Iepuraşul care aduce întunericul

          Dacă un om venit din junglă sau din cine ce ştie ce trib rupt de civilizaţie ar fi ajuns în oraşul nostru în urmă cu câteva saptămâni sau luni de zile şi nu ar fi putut comunica cu nimeni, doar s-ar fi uitat cu mirare la tot ceea ce vede, cu siguranţă că agitaţia din aceste zile de dinaintea sarbătorii de Paşte i-ar fi dat de înţeles că ceva deosebit se întâmplă. Dacă între timp ar fi învăţat cât de cât să comunice şi ar fi întrebat în dreapta şi în stânga de ce este această agitaţie ar fi primit răspunsuri contradictorii care mai mult l-ar fi încurcat decât l-ar fi lămurit.
          Unii i-ar fi spus că sărbătorim pe Dumnezeul în care noi credem, Isus Hristos. Care a fost omorât pentru păcatele noastre, răstignit pe o cruce, dar apoi a înviat. Moartea Lui a fost o biruinţă iar învierea Lui o confirmare a faptului că a fost ceea ce a pretins că este: Dumnezeu.
          Dar apoi cei mai mulţi nu ar fi ştiut ce să-i răspundă. I-ar fi vorbit de ouă roşii şi de iepuraşi, de mâncare şi de petrecere şi poate unii dintre ei ar fi amintit şi de cineva pe nume Isus Hristos dar despre care nu ar fi ştiut prea multe. Şi, ca buni creştini români, l-am fi invitat la o pălincă, la o pulpă de miel şi la ouă roşii şi nici nu ne-ar fi trecut prin cap să-i spunem despre Cel ce a murit şi pentru el şi care a luat asupra Lui păcatele întregii omeniri, şi prin care şi el poate primi viaţă în dar şi salvare de sub puterea întunericului.
          Dacă un păgân care nu a avut niciodată şansa să audă despre Isus Hristos şi mântuirea care se primeşte prin El şi prin Jertfa Lui ar fi nimerit în aceste zile în mijlocul nostru, nu ar fi ajutat să ajungă la adevărata cunoştinţă a adevărului ci i-am face mai mult rău, încurcându-l în ceea ce priveşte calea mântuirii.
          Nouă poate ni se pare normal să vedem tot ceea ce vedem şi să facem ceea ce facem, dar nu este deloc normal, pentru un popor declarat creştin. La fel ca şi în cazul Crăciunului lucrurile au ajuns atât de departe de adevăr încât foarte puţini mai văd lumina.
          Discutam cu cineva şi mă întreba cum de preoţii ortodocşi nu văd această rătăcire de la adevărul Scripturii şi cum de nu strigă în gura mare oamenilor să se întoarcă de la căile lor rele şi de la falsitatea credinţei şi a practicilor păgâne pe care le acceptă şi chiar le promovează. Dar ei nu pot face aşa ceva. Pentru că ori nu văd adevărul ori nu-l pot spune şi nu vor să-l spună, au ei motivele lor. Iar un Iosif Trifa nu apare în fiecare zi.
          Şi apoi de ce nu ar merge înainte pe această direcţie dacă chiar şi predicatori de frunte ai evanghelicilor se unesc cu ei şi le dau o mână de ajutor, băgând în ceaţă şi pe cei ce se luptă să urmeze adevărul şi să-I fie credincioşi lui Dumnezeu?
          Oamenii s-au obişnuit atât de mult cu rătăcirea încât calea dreaptă li se pare o aberaţie. Şi noi, cei care am primit lumină, în loc să-i ajutăm pe bieţii oameni şi să le spunem adevărul, mai bine o dăm după ei, invitându-i să ne predice despre dreapta lor credinţă. “Dreaptă credinţă” care duce oamenii direct în iad!
          Veţi spune că sunt prea aspru. Dar nu cred că sunt nici pe jumătate cât ar trebui. Semn că nu îmi pasă îndeajuns de oamenii înşelaţi şi trimişi în iad. Uitaţi-vă la Domnul Isus şi la episodul izgonirii vânzătorilor din Templu. Eu cred că atunci situaţia nu era nici pe jumătatea atât de gravă pe cât este astăzi. Şi cu ce mânie şi determinare a acţionat Domnul Isus! Pentru că îi păsa de cei mulţi şi înşelaţi, care nu aveau păstor şi rătăceau ca nişte oi, pradă lupilor.
          Dacă trecem pe drum şi vedem toată această rătăcire şi tăcem, ba poate mai şi zâmbim din când în când, înseamnă că nu este în noi acelaşi Duh care era şi în Hristos. Înseamnă că nu ne mai pasă şi că nu avem ochi să vedem dezastrul veşnic şi nenorocirea care îi aşteaptă pe cei ce vor muri cu ouă roşii şi iepuraşi, stropiţi cu apă sfinţită însă fără de Hristos! Nu ştiu ce fel de lumină poate aduce iepuraşul dar ce ştiu sigur este că această “lumină” adusă de el îi va duce pe toţi în iad.
          Unde mai sunt oamenii ca şi John Knox al Scoţiei care a strigat, văzând decadenţa poporului său: “Doamne, dă-mi Scoţia sau mai bine mor!”? Sau, pentru că vorbim de români, unde sunt acei oameni ca şi Iosif Trifa care nu putea dormi liniştit văzând păcatul poporului său?
          Nu numai că nu mai sunt astfel de oameni dar cei ce ar trebui să spună adevărul, şi care se laudă că fac aceasta, s-au prins de mână cu cei ce-i duc pe oameni în rătăcire, şi-au pus odăjdiile şi împing de zor la căruţa care duce spre valea plină de oase.
