În vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori de plăceri

          Una dintre caracteristicile vremurilor din urmă, după cum apare în a doua scrisoare a lui Pavel către Timotei va fi dragostea oamenilor mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. Cu alte cuvinte oamenii nu Îl vor iubi pe Dumnezeu ci plăcerile. Pentru-că nu poate fi şi dragoste de Dumnezeu şi de plăceri. Dumnezeu spune că este un Dumnezeu gelos care nu se împarte cu nimeni şi cu nimic, iar cea mai mare poruncă este, după cum spunea chiar Domnul Isus Hristos: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Spre deosebire de porunca din Deuteronom unde scrie: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” în cuvintele Domnului Isus mai apare formularea „şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Nu este o completare la Scriptură ci este o explicaţie a ei. Dumnezeu spune că în Noul Legământ El locuieşte în inimile celor ce cred în El şi umblă în ascultare de El. Prin Duhul Sfânt Dumnezeu este în omul regenerat şi mântuit, în omul schimbat şi transformat după imaginea Domnului Isus Hristos. Iată ce scria apostolul Pavel în legătură cu acest aspect:
          Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
1 Corinteni 3:16 Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
1 Corinteni 6:19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
          Iar apostolul Ioan scria la 1 Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
          Din toate acestea şi din alte texte din Scriptură se înţelege că dragostea de Dumnezeu se arată prin dragostea de fraţi, că Însuşi Hristos locuieşte în ei şi că ai iubi pe ei înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. Lucrul acesta nu se putea întâmpla în Vechiul Legământ şi de aceea în Deuteronom găsim doar porunca „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”, adică doar pe Dumnezeu. În timpul acela Dumnezeu însoţea doar pe credincios, era cu el şi era peste el, dar nu era în el. Omul nu era schimbat după chipul lui Dumnezeu, el avea doar un îndreptar, Legea, spre ceea ce dorea Dumnezeu de la el. Modelul şi apoi puterea de a fi ca Dumnezeu le-am primit după venirea Domnului Isus în lume. El a venit nu doar să ne mântuiască, ci ca să ne schimbe, mai bine zis să ne dea posibilitatea ca să fim schimbaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chip pe care l-am pierdut prin căderea în păcat a lui Adam. Toţi care cred în Isus Hristos dar care se şi lasă transformaţi de El, prin Duhul Sfânt, după chipul Lui, primesc o natură nouă, un chip nou, chipul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu va locui în ei. De fapt aceasta este rasa nouă pe care Dumnezu o vrea şi pe care o va duce în cerul Lui. Toţi ceilalţi care nu au beneficiat de mijloacele harului lui Dumnezeu puse la dispoziţia noastră (jertfa Domnului Isus Hristos şi puterea de transformare şi înnoire a Duhului Sfânt) şi nu s-au lăsat regeneraţi şi transformaţi de El vor fi despărţiţi de Dumnezeu pentru totdeauna. Ei au nesocotit jertfa Domnului Isus şi planul prin care Dumnezeu a dorit să îi facă fii ai cerului. Apostolul Ioan scria la 1 Ioan 3:
9 „ Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.”
          Deci cine este născut din Dumnezeu are natura lui Dumnezeu şi nu poate păcătui, nu poate trăi în păcat. Sunt mulţi azi care spun că cred în Isus Hristos dar continuă să facă faptele firii pământeşti şi să trăiască în păcat. Aceştia, după cum tot apostolul Ioan scrie, sunt fii ai diavolului:
1 Ioan 3:8 „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”
          Felul în care ne raportăm la păcat arată dacă suntem ai lui Dumnezeu sau nu. Hristos a venit ca să ne mântuiască dar a venit ca „să nimicească lucrările diavolului”, adică puterea lui de a-i ţine pe oameni sub păcat, adică sub domnia lui. Cine iese de sub domnia lui Satan iese şi de sub puterea păcatului, de aceea a venit Isus! Cine nu iese de sub domnia păcatului nu este sub domnia lui Hristos, chiar dacă merge la Biserică, cântă în cor sau strană, spune poezii sau predică, se ocupă de tineri sau prooroceşte, sau face milostenie. Sfârşitul lui va fi în iazul de foc şi de pucioasă împreună cu Satan şi îngerii lui. Apostolul Pavel scria la Galateni 6:
7 „ Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8 Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.”
          Deci Domnul Isus nu l-a contrazis pe Dumnezeu atunci când a adăugat „şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, pentru-că acum Dumnezeu locuieşte în cei de lângă noi. Nu în toţi ci doar în cei ce au crezut în Domnul Isus şi s-au lăsat transformaţi după chipul şi asemănarea Lui. De fapt dragostea omului trebuie să fie mereu doar pentru Dumnezeu. Omul trebuie să-L iubească doar pe Dumnezeu cu toată inima şi cugetul lui, cu toată fiinţa lui, nimic mai puţin, numai că Dumnezeu este aici pe pământ, în cei ce-i poartă chipul. Sigur că El este în cer, în glorie şi slavă şi va veni odată ca judecător, dar este şi aici prin Duhul Sfânt. Domnul Isus a spus: Ioan 14
15” Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac;
17 şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.”
