Unul dintre argumentele folosite de susţinătorii muzicii rock „creştine” este acela că, prin muzica rock se ajunge la urechile şi inimile celor ce iubesc această muzică şi care, în alte condiţii, nu ar accepta să asculte un mesaj evanghelic. Ei susţin că rock-ul „creştin” (sau muzica creştină contemporană) este instrumentul ideal pentru a ajunge la inimile tinerilor. Din nefericire mulţi cred acest argument deşi el nu are nici un fundament scriptural. De fapt muzica rock „creştină” nu are nici un alt fel de argument, statistic bunăoară, şi nici măcar al bunului simţ.
Cei de la Barna Research Group au realizat un sondaj cuprinzător despre tinerii creştini, intitulat „Third Millennium Teens Report.” La pagina 68 stă scris: „Printre surprizele pe care le-am avut întocmind acest sondaj, se află faptul că tinerii nu merg la biserică pentru că muzica care se cântă acolo este la modă.”
Tot în acest raport, la pagina 54, cei de la Barna Research Group au alcătuit o listă cu „ce caută tinerii să afle într-o biserică”. Dintr-o listă cu 18 puncte, la neînsemnatul punct 14 se afla şi tipul de muzică! Rapoartele întocmite de către institutul Barna, dau o rată de eroare de mai puţin de 5%. Deci pretextul muzicii rock nu este decât un mit! Statisticile arată clar acest lucru!
Unul dintre cei mai sinceri (dar înşelat) promotori ai rock-ului creştin, este artistul de la CCM (Contemporary Christian Music), Charlie Peacock. În cartea sa, „At The Crossroads” (La răscruce de drumuri), Peacock admite că rock-ul creştin NU reuşeşte să ajungă la inima oamenilor necredincioşi! Peacock a chestionat 35 de artişti celebri din lumea CCM. Le-a cerut să „estimeze numărul scrisorilor primite de la necredincioşi de-a lungul carierelor lor.” Peacock scrie: „Peste 50% au răspuns că au primit doar zece sau mai puţin de zece astfel de scrisori”. El adaugă: „Trebuie să acordăm o atenţie deosebită posibilităţii că evanghelismul şi impactul cutural pe care le producem (prin muzica rock) să fie foarte slabe.” (Peacock, Charlie, At The Crossroads, p.184). Şi vă aduc aminte că această afirmaţie vine din partea unuia dintre cei mai mari suporteri CCM!
Rock-ul creştin şi mare parte din muzica creştină contemporană, nu îi duce pe oameni la mântuire. Ele aduc doar orbire spirituală şi pervertire în rândul creştinilor, în special al tinerilor.
Un veteran de la CCM, Michael Card, ne avertizează în legătură cu muzica creştină contemporană:
„Direcţia şi sistemul de valori se înrăutăţesc mai rapid decât îşi poate imagina vreunul dintre noi.” (Christianity Today, 20 mai, 1996, p.22)
Michael English
Faimoasele premii Dove (versiunea creştină a premiilor Grammy) au avut o noapte fără precedent în anul 1994. Michael English, superstarul CCM (Contemporary Christian Music) ce a făcut parte din grupul celebru al lui Bill Gaither, a bătut recordul fiind decernat cu şase premii Dove! Tot atât de neaşteptat, peste nici 24 de ore, English a convocat o conferinţă de presă pentru a mărturisi o relaţie cu Marabeth Jordon din grupul de muzică „creştină” „First Call”. Pentru a face lucrurile şi mai rele, ambii erau căsătoriţi şi Jordon era însărcinată cu copilul ilegitim al lui English!
În ciuda acestei relaţii făcute publice, chiar anul următor (!!!), English a câştigat un alt premiu Dove pentru înregistrările făcute cu grupul lui Bill Gaither (grup care are un impact enorm asupra creştinilor de orice vîrstă). La scurtă vreme ziarele de scandal s-au umplut cu tot felul de murdării puse în seama lui English. Se spunea că ar fi frecventat cluburi de striptease, că ar avea o relaţie cu o stripteuză, că ar fi fost arestat de hărţuire sexuală (plângeri din partea unei foste amante pe care a părăsit-o). În timpul acestei perioade în care păcatul lui era expus public, English încă lucra bucuros la CCM!