          Discutând cu soţia mea am înţeles mai bine cât de important este să vorbim şi să îndrăznim în mărturisirea noastră şi să le spunem oamenilor adevărul, fără să facem nici un fel de compromis.
          Ea a căutat în aceste zile pe la librării o felicitare din acelea vechi care se trimit prin poştă şi pe care scrii cu pixul câteva cuvinte. Dau explicaţii pentru că cei mai tineri s-ar putea să nu ştie despre ce vorbesc. Căuta o felicitare de Paşte. A intrat într-o librărie şi a cerut o astfel de felicitare. Dar când a văzut ce i s-a oferit, supărată, a întrebat: “Dar ceva care să fie cu adevărat reprezentativ pentru această sărbătoare nu aveţi? Văd că nu aveţi decât prostii cu ouă roşii şi iepuraşi. Unde este Domnul Isus Hristos, Cel pe care ar trebui să Îl sărbătorim?”
          Vânzătoarea a început să se fâstâcească şi să dea din colţ în colţ, roşindu-se şi, cred eu, realizând că soţia mea avea dreptate. Poate abia atunci s-a gândit la acest aspect.
          Au fost mai multe astfel de magazine şi istoria s-a repetat în fiecare dintre ele până când într-unul vânzătoarea a reuşit să găsească vreo două felicitări uitate şi rătăcite pe undeva de mai mulţi ani şi care erau potrivite pentru ce căuta soţia mea.
          Când mi-a povestit ce s-a întâmplat şi deruta vânzătoarelor atunci când au fost confruntate cu adevărul m-am gândit la ele şi la mulţi alţii care sunt ţinuţi în întuneric spiritual şi care, încet-încet, ajung să nu mai aibă noţiuni despre adevăr iar bruma de adevăr pe care l-au cunoscut poate de la părinţii lor (de la acei părinţi care mai vorbeau despre Dumnezeu cândva), să se risipească ca roua la ivirea soarelui.
          M-am dus şi eu să văd cum stau lucrurile şi lucrurile aşa stau. Iată ce am citit pe o astfel de “felicitare de Paşte”:
          “Umblă vestea-n tot oraşul
          Cum că vine iepuraşul
          Să v-aducă pe-nserat
          Paşte bun şi Luminat!”
          Trist este că la aceste “lucrări neroditoare ale întunericului” iau parte şi mulţi aşa zis creştini evanghelici şi uită ceea ce scriau sfinţii apostoli ai Domnului Isus. Iată doar un pasaj din scrierile apostolului Pavel:
8 “Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” .
(Efeseni capitolul 5)
          Vai de cei ce iau parte la lucrările neroditoare ale întunericului şi care nu le osândesc! De cei ce umblă ca nişte nepricepuţi şi neînţelepţi şi care dorm somnul morţii! După cum scrie apostolul Pavel la versetul 11 citat, cei ce dorm, care nu mai au discernământ şi care primesc totul fără lumina Duhului Sfânt, sunt morţi. La fel ca şi cei fără de Hristos şi care sunt în continuare sub osânda păcatelor lor.
          Dacă în multe adunări am văzut deja pomul de Crăciun, cu ocazia sărbătorii naşterii Mântuitorului Isus Hristos, mă aştept să văd în curând, la sărbătoarea de Paşte, lângă amvon, coşuleţul cu ouă roşii şi iepuraşii zburdând printre picioarele predicatorului. Nu vă miraţi. Orice este posibil atunci când adormim spiritual.
          Până acum auzeam că de Paşte lumina vine de la Ierusalim. Anul acesta am aflat că de fapt iepuraşul aduce lumina. Vom vedea ce va mai fi în viitor. Dar vorbind despre lumină Domnul Isus spunea:
Matei 6:23 “dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!”
Ioan 12:35 “Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.”
          Şi pentru că erau călăuziţi de acelaşi Duh apostolul Pavel a scris şi el:
2 Corinteni 6:14 “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?”
          Fie ca să primim lumină de la Duhul Sfânt. Şi tot de la El să primim putere să-L mărturisim pe Isus Hristos, în dragoste, şi să nu facem rabat de la adevăr.
          Spuneţi adevărul. Nici nu vă daţi seama cât de mult au nevoie oamenii de el. Făcând aceasta poate veţi salva un suflet de la moartea veşnică. Dacă tac cei ce ar trebui să vorbească, pentru că sunt călăuziţi de interese pământeşti şi de un duh lumesc, să vorbească pietrele şi să strige pruncii. Dacă tac cei “înţelepţi” să vorbescă cei nepricepuţi şi slabi, cei nevrednici de lume şi de aprecierea ei, cei marginalizaţi, urmând pilda frumoasă a Mântuitorului Isus Hristos şi a sfinţilor Săi apostoli. Ei au fost batjocoriţi şi omorâţi pentru că nu au putut tăcea şi nu au putut ascunde adevărul.
          Domnul Isus Hristos stătea acum în faţa lui Pilat. Ştia ce Îl aşteaptă. Ştia care va fi preţul. Şi la întrebarea lui Pilat dacă este Împărat Domnul Isus îi răspunde (Ioan 18:37): „Da, Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
          El a venit ca să mărturisească despre adevăr pentru că numai adevărul îi poate elibera pe oameni. Minciuna nu. Iar cei ce cred în El şi Îl urmează trebuie să fie asemeni Lui, conduşi şi însufleţiţi de acelaşi Duh.
          De dragul celor aflaţi în întuneric, de dragul celor ce iubesc păcatul şi întunericul şi care urăsc lumina şi pe fii luminii dar pe care îi aşteaptă iadul, însă mai mult decât orice de dragul Mântuitorului Isus Hristos, rămâneţi în adevăr şi mărturisiţi-l cu îndrăzneală. Este mare nevoie de aceasta în vremurile de întuneric spiritual în care ne aflăm.-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-