          Mulţi oameni se amăgesc azi, vorbesc despre creştini, bazaţi pe promisiunea de mai sus şi spun că dacă ei au mărturisit odată cu gura lor că Isus Hristos este Domnul, că dacă au făcut un botez şi mai merg din când în când la Biserică ei sunt plini de Duhul Sfânt, dar nu sunt atenţi la versetul 15 pe care tocmai l-am citat. Domnul Isus spunea că „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele atunci (!) Eu vă voi da un Mângâietor, adică pe Duhul Sfânt, care va fi în voi.” Fără păzirea poruncilor Lui nu suntem ai Lui, iar poruncile Lui nu sunt grele. 1 Ioan 5: 3 „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea;”.
          Deci suntem chemaţi să-L iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştrii, pentru-că şi Dumnezeu îi iubeşte şi a dat pentru ei ce a avut mai scump: pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos.
          Problema noastră însă este că noi nu ascultăm de această poruncă a lui Dumnezeu şi ne iubim pe noi înşine. Ceea ce este un păcat. Pentru-că aceasta înseamnă egoism şi egoismul vine de la Satan. Dumnezeu s-a dăruit pentru noi, Satan vrea totul pentru el. Şi pentru-că aminteam la început de faptul că suntem în vremurile din urmă, spuneam că în vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori de plăceri, iubitori de sine, adică egoişti, adică după chipul lui Satan. (2 Timotei 3:1-4).
          Cu cât oamenii sunt tot mai departe de voia lui Dumnezeu, cu atât fac tot mai multe lucruri împotriva voii Lui, este un lucru de la sine înţeles, şi dovedesc prin asta că nu le pasă decât de voia lor. Şi fie într-un fel fie în altul Îl necinstesc pe Dumnezeu.
          Gâdurile acestea au venit în urma unei ştiri din care am aflat că o femeie din Marea Britanie, în vârstă de 59 de ani a acceptat să fie fertilizată artificial, in vitro, şi a adus pe lume un copil. Din cauza vârstei ea nu mai putea să aibă copii dar a primit în trupul ei un embrion creat din ovulul unei donatoare şi sperma de la partenerul acesteia, mai mic ca ea cu 11 ani. Embrionul s-a dezvoltat şi a venit pe lume un copil. Acum britanica în cauză îşi doreşte un al doilea copil şi din cauza aceasta s-au stârnit unele discuţii pentru a se stabili dacă este etic sau nu un astfel de procedeu.
           Sunt câteva aspecte aici din care putem vedea că ceea ce îi scria apostolul Pavel lui Timotei se împlineşte în aceste vremuri din urmă în care oamenii sunt iubitori de plăceri nu de Dumnezeu.
          Mai întâi embrionul a fost luat de la un cuplu care trăieşte în afara legilor lui Dumnezeu. O femeie şi un bărbat care nu sunt căsătoriţi, faptul că el este mai mic cu 11 ani nici nu mai are azi mare importanţă. Ei trăiesc după cum li se pare lor că este bine şi nu sunt interesaţi decât de plăceri. Nu se căsătoresc, ca să nu-şi asume o responsabilitate şi să poate fi liberi oricând să se despartă, şi evident, nu îşi doresc copii. Cu toate acestea au fost dispuşi să-şi doneze părţi din trupul lor unei femei pentru-ca aceasta să poată concepe un copil. Copilul va fi al lor, pentru-că materialul genetic de la ei provine, dar în acelaşi timp nu va fi al lor, pentru-că a fost adus pe lume de o altă persoană. Pentru ei nu şi-au dorit copii dar totuşi au adus pe lume un copil, copil pentru care nu vor avea nici o obligaţie şi pe care îl vor privi, şi nu numai ei, ca pe o curiozitate. Probabil în afara acestui copil au omorât mulţi alţii, prin avort.
          În al doilea rând nu ştiu care au fost motivele pentru care femeia de 59 de ani a adus copilul pe lume. Poate pentru faptul că la 60 de ani deja se simte singură şi are nevoie de cineva. Poate că o viaţă întreagă, pentru a trăi în mod egoist, pentru ea, a refuzat să aibă copii. Şi acum a venit scadenţa. O viaţă fără copii, fără sens şi fără bucurie. Trist este că doar la 60 de ani o femeie realizează cât de importanţi sunt copii. Şi atunci ce face? Mai greşeşte o dată împotriva lui Dumnezeu. Tot pentru ea şi pentru egoismul ei. Ca să nu fie singură şi poate pentru a fi în centrul atenţiei.