În 2000 English a fost arestat şi a pledat vinovat că ar fi încercat de 12 ori să obţină în mod ilegal prescripţii pentru sedative. În ciuda rebeliunii sale publice, English încă poate fi văzut susţinând concerte creştine iar pentru o vreme a fost chiar gazda show-ului „Michael English la TBN”. Fără nici o jenă English admite dependenţa lui de droguri afirmând: „A fost o greşeală inocentă. I s-ar fi putut întâmpla oricui.”
De ce să scoatem la iveală aceste murdării care au infestat lumea CCM? Deoarece creştinii trebuie să se trezească şi să vadă roadele muzicii rock. Muzica rock s-a născut şi a fost hrănită cu seminţele revoltei. Numind-o creştină şi schimbând câteva cuvinte nu va transforma natura plină de rebeliune a muzicii rock. Anuarul Enciclopediei Britanice ( Encyclopedia Britannica Yearbook) din 1956 descria rock’n roll-ul ca „sălbăticie insistentă…în competiţie deliberată cu ideile artistice ale junglei.”
Rockerul secular, Lita Ford a prins ideea: „Ascultă, rock’ n roll-ul nu e biserică. Este o chestiune murdară. Şi tu trebuie să fii rău. Dacă eşti bunicel, bunicel, nu poţi cânta o astfel de muzică…” (Los Angeles Times, 7 august, 1988).
Starul rock (şi homosexual), David Bowie spunea: „Rock-ul a fost totdeauna muzica diavolului. Cred că rock ‘n roll-ul este periculos…cred că prevestim ceva mai întunecos decât noi înşine.” (Rolling Stone, 12 februarie, 1976).
Este evident că roadele lumii CCM miros urât de păcatul şi rebeliunea muzicii rock.
DC Talk
Cei de la „Dallas Morning News” (27 aprilie, 1996), descriu un concert dcTalk, astfel: „În timp ce ţipetele stridente ale tinerilor au umplut sala (Dallas Convention Center) înainte de apariţia pe scenă a celor de la dcTalk, unul dintre puţinii adulţi din mulţime a zis: „Este exact ca la Beatles.”
Rockerul secular Kurt Cobain (grupul „Nirvana”) a fost unul dintre cei mai înverşunaţi anticrişti din lume (s-a sinucis, aşa ca multe alte vedete de muzică rock, la doar 27 de ani). Cobain a scris cu spray pe zidurile din cartierul său, „AVORTAŢI-L PE CRISTOS” şi „DUMNEZEU E HOMOSEXUAL” (Des Barres, Pamella, Rock Bottom, p.54-55). Grupul dcTalk (parte din lumea de la CCM, unul dintre cele mai cunoscute grupuri de muzică declarate creştine), îi aduc un omagiu anticristului Kurt Cobain cântându-i cântecul „All Apologies” în concertele lor! Toby McKeehan (alintat de fani cu numele de Toby Mac) de la dcTalk, a afirmat la USA Today: „Uneori considerăm că este un lucru negativ faptul că suntem etichetaţi ca şi formaţie creştină…”
Multe s-ar putea spune despre „dc Talk”. Pentru că nu avem timp pentru toate ne oprim la albumul Jesus Freak (se poate traduce în multe feluri: capriciul sau ciudăţenia sau fantezia sau zbenguiala sau monstruozitatea lui Isus), album produs în 1995, şi la videoclip-ul realizat după melodia „Jesus Freak”. Relizatorul acestui videoclip este Simon Maxwell. Nu este creştin, dimpotrivă. Acest Simon Maxwell a realizat pentru o formaţie seculară un videoclip care este mai mult decât blasfemie. La un moment dat apare în imagine o maimuţă răstignită pe o cruce.
Despre acest Simon Maxwell, Toby Mac de la dc Talk afirmă: „Am văzut ceva din ce a făcut Simon cu „Nine Inch Nails”. Stilul lui se potriveşte cu noi”. (Revista Billboard, Nov. 11, 1995). Revista Billboard continuă şi menţionează: „Simon Maxwell a creat videoclip-ul pentru
dc Talk şi nu este foarte diferit de cel creat pentru „Nine Inch Nails”.
