Noul Univers care stă să vină – acolo vor locui credincioşii răscumpăraţi – va fi un loc de o creativitate debordantă. Nimeni nu se va plictisi acolo. Deşi nu ni se spune cum, cei răscumpăraţi „îl vor sluji” pe Dumnezeu (Apocalipsa 22:3). Acolo, potenţialul nostru uman – acela de fiinţe create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – va fi dezvoltat la maxim. Îl vom sluji pe Dumnezeu într-un mod atât de diversificat şi atât de complex încât îngerii se vor opri, uimiţi de creativitatea omului. Munca nu va mai fi o povară, ci un mod de a ne închina lui Dumnezeu. Vom experimenta o formă de activitate care odihnește. Vom fi fericiți „să muncim” și să-L slujim pe Dumnezeu.
Aici, în slujirea noastră – dar și în munca noastră cea de toate zilele, desigur – întâmpinăm dificultăţi, piedici şi ea cere mari eforturi. Din pricina răului şi a naturii noastre păcătoase, nu ne putem atinge întregul potenţial; dar acolo, eliberaţi de orice păcat, de orice piedică şi de orice slăbiciune, îl vom putea sluji pe Dumnezeu cu o dragoste perfectă şi cu o energie inepuizabilă. Vom fi atât de creativi în slujirea noastră încât Însuşi Dumnezeu, cum spune Isaia, se va bucura şi se va veseli de poporul Lui (Isaia 65:19). „Îl vom sluji” nu înseamnă doar „vom cânta”. Bineînţeles că vom cânta, şi îl vom lăuda pe Domnul, însă vom face mult mai mult decât să cântăm. Îl vom sluji înseamnă că Îi vom oferi tot ceea ce poate crea mai frumos natura umană răscumpărată. Şi, eliberaţi de orice slavă deşartă, vom face totul doar pentru gloria Lui.
În veşnicie vom explora noi şi noi dimensiuni ale cunoaşterii şi ale iubirii (1 Corinteni 13:9–12). După Vladimir Losky, „în veacul ce va să vină, fiinţa Lui va fi obiectul cunoaşterii fericite pentru intelectele create”. Vom explora, așadar, profunzimile dragostei lui Dumnezeu şi vom pătrunde tainele pe care mintea noastră coruptă de păcat nu le poate acum pătrunde. Îl vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este şi ne vom vedea unii pe alţii aşa cum suntem. În veşnicie vom ajunge plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Vom pătrunde dragostea Lui care „întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:19), iar această explorare nu va avea în ea nimic plictisitor, ci, din contră, va fi cea mai palpitantă aventură.
Raiul este descris ca un loc al fericirii veşnice şi această idee este explorată în teologia creştină, încă de la începuturile ei. Pentru părinţii bisericii, „urcuşul spre Dumnezeu nu se termină, fericirea este un progres infinit”. Munca va deveni fericire, iar fericirea muncă. Aceasta înseamnă că în veşnicie vom experimenta o fericire crescândă, care va fi direct proporţională cu vederea lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi prezent în mijlocul poporului Său, iar ei îl vor vedea şi îşi vor găsi desfătarea în El.
Oare ne putem imagina o asemenea existenţă? Cuvintele şi imaginile noastre nu pot decât scrijela suprafaţa realităţii pe care încercăm să o prezentăm, dar nu avem repere pământeşti pentru a descrie indescriptibilul. În orice caz, dacă până acum te-ai îngrijorat că în cer te vei plictisi, sau că vei lenevi până la epuizare, oprește-te din a gândi în acești termeni! Nimeni nu se va plictisi în cer!
Noi, păcătoşii răscumpăraţi, vom domni împreună cu Hristos. Bisericii din Laodiceea, Domnul îi spune: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3:21). Biserica biruitoare va domni împreună cu Hristos în noul Univers, transformat şi eliberat de tot ce este vechi şi păcătos. Din acest motiv, viaţa aceasta este „şcoala” în care ne pregătim pentru eternitate. Nu avem decât o singură viaţă. Să o trăim pentru gloria şi slava lui Dumnezeu!
*Text preluat de la Edictum Dei
Publică un comentariu