Saptamana acesta e saptamana homosexualitatii in Romania, iar mai si iunie sunt lunile homosexualitatii in lumea occidentala. Cine s-ar fi putut gandi, doar cu o generatie in urma, ca am putea ajunge si la acest punct in istorie? Evenimentele care deja au loc in Bucuresti legate de saptamana homosexualitatii vor culmina simbata cu asa numita “parada a diversitatii” care, asa cum explicam mai jos, ar fi mai bine numita “parada confuziei sexuale”. Eticheta “parada diversitatii” e un eufemism de import occidental care camufleaza adevarul pe care nimeni pare ca nu mai vrea sa-l spuna: cei care demonstreaza pentru “diversitatea sexuala” demonstreaza, de fapt, pentru confuzia sexuala. Confuzia sexuala nu e de celebrat si nici nu merita ritualul public anual la care suntem martori de multi ani in Bucuresti. Nu exista “orientare sexuala” ci, dimpotriva, se poate vorbi mai bine de “dezorientare sexuala” si, chiar, de “dezordine sexuala”.
Politica identitara
Existenta confuziei sexuale nu poate fi negata. Exista un termen medical pentru ea, “gender identity disorder”, adica “confuzia de identitate de gen”. E adevarat ca aceasta diagonza e aplicata in general minorilor care sufera de criza de identitate sexuala, dar asta nu inseamna ca adolescentii ori adultii nu sufera, ori ca nu ar putea suferi, de aceasi sindroma. Speram, in comentariul de azi, sa dovedim acest lucru din perspectiva unei intrebari pe care inca nu am comentat-o: citi homosexuali sunt si cine sunt ei? Raspunsul, pe scurt, este ca numarul homosexualilor practicanti nu poate fi determinat cu acuratete, dar numarul persoanelor care se identifica ca fiind “homosexuale, lesbiene, bisexuale, intersex, transgender” ori de alte “orientari” poate fi stabilit cu aproximatie. Si asta pe baza unor sondaje de opinie si studii sociologice care se fac tot mai frecvent in lumea occidentala. Repetam: nu e vorba de persoane care sunt homosexuale ori intretin relatii sexuale cu persoane de acelasi sex, ci de persoane care se identifica ca fiind ne-heterosexuale. In final, deci, e vorba de o identificare artificiala aleasa de indivizi, nu de un comportament sexual ori practica sexuala care, in opinia noastra, indica un anumit grad de confuzie sexuala.
Traim in epoca politicilor identitare in toi pe ambele tarmuri ale Atlanticului. Politicienii cauta sa ralieze si sa mobilizeze la alegeri diverse grupuri. In ultimele decenii, printre grupurile sociale la care fac apel sunt si “minoritatile sexuale”, o identitate sociala si politica si artificiala aparte care a fost creata de revolutia sexuala. Stanga europeana a imbratisat aceasta identitate de grup cu decenii in urma, mult mai devreme ca in Statele Unite. Democratii Americii au facut-o doar in 2008 odata cu alegerea lui Barak Omaba ca Presedinte al Statelor Unite. In noiembrie 2008 Obama a fost primul presedinte al Americii care, in contextul alegerilor, a identificat homosexualii ca si grup social distinct, carora de altfel le-a si multumit pentru sprijin si voturi. A facut-o la fel in 2012. In contrast, in Europa Occidentala e deja obisnuit pentru stanga politica sa identifice populatia ne-heterosexuala ca si grup social distinct al carei voturi le solicita in schimbul unor avantaje si beneficii care nu pot decit sa aprofundeze confuzia sexuala a persoanelor care se identifica ca fiind ne-heterosexuale: casatorii homosexuale, adoptiile copiilor, inseminarea artificiala, schimbarea sexului biologic. Conservatorii Europei Occidentale au adoptat o pozitie tacita fata de ascensiunea identitatii ne-heterosexuale in politica dar in America lucrurile stau diferit. Conservatorii americani se opun cu fermitate politicii identitare fondate pe “orientare” sexuala si, in ultimii doi ani, au lansat, sub Administratia Trump, o contra-revolutie sexuala desemnata sa dezinstutionalizeze si sa demoleze revolutia sexuala institutionalizata de Administratia Obama. Chiar saptamana trecuta, liderii miscarii homosexuale din America lamentau ca Administratia Trump nu a emis, asa cum Administratia Obama a facut-o vreme de opt (8) ani la rind, o proclamatie a Casei Albe in sprijinul lunii homosexualitatii din America care se desfasoara, la fel ca si in Europa, in iunie.