Nu ştiu dacă este adevărat dar am citit că în revista Time Magazin din 12 Octombrie 1998, la pagina 125, s-ar afla o afirmaţie a unui alt membru dc Talk, de această dată Kevin Max. Făcând referinţă la Marilyn Manson, după mine unul dintre cei mai demonizaţi oameni de pe această planetă, ar fi spus: „Am o plăcere deosebită să stau cu el şi să discut despre muzica anilor 80”… Îmi vine greu să cred că se poate ajunge până acolo!
Dc Talk – Jesus Freak (YOUTUBE video)
Point Of Grace
Nu este nici o umbră de îndoială că mesajul grupului „Earth, Wind and Fire” (Pământ, Vânt şi Foc) este de origine new age, ocultică. În mod făţiş acest grup îşi saturează coperţile albumelor cu simboluri şi cu imagini oculte, cum ar fi: atotpătrunzătorul ochi al lui Horus, Shiva, Jupiter, semnele zodiacului, piramidele, hexagrame, crucea egipteană şi multe altele.
În religiile păgâne, credinţa potrivit căreia mama-pământ este considerată ca fiind dumnezeu, începe cu Pământ, Vânt şi Foc. Pe spatele albumului „Earth, Wind and Fire’s Greatest Hits Vol. I”, această erezie păgână este promovată prin cuvintele, “La început a fost Pământul, Vântul şi Focul” în loc de “La început a fost Dumnezeu”. Dumnezeu este înlocuit cu dumnezeul păgân format din cele trei elemete “Pământ, Vânt şi Foc”.
Unul dintre albumele grupului este intitulat “Avatar”. Avatar este superman-ul dumnezeu al new age-ului (cunoscut de către creştini ca Anticristul) pe care lumea ocultă îl aşteaptă.
Luciferica scriitoare new-age, Alice Bailey, scria în cartea sa, “The Reappearance of the Christ” (Reapariţia lui Cristos): “Venirea lui Avatar, naşterea celui ce stă să vină, în termenii zilei de azi – reapariţia lui Cristos, este punctul cheie al aşteptării ce prevalează. La vremea secerişului, chemarea maselor va fi destul de stridentă şi credinţa celor ce cunosc destul de tare, atunci El totdeuna va fi venit…” (Alice Bailey, “The Reappearance of the Christ”).
Cristosul la care se referă Bailey nu este Domnul Isus Cristos din Biblie – ci Lucifer. Editura lui Bailey a fost denumită iniţial “Lucifer Publishing” (Editura lui Lucifer). Venirea lui Avatar se referă la nimeni altul decât la Anticrist.
Grupul “Earth, Wind and Fire” este mai mult decât un grup inocent de muzică. Fondatorul şi liderul Maurice White recunoaşte cu mândrie că scopul muzicii lor este de a predica mesajul lor metafizic şi ocult: „Totdeuna am studiat metafizica şi egiptologia. Studiul a devenit atât de interesant încât am vrut să împărtăşesc cu audienţa ceea ce învăţam la acea vreme. În timp ce învăţam mai multe am continuat să împărtăşim acele lucruri cu audienţa, să transmitem un mesaj prin muzică”(EW&F interview, Goldmine Magazine, ianuarie 1998).
În cadrul aceluiaşi interviu, Verdine White, basistul grupului „Earth, Wind and Fire”, dezvăluie lucruri referitoare la mesajul new age al grupului – recunoaşte că promovează practica demonică şi ocultă a meditaţiei transcendentale: „Maurice a studiat dintotdeuna astrologia, numerologia, astronomia. Noi am introdus Meditaţia Transcedentală la o mare audienţă de culoare. Aceasta a fost ceva cu adevărat nou pentru ei. Bineînţeles, cei de la Beatles au introdus Meditaţia Transcedentală oamenilor din anii 1960, dar noi am adus această practică în anii ’70 unei audienţe care căuta o alternativă” (EW/F interview, Goldmine Magazine, ianuarie 1998).
Cântecul lor „Serpentine Fire” (Şarpele de foc) se bazează pe învăţături new age ce se găsesc în cultul meditaţiei Shah Kriza Yogi.
