aş considera foarte neobişnuit dacă harul tău ar fi atât de puternic încât tu să nu găseşti nici o slăbiciune în el.
Primeşte sfatul meu şi veghează cu mai multă atenţie asupra punctului pe care-l consideri mai slab. Este slab capul tău – adică judecata ta? Păzeşte-l ca nu cumva să se asocieze cu cei care beau numai vinul tare al „noţiunilor serafice” al părerilor înalte. Oare slăbiciunea ta constă în pasiunile tale? Veghează asupra lor ca unul care locuieşte într-o casă cu acoperişul de paie şi care este atent la fiecare scânteie ce iese din coşul său, de teamă ca nu cumva să-i cadă vreuna pe acoperiş şi să-i ardă toată casa. Când casa vecinului nostru este în flăcări, noi înşine aruncăm cu apă pe acoperişul propriei noastre case pentru a ne feri de foc. Tot astfel, când gura unui om stârneşte focul, ai grijă să arunci apă asupra duhului tău încins pentru a preveni izbucnirea unui foc.
(Citat din cartea „Creştinul în armura completă”, carte scrisă de William Gurnall. W. Gurnall s-a născut în anul 1616 şi a fost crescut în spiritul puritan al vremii sale. A murit în anul 1679, la vârsta de 63 de ani şi, prin scrierile sale, în special „Creştinul în armura completă”, încă mai are un puternic impact asupra creştinătăţii).