Câţi homosexuali există?
Revenim la punctul principal al comentariului de astazi: confuzia sexuala demonstrata prin date statistice. Incepem cu terminologia. Cu ani in urma, cind am inceput sa monitorizam si a scriem despre homosexualitate si influenta homosexualilor in viata politica si societate, intrebarea, in sondajele de opine, era: “sunteti homosexual?” In ani recenti intrebarea a fost modificata si suna asa: “va identificati ca fiind homosexual, lesbiana, bisexual, transgender, intersex” ori alte caterogii derivative similare? Exista o diferenta intre cele doua intrebari. Prima se refera la practica sexuala a persoanei, iar a doua la modul in care individul se identifica in raport cu majoritatea heterosexuala.
La inceputul Mileniului a fost publicata cartea “Getting it Straight,” al carei Capitol 2 are titlul sugestiv “How Many Homosexuals Are There”? (”Citi homosexuali sunt”?) Prima fraza a capitolului denota modul de gandire de atunci: “One of the most fundamental questions regarding homosexuals in America – the question of how many of them are there – has been the subject of dispute”. (”Una din intrebarile fundamentale privind homosexualii Americii este intrebarea citi sunt”?) Capitolul 2 examineaza un numar mare de studii de specialitate. In 1990 populatia homosexuala a Americii era cotata la 10% din populatia Americii, un procent pe care cercetatorii seriosi l-au contestat, fiind promovat de liderii homosexuali pentru a convinge politicienii ca homosexualii sunt o forta politica care trebuie luata in considerare. O mare dificultate in stabilirea numarului homosexualilor, insa, este ca indivizii care se identifica ca fiind homosexuali isi schimba comportamentul si gusturile sexuale de-a lungul anilor. Comportamentul acesta frivol e numit “gender fluidity”, adica “fluiditate de gen”. In cuvinte simple, “fluiditatea de gen” e echivalentul confuziei sexuale. Un barbat care isi incepe viata sexuala cu sexul opus, il schimba pentru a intretine relatii cu persoane de acelasi sex, il schimba din nou pentru a intretine, simultan, relatii sexuale cu persoane de ambele sexe, ori isi schimba identitatea de gen din barbat in femeie nu poate decit sa sufere de confuzie, dezorientare si dezordine sexuala. Ceea ce insemna ca in sondajele de opinie un astfel de barbat se identifica in mai multe si diferite categorii de comportament sexual de-a lungul vietii. O alta variabila care face dificila estimarea numarului homosexualilor este daca o persoana care are relatii sexuale cu persoane de acelasi sex doar o data sau de doua ori poate fi clasificata ca fiind homosexuala.
Daca in 1990 liderii homosexualilor Americii pretindeau ca 10% din populatia ei erau homosexuali, in 1994, conform celui mai mult circulat studiu de atunci, 2,8% din barbatii Americii si 1,4% dintre femei se identificau ca fiind “homosexuali, lesbiene ori bisexuali”. Nimeni inca nu se identifica ca fiind “transgender”. Din cei 2,8% de barbati, 2% se identificau ca fiind homosexuali, 0,8% bisexuali, si 0,3% ca fiind altceva. La femei, 0.9% se identificau ca fiind lesbiene, 0,5% bisexuale, si 0,18% ca fiind altceva.
