Google a primit un virus în prag de iarnă

          Azi de dimineaţă când am deschis computerul am observat că nu pot accesa pagina de pornire a Internetului, pagină care aparţine Google Romania. Era un atac împotriva acestui site. Până la ora la care scriu încă problema nu s-a rezolvat. Cu siguranţă se va scrie despre aceasta în zilele care vor urma. Dar aş vrea să vă împărtăşesc câteva gânduri care au venit atunci când m-am gândit la acest eveniment, zicem noi, nedorit.
          Am realizat cât de dependent şi dependenţi am ajuns să fim de anumite lucruri. Google a devenit un mod de viaţă. Vrei să afli ceva te duci la Google. Fără Google începem să devenim handicapaţi, să nu ne mai putem trăi viaţa. Nu-i aşa că nu ne mai putem imagina viaţa fără Google?
          Azi privim la Google ca la un mare beneficiu. Dar oare nu poate fi şi o stăpânire cruntă?
          Am citit odată un articol despre această companie şi cineva spunea că Google este mai tare ca Dumnezeu pentru că Google le ştie pe toate. Dacă vrei să ştii ceva te duci la Google nu la Dumnezeu. Google îţi răspunde întodeauna pe când Dumnezeu nu.
          Poate fără să-şi dea seama unii, foarte mulţi, chiar cred acest lucru. Oricum, chiar şi pentru creştini, Google a ajuns să fie mai întrebat decât este Dumnezeu. Azi Google a ajuns să conducă oamenii mai mult decât îi conduce Dumnezeu. Prin urmare Google este un dumnezeu la care mulţi oameni se închină în fiecare zi, mai mai mult decât lui Dumnezeu, dacă se închină şi lui Dumnezeu.
          Dumnezeu cere dragoste totală, ba încă o dragoste fierbinte (Apocalipsa 3:15-16, Proverbe 23:26). Dar cine i-o mai dă azi? În schimb oamenii îşi dau dragostea lor companiei Google sau Facebook şi nu mi-ar ajunge lista şi timpul să dau toate exemplele de idoli cărora oamenii azi le aduc închinare. Nici fără Facebook nu vom putea trăi în curând, şi mulţi deja nu mai pot chiar azi. Şi acestui dumnezeu îi aducem ofrande şi închinare în fiecare zi.
          În vremurile de demult, când idolatria se practica la temple, zeii păgâni cereau jertfe, chiar jertfe umane. Oamenii se dăruiau pe ei, îşi dăruiau averile, chiar şi copiii.
          Şi azi lucrurile stau la fel. Nu doar Google sau Facebook ci şi alţi idoli primesc ofrande în vremurile moderne în care trăim. Dăm cu bucurie timpul nostru, banii noştri şi ne jertfim şi copiii, ba chiar o facem cu bucurie, fără nici un regret, iniţiindu-ne copiii în practicile idoleşti şi cheltuind pentru aceasta. Nu este de mirare că ajung să fie mai ataşaţi apoi de idoli ca şi de părinţi.
          Cine dintre creştini mai ia aminte azi la cuvântul din 1 Corinteni 6 cu 12: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”?
          Evident că nimeni nu recunoaşte că ar fi vreo stăpânire. Toţi ne credem stăpâni pe situaţie. Adevărul iese la iveală atunci când Măria sa, Google, se blochează iar noi intrăm în panică.
          Aşa cum spuneam unii cred mai mult în Google ca şi în Dumnezeu. Cred că ştie mai multe ca Dumnezeu şi că răspunde mai repede ca Dumnezeu. Dar iată că Google se poate îmbolnăvi. Un hacker trimite un virus şi idolul ajunge neputincios. Aşa cum scrie în Psalmul 135 cu 15: “Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.16 Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd, 17 au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură. 18 Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.”
          Dumnezeu însă nu poate ajunge într-o astfel de situaţie. Pe El nimic nu-l poate destabiliza. În lumea Lui nu sunt viruşi şi nici hackeri. Poate că uneori răspunde mai târziu, sau chiar nu o face, sau o face însă noi suntem cu capul în nori şi nu auzim, dar cine suntem noi ca să avem răspunsurile la comandă? Oare nu ne credem şi noi ceva dumnezei importanţi care au pretenţia să le fie satisfăcute mofturile în orice moment şi în orice condiţii?
          Vorbim despre dependenţă. Dumnezeu vrea să fie totul pentru om şi să fie suficient omului. Cu toate acestea putem constata cu uşurinţă, aşa cum scrie în Psalmul 16, că “idolii se înmulţesc”.
          Ce avem de făcut în aceste condiţii? Exact ceea ce făcea şi David care a scris acest psalm şi care spunea:
1 “Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. 2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” 3 Sfinţii, care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4 Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.”
          Credem că dacă nu intrăm într-o clădire în care sunt altare pe care arde foc şi dacă nu ne ducem efectiv copiii în braţe, legaţi, şi-i aşezăm pe braţele încinse ale idolului noi suntem scutiţi de aceste practici groteşti. Dar nu suntem feriţi de idolatrie şi de a ne aduce pe noi ca jertfe idolilor, sau pe copii noştri, numai dacă, conform Pasalmului 16, “Domnul este singura noastră fericire, dacă sfinţii din ţară, cei evlavioşi, sunt plăcerea noastră şi dacă noi nu alergăm după dumnezei străini, aşa cum fac cei din jur, nu le aducem jertfe şi nu avem pe buze şi în inimă, tot timpul, numele lor”.
          Vă spun că idolul Google a ajuns chiar şi în bisericile sfinţilor, în special adus de tineri. Noua generaţie de telefoane (un alt idol puternic) îl cară pe acesta chiar şi în adunări. Nu mai pot fără el nici măcar la adunare. Iar părinţii stau admirativi alături, mulţumindu-i lui Dumnezeu văzând ce copii inteligenţi au! Şi ce bine că au venit la adunare! Chiar dacă după ce pleacă de acolo îşi consacră tot timpul şi energia idolilor moderni pe care îi iubesc şi cărora li se închină alături de cei din jurul lor, uneori chiar alături de cei ce le predică despre pericolul idolatriei şi despre dragostea de Dumnezeu. Ca să verificaţi cum stau lucrurile, dacă aveţi idoli de felul acesta, faceţi numai un experiment. Pentru voi şi pentru copiii voştri. Închideţi numai pentru trei zile (ca să nu spun o săptămână) televizorul şi Internetul, şi rămâneţi doar cu Scriptura şi cu cărţile de cântări. Vă spun sigur că veţi avea mari, mari surprize… De fapt abia aşa veţi fi confruntaţi cu realitatea.
          Apostolul Ioan îşi încheia prima lui epistolă cu următoarele cuvinte: “Copilaşilor, păziţi-vă de idoli.” Ştia el ceva ce noi nu mai ştim astăzi.
-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-