Pe spatele albumului „Earth, Wind and Fire’s Greatest Hits Vol. I”, se află scrisă o afirmaţie: „Privind în urmă la piramide şi înainte spre eternul cosmos, „Earth, Wind and Fire” au conjurat (invocat) unele dintre cele mai trainice cântece din vremurile noastre.” Cuvântul „a conjura” însemnă „a chema sau porunci diavolului sau spiritelor prin descântec sau vrajă” Aceasta stă scris pe propriul lor album – sunt cuvintele lor!
Pe multe dintre albumele lor se află simbolul ocult al zeului Jupiter. Cântecul „Jupiter” al celor de la „Earth, Wind and Fire” descrie o „vizită” făcută de un superman-Avatar, „o fiinţă luminată” cu numele de Jupiter. Interesant, numele Lucifer înseamnă „purtător de lumină”.
„Uitându-mă la cer într-o noapte, privind la lună
Am văzut o lumină măreaţă care se apropia mereu.
Am simţit nevoia să spun cuiva despre descoperirea mea.
Cincisprezece secunde mai târziu, o lumină a apărut în faţa mea,
Spre surprinderea mea, acolo stătea un om îmbătrânit şi plin de mister;
Numele lui era Jupiter şi venise să mă viziteze.
„Numele meu este Jupiter, din galaxii.
Am venit să te întâlnesc, să te eliberez,
Să-ţi aduc o floare de pe o planetă îndepărtată , de unde vin” .
Priveşte spre Jupiter, aşa o frumuseţe pe cer!
Noi aşteptăm apropiata ta întoarcere.”
(„Jupiter”- Earth, Wind and Fire)
Ştiţi cine este Jupiter? William Hutchinson, autor şi cercetător în ocultism, spune că Jupiter este „pictat cu coarne” şi „este acelaşi cu Baal..” (William Hutchinson, The spirit of Masonry, pp.82-83). Satanistul Anton LeVey, scria în Biblia Satanică: „Fenicienii se închinau unui zeu muscă, Baal, din care se trage diavolul, Beelzebul (Baal Zebub)…” (Anton Szandor LeVey, The Satanic Bible, p.60). Oricine este cât de cât familiar cu Biblia îl va recunoaşte pe Baal ca diavolul căuia i se aducea închinare în Vechiul Testament.
Nu există deci nici un semn de îndoială cu privire la filmele, mesajele şi misiunea muzicii celor de la „Earth, Wind and Fire”. Nici unul. Ei se laudă în gura mare cu mesajele lor oculte şi cu misiunea pe care care o au.
Acum răspundeţi-mi la următoarea întrebare:
Un creştin născut din nou, şi-ar umple el inima şi mintea cu un mesaj new age, metafizic şi ocult, inspirat de Baal, al grupului „Earth, Wind and Fire”? Şi chiar mai rău, ar vreau (sau ar putea) un creştin născut din nou, care este „călăuzit în tot adevărul” (Ioan 16:13) de Duhul Sfânt, să cânte şi să promoveze un mesaj metafizic, inspirat de Baal şi demonic, al grupului „Earth, Wind and Fire”?
Vă vine să credeţi că grupul CCM, Point of Grace, include în albumul lor „Life, Love and Other Mysteries” (Viaţă, dragoste şi alte mistere), cântecul grupului „Earth, Wind and Fire”, „Sing A Song”?! Fără glumă! Este acolo! Verificaţi. Point of Grace – Sing a Song (YOUTUBE video)
Unul dintre cântecele de pe acel album al lui „Earth, Wind and Fire”, care îl invocă pe diavol, este chiar „Sing A Song”!
Vreau să ştiţi că pentru fiecare album „Life, Love and Other Mysteries” vândut de Point of Grace, un anumit procent din suma încasată merge către cei de la „Earth, Wind and Fire” pentru că le este folosită muzica! De fiecare dată când un creştin cumpără albumul „Life, Love and Other Mysteries”, el finanţează mesajul ocult a celor de la „Earth, Wind and Fire”! Nu vă îndoiţi, Point of Grace este un susţinător comercial al celor de la „Earth, Wind and Fire” şi al mesajului lor!