In 1998 un studiu publicat de publicatia Pediatrics care a inclus 4.150 de liceeni din Statul Massachusetts, indica ca 104 dintre ei ori 2,5% se identificau ca fiind ne-heterosexuali. Conform unui studiu publicat saptamana trecuta, insa, procentul tinerilor intre 18 si 24 de ani din Massachusetts care in 2018 se identifica ca fiind ne-heterosexuali, a ajuns la 16%, adica a crescut de cinci (5) ori in doar 20 de ani. Iar la nivel de intreg stat, 5% din intreaga populatiei a statului Massachusetts se identifica astazi ca fiind ne-heterosexuala. [Detalii:http://www.masslive.com/politics/index.ssf/2018/05/report_lgbt_youth_in_massachus.html]
Din perspectiva practicii homosexualitatii, adica a persoanelor care de fapt intretin relatii sexuale cu persoane de acelasi sex, procentul e mult mai mic. In 2001 a fost publicat un articol de referinta in Family Planning Perspective care a evaluat comportamentul sexual la 18.924 de adolescenti din 123 de scoli americane. Conform articolului doar 0,1% din adolescenti intretineau relatii homosexuale. Numeric, asta insemna doar 20 de relatii homosexuale. (”This means that 0.1% percent – about one in a thousand – of the adolescent “sexual relationships” identified by the researchers were homosexual in nature”) (”Asta inseamna ca 0,1% – aproximativ una la mie din relatiile sexuale au fost identificate de cercetatori ca fiind de natura homosexuala”)
Studii similare exista de ordinul sutelor ori poate chiar mai mult. Fiecare studiu, insa, incearca, in mod aparte, sa abordeze estimarea numarului homosexualilor dintr-un perspectiva originala ori unica. De exemplu, un studiu din 1991 a incercat sa depisteze numarul homosexualilor intrebind respondentii daca in ultimele 12 luni au intretinut relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Conform acelui studiu, 2,4% dintre ei au raspuns afirmativ, 2% ca au intretinut relatii sexuale exclusiv homosexuale ori bi-sexuale, iar, in final, cercetatorii au ajustat procentele ajungind la concluzia ca dor 0,7 dintre respondenti au intretinut relatii sexuale exclusiv cu persoane de acelasi sex de la varsta de 18 ani in sus. Alte studii au ajuns la concluzia ca incidenta homosexualitatii e mai ricata la barbati decit la femei. Un studiu din 1993 s-a focalizat pe comportamentul sexual al barbatilor intre 20 si 39 de ani. Concluzia lui a fost ca doar 2,3% dintre respondentii din aceasta categorie de varsta au avut relatii sexuale cu persoane de acelasi sex in ultimii 10 ani, si ca doar 1% dintre ei au intetinut relatii sexuale doar cu persoane de acelasi sex. In alte cuvinte, doar 1% dintre acesti barbati ar fi putut fi clasificati ca fiind, practic vorbind, homosexuali.
O carte publicata in 1994 de University of Chicago, cu titlul The Social Organization of Sexuality: Sexual Practices in the United States, (”Organizarea sociala a sexualitatii: Practici sexuale in Statele Unite”), mentiona un studiu conform caruia doar 0,6% dintre barbatii care au participat la studiul respectiv au intretinut relatii sexuale doar cu barbati si niciodata cu femei, si ca doar 0,2% dintre femeile care au participat la studiu au intretinut relatii sexuale doar cu femei si niciodata cu barbati.
Alte studii confirma deasemenea ca incidenta homosexualitatii e mai ridicata la adolesceni si ca ea descreste cu varsta. Tinerii sunt uneori interesati in homosexualitate din curiozitate ori sunt constransi de imprejurari de viata sa intretina relatii sexuale cu persoane de acelasi sex.
Un studiu care ne-a atras in mod particular atentia a fost publicat in 2012 in publicatia The Open AIDS Journal. Studiul acesta e relevant din mai multe puncte de vedere. Are zece (10) autori, e bazat pe date obtinute de la Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, Georgia (”Center for Disease Control”) si acopere o perioada de peste zece (10) ani. Conform acestui studiu doar 2,9% dintre barbati au intretinut relatii sexuale cu persoane de acelasi sex in ultimele 12 luni, 3,9% in ultimii 5 ani, si 6,9% in intreaga viata. E clar ca nu toti acesti barbati sunt homosexuali, dar se pot identifica, dupa voie, ca fiind homoexuali, bisexuali, ori, in general ne-heterosexuali.