          Niciodată nu s-au aruncat la tomberon atât de mulţi copii ca şi în vremurile de acum. Oamenii se împotrivesc voii lui Dumnezeu omorând copii. Vor să trăiască într-un mod egoist. Apoi oamenii se împotrivesc voii lui Dumnezeu concepând copii într-un mod care este împotriva voii lui Dumnezeu. Este o continuă sfidare a voii Lui. Şi apoi organizează dezbateri cu aură de ştiinţă în care se discută dacă ceea ce se face este etic sau nu. Şi până la urmă este etic ceea ce vor cei mai mulţi. Etalonul după care judecăm dacă ceva este etic sau nu este tot dorinţa noastră egoistă, plăcerile de care am ajuns dependenţi. Voia lui Dumnezeu, singurul etalon care nu ne lasă să greşim, a fost scos din ecuaţie, chiar între cei ce se declară creştini. În felul acesta întunericul coboară tot mai mult peste pământ.
          Îmi amintesc că în cadrul dezbaterii publice din România în legătură cu întrebarea dacă trebuie să-i acceptăm sau nu pe homosexuali şi drepturile lor, argumentul „cel mai tare” al multor”creştini” din România a fost: „fiecare are dreptul să facă ceea ce vrea şi să creadă ceea ce vrea”. Sub masca unei aşa zise toleranţe şi a unei îngăduinţe creştineşti, poate chiar a dragostei, este terfelită voia lui Dumnezeu.
          A-l accepta pe cel de lângă tine, indiferent ce ar face şi cum s-ar raporta la Dumnezeu, nu este dragostea de aproapele despre care am vorbit. Aceasta este o dragoste drăcească, dacă se poate spune aşa despre cel ce nu ştie decât să urască. Este atât de multă contrafacere a dragostei în lumea aceasta! Interpreţi de muzică rock, satanişti, care câştigă mulţi bani de pe urma concertelor lor şi a vânzării de muzică inspirată de Satan, susţin şi concerte de binefacere donând bani pentru oamenii sărmani. Prostituate fac la fel şi se mai duc şi la biserică dând bani pentru-ca Dumnezeu să le poarte de grijă în mizeria junglei în care îşi trăiesc viaţa. Cei mai desfrânaţi dintre desfrânaţi, sodomiţii, care azi caută să ne convingă că felul în care trăiesc ei este unul pe care nu numai că trebuie să-l acceptăm dar chiar să-l promovăm, tot în numele dragostei de aproapele vorbesc. Şi ceea ce este ciudat este că mulţi chiar îi cred! Chiar dintre cei ce ce declară creştini!
          Spuneam însă mai înainte că noi trebuie să ne manifestăm dragostea, adică să fim în unitate, cu cei ce au în ei chipul lui Dumnezeu. Schimbaţi şi transformaţi după chipul Lui. Nu poţi fi una cu cel care Îl necinsteşte pe Dumnezeu. Apostolul Pavel scria la 1 Corinteni 6:16 „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”.
Şi tot apostolul Pavel în a doua sa Epistolă către corinteni scria:
14 „ Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
          Şi în vremurile din urmă, ca şi în tot timpul existenţei omului pe acest pământ Dumnezeu a cerut de la ai Săi o despărţire. Lumina şi întunericul nu pot sta laolaltă.
          O dragoste însă trebuie să avem şi pentru cei ce trăiesc în păcat. Dragostea care ne face să Îi aducem înaintea lui Dumnezeu şi să ne rugăm să primească lumina Evangheliei şi să iasă din întunericul în care zac. Întuneric în care şi noi am zăcut odată, în vremurile în care am fost ca şi ei. Adică trăiam pentru plăcerile noastre, străini de voia lui Dumnezeu, legaţi în lanţurile păcatului, egoişti şi răi, sortiţi pierzării veşnice. Dar acum, prin mila şi dragostea lui Dumnezeu, prin jertfa Domnului Isus, am fost spălaţi de murdăria păcatului şi am primit o haină albă. Iar apostolul Petru ne îndeamnă: 1 Petru 2:
9 „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.
11 Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.
12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”
          Eşti „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt”? Sau doar crezi că faci parte din acest popor şi trăieşti în continuare într-un mod egoist, păcătos, doar pentru tine, încă înfăşurat în lanţurile păcatului?
          Văzând cum întunericul din jur creşte tot mai mult, cum confuzia este tot mai mare, singura soluţie este să ne apropiem tot mai mult de lumina care este Isus Hristos şi să ne alipim de cei ce sunt ai Lui, adică să ne alipim de El. Şi să căutăm cu toată dorinţa şi cu toată pasiunea, până la disperare, să aducem pe lume copii duhovniceşti, oameni care să umple cerul lui Dumnezeu. Să nu ne trezim într-o zi că vom sta în faţa lui Dumnezeu şi El ne va întreba unde ne sunt copii iar noi nu vom şti ce să Îi răspundem pentru-că multă vreme am trăit doar pentru noi şi în jurul nostru era pustiu. Să nu aşteptăm până ce vom fi prea obosiţi, prea bătrâni, lipsiţi de putere, pentru a mai putea naşte copii duhovniceşti. Apostolul Pavel ne îndeamnă:Romani 12
1 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
          Indiferent câţi ani ai hotărăşte să faci ceva pentru Dumnezeu acum. Lasă egoismul, plăcerile fireşti şi lenea la o parte. Dorinţa ta vie de a-L sluji pe Dumnezeu şi puterea Lui nemărginită vor aduce rod şi te vei bucura.