Aceste staruri de la CCM s-ar putea să aibă motivaţii bune dar o persoană cu discernământ spiritual nu poate crede cu sinceritate că muzica aceasta vine direct de la Dumnezeu. Şi majoritatea „artiştilor” CCM ştiu asta. Ei ştiu că muzica rock, de orice fel ar fi ea, este contrară voii lui Dumnezeu.
Grupul CCM „Stryper” era foarte popular în anii ’80 până când au căzut de la credinţă. Citiţi ceea ce Robert Sweet, membru „Stryper”, spunea despre Dumnezeu şi rock-ul creştin:
„De fapt, formaţia era ceva ce ne făcea să ne întoarcem şi să o luăm pe o direcţie opusă de cea a creştinismului… Dacă faci ceva ce-ţi place să faci şi Dumnezeu îţi spune să nu faci acel lucru, vei ajunge să nu te mai intereseze ce zice El.” (RIP, aprilie, 1987, p.49)
Sweet ştia că „Stryper”şi rock-ul creştin mergeau pe o direcţie opusă de cea a creştinismului şi că Dumnezeu nu era de acord. Aceşti artişti CCM ştiu că Dumnezeu nu este bucuros de rock-ul lor. Dar ca şi cei din Ioan 12:43, „ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”
Multe dintre grupurile CCM s-au îndepărtat atât de mult de voia lui Dumnezeu, încât Satan a preluat controlul pe deplin. Ţinuta, viaţa, limbajul, versurile, muzica şi simbolurile lor sunt aceleaşi cu ale colegilor lor seculari. De ce? Deoarece sunt controlaţi de aceeaşi sursă de inspiraţie. Iar acea sursă nu este Duhul Sfânt – mai degrabă un duh nesfânt!
Lumea seculară ştie care este dumnezeul muzicii rock. Starul rock David Bowie spunea: „Rock-ul a fost totdeauna MUZICA DIAVOLULUI”.
Chiar şi revista seculară Time (11 martie, 1985, p.60) a intitulat articolul despre Muzica Creştină Contemporană (CCM): „Versuri noi pentru MUZICA DIAVOLULUI”(!!!).
Nu există „rock creştin”. Tot aşa cum nu există „adulter creştin” sau „homosexualitate creştină”. Rock-ul nu are nimic de-a face cu creştinismul.
Fanny Crosby (care a trăit între anii 1820 şi 1915, unul dintre cei mai prolifici compozitori de imnuri creştine din toată istoria, pusă alături de marii compozitori creştini Isaac Watts şi Charles Wesley) spunea: „Biserica nu trebuie să-şi cânte cântecele pe melodiile lumii”.
Şi ştiţi de ce a spuns Fanny aceste lucruri? Pentru că Fanny a fost mântuită. Şi Dumnezeu a pus un cântec nou în inima ei, o laudă pentru Dumnezeu în inima noii Fanny Crosby. Fanny a compus circa 9000 de cântece pentru Dumnezeu. Dar a folosit peste 200 de pseudonime pentru că vroia să fie sigură că Dumnezeu va primi toată gloria şi nu ea.
Petra
Petra este unul dintre cele mai cunoscute grupuri de muzică rock „creştină”, este de fapt printre pionierii acestui gen de muzică. De-a lungul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 Petra a fost cea mai cunoscută formaţie de muzică rock „creştină”. Succesul lor a fost remarcabil. Albumele lor, circa douăzeci până azi, au fost vândute în sute de mii de exemplare fiecare, un total de peste zece milioane de albume vândute! Au fost nominalizaţi la treisprezece premii Grammy, câştigând patru, şi au câştigat zece premii Dove. În perioada lor de glorie concertele lor rivalizau cu ale cântăreţei Amy Grant. Petra a fost prima formaţie de muzică rock creştin care a fost primită în „Gospel Music Hall Of Fame” (Galeria muzicii gospel) şi prima formaţie de muzică creştină care a fost acceptată în Hard Rock Cafe Restaurant, un local celebru (fondat în 1971 dar care acum are circa 150 de locaţii în 53 de ţări), prin faptul că pe pereţii acestui local sunt expuse poze ale celor mai cunoscute formaţii de Rock şi Rock’n Roll, evident seculare. Petra este printre aceştia, „la loc de cinste”.