Ultimul sondaj american – mai 2018
Ultimul studiu american de care dispunem care incearca sa stabileasca numarul persoanelor care se identifica ca fiind ne-heterosexuale in America a fost publicat pe 22 mai. El sprijina argumentul principal al comentariului prezent: persoanele care se identifica ca fiind ne-heterosexuale nu sunt neaparat homosexuale ci doar se identifica ca fiind asa. Identificarea ne-heterosexuala, care include, in studiu, homosexualii, lesbienele, bisexualii si persoanele transgender, depinde de o multime de factori, printre ei: varsta, nivelul de educatie si cultura a fiecarei persoane, sexul, apartenenta rasiala si venitul. Studiul a fost publicat de firma de sondaje de opinie Gallup si e intitulat “In US, Estimate of LGBT Population Rises to 4.5% (”In Statele Unite, Estimatia populatiei LGBT creste la 4,5%”)
Studiul e masiv si e bazat pe interviuri telefonice luate la peste 340.000 de persoane, intrebarea fiind: “do you, personally, identify as lesbian, gay, bisexual or transgender”? (”te identifici, personal, ca lesbiana, homosexual, bisexual ori transgender”?) Conform studiului Gallup procentul populatiei americane care se identifica ca fiind ne-heterosexuala a crescut de la 3,5% in 2012 la 4,5% in 2017 si a crescut vertiginos in doar un an, de la 4,1% in 2016 la 4,5% in 2017, adica cu 10%. Explicatia principala pentru cresterea drastica a numarului celor care se identifica ca fiind ne-heterosexuali este generatia tanara nascuta intre 1980 si 1999. In 2012 5,8% din acest grup de varsta se identifica ca fiind ne-heterosexual, 7,3% in 2016 si 8,1% in 2017. Identificarea ne-heterosexuala scade cu varsta. In categoria de varsta a celor nascuti intre 1965 si 1979, incidenta ne-heterosexualitatii e relativ constanta de intre 3,2 si 3,5% intre 2012 si 2017. In categoria celor nascuti intre 1946 si 1964 incidenta ne-heterosexuala a scazut de la 2,7% in 2012 la 2,4% in 2017, iar la cei nascuti inainte de 1946 a acazut de la 1,8% la 1,4% in aceasi perioada de timp.
Spre deosebire de studiile anterioare pe care le-am discutat mai sus, incidenta identificarii ne-heterosexuale e mai ridicata la femei decit la barbati. In 2012 3,4% dintre barbati se identificau ca fiind ne-heterosexuali si 3,9% in 2017, iar la femei 3,5% in 2012 si 5,1% in 2017. Identitatea ne-heterosexuala difera si de la grup rasial la grup rasial. In 2012 3,2% dintre albi se identificau ca fiind ne-heterosexuali si 4% in 2017. La populatia de culoare acest procent a crescut de la 4,4% in 2012 la 5% in 2017, la populatia hispana de la 4,3% la 6,1%, iar la populatia asiatica de la 3,5% la 4,9%.
Privind venitul, persoanele cu veniturile cele mai scazute raporteaza incidenta cea mai ridicata de identificare ne-heterosexuala, iar procentul acesta scade cu cit venitul creste. In 2012 4,7% dintre persoanele care castigau mai putin de $36.000 pe an se identificau ca fiind ne-heterosexuale, procentul acesta ajungind la 6,2% in 2017.
In 2012 3,1% din persoanele care castigau intre $36.000 si $90,000 pe an se identificau ca fiind ne-heterosexuale, procentul acesta ajungind la 4,7% in 2017. In 2012 3,5% dintre persoanele care castigau peste $90.000 pe an se identificau ca fiind ne-heterosexuale, procentul acesta ajungind la 3,9% in 2017.
Diferente similare se observa si la nivel de educatie. Cu cit persoanele sunt mai educate cu atit nivelul de identificare ne-heterosexuala e in scadere. Incidenta ne-heterosexuala e cea mai ridicata la persoanele cu facultatea neterminata (4,7% in 2017), si cea mai scazuta la persoanele cu studii post-universitare (4,3% in 2017). [Sondajul Gallup: http://news.gallup.com/poll/234863/estimate-lgbt -population- rises.aspx?g_source=link_NEWSV9&g_medium =NEWSFEED&g_campaign=item_&g_content=In%2520U.S.%2c%2520 Estimate%2520of%2520LGBT%2520 Population%2520Rises%2520to%25204.5%2525]
Câteva concluzii
E cert ca daca fiintele umane s-ar naste cu o “orientare sexuala” diferita de cea naturala, procentul acestor persoane ar fi, mai mult sau mai putin, acelasi de-a lungul intregii istorii a omenirii. Faptul ca procentul persoanelor care se identifica ca fiind ne-heterosexuale difera pe categorii de varsta, de sex, nivel de educatie, rasa si venit denota, mai mult ca orice ca aceasta identitate e una artificiala, o moda, un stil de viata, o simptoma a unei dezorientari sexuale ori chiar confuzii sexuale. Cum altfel se explica faptul ca in statul Massachuestts in 20 de ani, intre 1998 si 2018, procentul tinerilor care se identifica ca fiind ne-heterosexuali a crescut de sapte (7) ori de la 2,5 la 16%? Ori ca, daca in anii 90 doar 0,6 pina la 0,8% din respondenti intretineau relatii sexuale doar cu persoane de acelasi sex, in 2018 4,5% se identifica ca fiind ne-heterosexuali? Este imposibil ca, la nivelul ratiunii, sa admitem ca procentul persoanelor care s-ar naste ne-heterosexuale ar creste vertiginos de la 2,5% in 1998 la 16% in 2018, ori de la 0,6% la 4,5% in doar o generatie de oameni. Concluzia nu poate fi alta decit ca identificare ne-heterosexuala e o moda, un capriciu, o frivolitate tranzitorie care scade ori chiar dispare cu varsta.
Care sunt factorii care determina identificarea ne-heterosexuala si, mai ales, explozia numarului persoanelor care se identifica ca fiind ne-heterosexuale? Ei sunt multi si incep cu confuzia din mintile parintilor, chiar daca nu de natura sexuala. Incepe sa devina la moda pentru unii parinti occidentali sa nu identifice sexul copiilor lor in cerificatele de nastere pentru a dat posibilitatea copiilor, cind ajung adulti, sa-si “aleaga” ei singuri sexul: masculin, feminin ori altceva. Cuplurile de acelasi sex impun confuzie sexuala in mintile copiilor pe care ii cresc. Femeile lesbiene cresc baietii sa-si piarda masculinitatea si pe fete sa devina masculine, incepind cu tonul vocii, imbracamintea, tunsoarea. In gradinitele occidentale, Scandinavia in mod special, baietilor li se impune sa poarte rochite din cind in cind, in numele necesitatii estomparii diferentelor dintre cele doua sexe. In gradinitele britanice si scolile elementare se aboleste, in mod treptat, folosirea termenilor de “baiat”, “fata”, “mama” ori “tata”. Copiii sunt invatati ca sexul biologic nu e cel real.
Educatia sexuala occidentala e cel mai important factor care genereaza confuzie sexuala in copii si adolescenti. Mass media le cinta in struna celor care sufera de confuzie sexuala. Vedetele cinematografice incurajaza tinerii sa se identifice ca fiind ne-heterosexuali. Confuzia sexuala incepe devreme in viata fiintei umane si continua pina la moarte. Incepe inca inainte de gradinita cind minorii incep sa se uite la desene animate, apoi se extinde in gradinita unde e promovata de educatoare, de invatatori in scolile elementare, de profesori in licee si universitati, iar in societate de mass media, media sociala, legiuitori, politicieni, tribunale, judecatori, Hollywood, si chiar unele biserici. Nu e deci de mirare ca incidenta identitatii ne-heterosexuale e mai ridicata la adolescenti si tineri si ca scade cu varsta. E contagioasa. Pornografia isi are si ea rolul ei nefast in crearea de confuzie sexuala la copii, tineri si adulti. Nu putem trece cu vederea nici instituirea casatoriilor homosexuale care nu isi au nici un rost si cauzeaza confuzie si dezordine in mintile copiilor. In plus, pentru tineri, si mai ales adolescenti, e “cool” sa fii “anormal”, sa fii “gay”, sa iti schimbi sexul biologic, si, in general, sa fii “diferit” de ceilalti. Dar poate cei mai vinovati si cel mai decisiv factor suntem noi, generatia adulta si parintii care am trecut cu vederea si inca trecem cu vederea deteriorarea moravurilor si a institutiilor care garanteaza fiecarui individ echilibrul si sanatatea sexuala: familia si casatoria naturala.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