Pe cel de-al şaptelea album al lor intitulat „Beat the System”, realizat în anul 1985, în plin succes şi glorie, apare şi melodia „God Gave Rock and Roll To You” (Dumnezeu ţi-a dat Rock And Roll-ul).
Aşa cum s-a mai spus chiar cântăreţii de muzică rock seculari recunosc că muzica „Rock and Roll” este de origine satanistă şi că nu are nimic de-a face cu lumea lui Dumnezeu. Totuşi Petra are această melodie, melodie ale căror prime versuri spun: „Dumnezeu ţi-a dat Rock and Roll-ul aşa că tu trebuie să-l dai mai departe fiecărui suflet”. Doar atât şi ar fi suficient. Dar mai este ceva, ceva ce nici eu nu am ştiut multă vreme, chiar atunci când ascultam Petra. Să vă ţineţi bine!
Melodia „God Gave Rock and Roll To You” nu este compusă de Petra ci de Russ Ballard. Cine este Russ Ballard? Russ Ballard este un foarte prolific compozitor de muzică rock dar şi interpret. A compus pentru foarte multe formaţii rock cunoscute şi a cântat alături de nume mari din muzica rock, satanistă. Nu vreau să le amintesc dar voi menţiona totuşi unul: formaţia KISS.
Pentru cei ce nu au avut de-a face cu muzica rock seculară şi satanistă s-ar putea ca grupul „KISS” să nu însemne mare lucru. Dar pentru cei iniţiaţi cât de cât „KISS” spune multe, este un nume. Unii spun că iniţialele KISS înseamnă „Knights In Satan’s Service” (Cavaleri în slujba lui Satan). Eu nu am nicio îndoială că aşa este. Sunt un grup care dovedeşte cu priosinţă că muzica rock este satanistă. Apar pe scenă mascaţi, machiaţi, îmbrăcaţi în haine de Halloween, unul are o chitară în formă de topor şi scoate tot timpul o limbă incredibil de lungă, ca să nu mai vorbim despre conţinutul aşa ziselor lor „melodii”.
Printre melodiile compuse chiar de ei formaţia KISS are în repertoriu şi o melodie a lui Russ Ballard, melodie intitulată… „God Gave Rock and Roll To You”!!! Aceeaşi melodie pe care a preluat-o şi Petra, grupul „creştin” de muzică rock!
Îmi aduc aminte de 2 Corinteni 6 cu 14: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” Evident că nu pot sta dar în cadrul muzicii „creştine” contemporane totul este cu putinţă.
La fel ca în cazul grupului Point of Grace care a preluat o melodie de la „Earth, Wind and Fire” şi care trebuie să plătească acestui grup o sumă din încasările făcute cu acest album, la fel cu dc Talk care a preluat de la Kurt Cobain (Nirvana) piesa muzicală „All Apologies”, tot la fel trebuie să facă şi Petra faţă de Russ Ballard pentru „God Gave Rock And Roll To You”: să plătească un bir faţă de cei ce sunt inspiraţi de Satan şi prin care acesta îşi revarsă murdăria peste toată omenirea, prin muzică. Şi iată cum „creştinii” sponsorizează muzica rock satanistă! Incredibil…
Şi să ştiţi că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Este o practică azi printre cântăreţii „creştini” să colaboreze cu cei seculari sau să le împrumute compoziţiile sau să se inspire din muzica lor. Deja şi în România cântăreţii „creştini” obişnuiesc să se inspire din muzica celor din lume şi să îi copieze. Nu doar tinerii din România care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar cântă despre El, se inspiră din această muzică ci şi unele dintre cele mai titrate şi mai ascultate grupuri.
Mă gândesc acum încă o dată la viclenia lui Satan. Creştinii din vest, mai puţin cei de la noi, sunt foarte scrupuloşi şi atenţi atunci când vine vorba despre drepturile de autor. Este adevărat că şi legile sunt aspre în această direcţie, dar ei nu ar copia muzica pe care o ascultă din considerente de credinţă. Apreciază onestitatea lor în acest aspect ca o dovadă de credincioşie faţă de Dumnezeu. Pe de altă parte mereu se face presiune asupra lor ca să susţină, prin cumpărarea de muzică, industria muzicii „creştine”, care altfel nu poate merge înainte.
Cine se află în spatele acestei muzici aţi aflat. Acum gândiţi-vă la următorul aspect: o mare parte din muzica lui Satan este sprijinită cu banii creştinilor! Şi industria acestei înşelări merge înainte cu banii credincioşilor care cred că fac o slujbă pentru Dumnezeu!… Dacă cineva s-a îndoit de faptul că diavolul este viclean, mai viclean decât îşi pot închipui cei mai mulţi, să nu se mai îndoiască de azi înainte.
Aş vrea ca de acum să vă gândiţi mai bine atunci când cumpăraţi un album cu „muzică creştină”. S-ar putea să-l sponsorizaţi pe Satan.
Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, înainte de convertirea mea am fost un admirator al muzicii rock. De fapt admirator este puţin spus, a fost chiar mai mult decât atât. După convertire am renunţat la această muzică dar am găsit muzica rock „creştină” şi acest lucru mi-a adus o anumită „mângâiere” pentru ceea ce „pierdusem” prin renunţarea la idolul meu, muzica rock. Dar L-am căutat pe Dumnezeu cu sinceritate şi El nu m-a lăsat să cad pradă înşelăciunii. Treptat mi-a descoperit pericolele în care mă aflam.
Am renunţat şi la muzica rock „creştină” şi am început să ascult alte genuri de muzică „creştină”, mult mai „blânde” şi mai melodioase. Am crezut o vreme că valoarea unei melodii numită „creştină” constă în sunetele plăcute, nu agresive ca în cazul muzicii rock, şi într-un text care să amintească despre Dumnezeu. Dar cu timpul am aflat, aşa cum v-am prezentat mai sus, tot felul de informaţii despre cei ce cântau această muzică plăcută la auzit şi dătătoare de emoţii deosebite. Am aflat că se numesc creştini dar trăiesc ca păgânii, în păcat, majoritatea dintre ei. Am aflat despre colaborarea lor cu cei din lumea seculară, aşa cum am arătat, chiar cu cei declaraţi satanişti. Am aflat despre interesul lor pentru bani şi despre faptul că muzica „creştină” este o industrie care produce mulţi bani şi multă faimă. Şi am realizat că toate acestea nu pot avea nimic în comun cu Dumnezeu, chiar dacă ar suna plăcut la ureche. Şi de multe ori sună.
Şi a mai fost ceva important. Lucrarea lui Dumnezeu din mine. Am văzut că pe măsură ce-L căutam pe Dumnezeu mai mult, cu mai multă pasiune, cu atât El îmi descoperea mai bine şi mai clar pericolele din spatele muzicii „creştine” contemporane. Până acolo am ajuns încât m-am îngrozit văzând şi înţelegând ce plan diabolic a pus la cale Satan, chiar în mijlocul Bisericii.
De multe ori m-am întrebat de ce a permis Dumnezeu să trec prin toate acesta? Putea să mă ferească şi să mă scutească de experienţe care nu mi-au folosit în înaintarea mea pe calea credinţei. Acum cred că am înţeles. Trebuia să vorbesc despre aceasta şi aşa cum nu poţi mângâia cu adevărat un bolnav dacă nu ai trecut prin boală ca şi el, tot aşa nu poţi vorbi nici despre pericolele din muzica aşa zis creştină dacă nu ai trecut pe acolo.
Ştiu că nu toţi vor fi de acord cu ceea ce spun. Adică vor realiza că am dreptate dar nu vor vrea să admită aceasta. Idolul muzicii este unul foarte puternic. Însă mă gândesc la cei înşelaţi, dar sinceri, aşa cum am fost şi eu o vreme, şi care vor fi scutiţi de experienţe care să le facă rău sau chiar să-i abată de la Calea credinţei. Mie mi-ar fi fost de folos ca cineva să-mi spună ceea ce v-am spus eu, dar în acea perioadă din viaţa mea nu s-a aflat nimeni. Aşa că fac ceea ce fac nu pentru că mi-ar place ci pentru că ştiu că mulţi, mai ales tineri, au nevoie de aceasta. Şi „cine are urechi de auzit să audă!”
Comment